Ordonanţă preşedinţială. Admisibilitate.
Prin sentinţa civilă nr. 331/S din 21.05.2007, Tribunalul Braşov a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta Municipiul Braşov prin primar în contradictoriu cu pârâţi G.I. şi G.S.
În esenţă, prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile specifice de exercitare a acestei proceduri speciale, respectiv deşi urgenţa sau prevenirea unei pagube iminente ar putea fi justificate prin neutilizarea fondurilor externe obţinute în primăvara anului 2007 şi care trebuie cheltuite până la sfârşitul anului, vremelnicia şi neprejudecarea fondului celelalte două condiţii obligatorii nu sunt realizate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta întemeindu-se pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că este nelegală reţinerea instanţei cu privire la neîndeplinirea condiţiei vremelniciei atâta timp cât s-a indicat faptul că drumul tehnologic este necesar numai până la construirea lucrărilor de artă aferente investiţiei „ Ocolitoarea Municipiului Braşov”, respectiv pasajul peste calea ferată şi podul peste Timişul Sec, în sensul că nu se poate indica data exactă însă este sigur că lucrările se vor termina, iar pe de altă parte acţiunea de fond care are ca obiect stabilirea despăgubirilor este posibil să se soluţioneze anterior terminării lucrărilor şi despăgubirile să fie plătite.
Referitor la neprejudecarea fondului recurenta face referire la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 33/1994, invocând faptul că în acţiunea ce se poartă pe fondul dreptului nu s-a pus problema opunerii la expropriere ci se fac probatorii doar pe cuantumul despăgubirilor, ceea ce înseamnă că părţile sunt de acord cu exproprierea, iar prin ordonanţă nu se prejudiciază fondul dreptului.
O ultimă critică se referă la susţinerea primei instanţe privitor la faptul că nu s-a făcut dovada necesităţii exproprierii acestui imobil pentru efectuarea drumului tehnologic, susţinere criticată prin prisma neanalizării înscrisului depus la dosar care cuprinde procesul verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice a lucrării din care rezultă suprasolicitarea unor străzi din municipiul Braşov.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin care se pot ordona măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor care se pot ivi cu prilejul unei executări.
Admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială este condiţionată de existenţa a cel puţin unuia dintre cele trei cazuri reglementate de acest text de lege precum şi a celor trei condiţii specifice impuse de caracterul ordonanţei, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
În mod legal prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite două dintre condiţiile specifice şi anume vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
Cu privire la prima condiţie nici în recurs reclamanta nu a făcut dovada stabilirii unui termen limită până la care lucrările să fie terminate, iar terenul proprietatea pârâţilor să fie dezafectate. Or, de esenţa acestei condiţii este însăşi factorul timp care trebuie să fie limitat.
În aceste condiţii cerinţa textului art. 581 nu este îndeplinită şi deci primul motiv de recurs va fi respins.
Următorul motiv referitor la neprejudecarea fondului este şi el nefondat prima instanţă reţinând corect că această cerinţă nu este îndeplinită cât timp, în fapt, se realizează o deposedare a proprietarului mai înainte ca acesta să primească despăgubirea.
Conform art. 31 din Legea nr. 33/1994 intrarea în stăpânirea de fapt, asupra imobilului, de către expropriator se poate face numai după îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea. Pe rolul instanţei se află procesul de fond referitor la despăgubire şi deci premisa prealabilă a intrării în stăpânirea de fapt asupra terenului nu este rezolvată întrucât nu s-a stabilit cuantumul acestora.
A dispune intrarea în stăpânirea de fapt asupra terenului anterior stabilirii despăgubirii ar însemna prejudecarea fondului.
În aceste condiţii şi motivul doi de recurs este nefondat.
Ultima critică nu vizează cerinţele şi condiţiile unei ordonanţe preşedinţiale ci însăşi fondul dreptului litigios, astfel că nu pot fi primite pe acest considerent.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins în totalitate, iar sentinţa primei instanţe menţinută.
Decizia civilă nr. 319/R din 18 septembrie 2007 – R.T.
