Recurs litigii cu profesioniştii. contestarea deciziei de desemnare a administratorului judiciar de către creditorul majoritar, exclusiv pentru motive de nelegalitate. -art.11 şi 19 din Legea nr.85/2006.


SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. CONTESTAREA DECIZIEI DE DESEMNARE A ADMINISTRATORULUI JUDICIAR DE CĂTRE CREDITORUL MAJORITAR, EXCLUSIV PENTRU MOTIVE DE NELEGALITATE.

-art.11 şi 19 din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.31/C/16.01.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.1091/F/2011, pronunţată de Tribunalul B. a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea BCR SA – B., la tabelul definitiv al creanţelor întocmit de C. V. A. IPURL O. în calitate de administrator judiciar  al debitoarei SC. N. SRL.

A fost admisă  contestaţia formulată de contestatorii  M. S., M. A. I. şi M. G.  împotriva deciziei creditorului BCR de înlocuire a administratorului judiciar şi în consecinţă  s-a dispus anularea deciziei nr. 231/24.02.2011 a creditorului BCR de înlocuire a administratorului judiciar.

S – a repus cauza pe rol în ceea ce priveşte confirmarea planului, şi în consecinţă a dispus administratorului judiciar convocarea  adunării creditorilor pentru votarea planului de reorganizare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Împotriva debitoarei SC. N. SRL,  a fost dispusă deschiderea procedurii generale a insolvenţei prin încheierea comerciala nr. 1480/F/2010 pronunţata în şedinţa publica din data de26.05.2010. Prin aceeaşi hotărâre a fost desemnat administratorul judiciar C. V. A. IPURL, cu sediul în O. căruia i s-au stabilit îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

La data de 31.08.2010, administratorul judiciar a depus la dosar tabelul preliminar al creanţelor, din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi suma de 1.933.690 lei, din care suma de 1.893.055 lei creditoarei BCR SA – B. creanţă înscrisă în grupa creanţelor garantate –fila 180 dosar.

La data de 26.10. 2010 administratorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creanţelor din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi suma de 1.933.690 lei, din care suma de 1.893.055 lei creditoarei BCR SA – B. – creanţă înscrisă în grupa creanţelor garantate – fila 194 dosar.

Ulterior la data de  26.11.2010 administratorul judiciar a depus la dosar planul de reorganizare a societăţii debitoare publicat în BPI nr. 932 din 15.12.2010 – filele 207-232, 237 dosar.

Potrivit art.75 din Legea insolvenţei,, (1) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi pana la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţa în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţa, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute”.

Măsura luată de administratorul judiciar de înscriere a contestatoarei în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 1.933.690 lei, – grupa creanţelor garantate, este temeinică şi legală şi nu este consecinţa unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, aşa cum este prevăzut în art.75 din Legea nr.85/2006.

Astfel, potrivit art. 42 alin 1 şi 2 din Legea nr.85/2006, aşa cum a fost el modificat de pct. 25 al art. I din Legea nr. 169 din 14 iulie 2010, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 21 iulie 2010,,  (1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilita prin evaluare, dispusa de administratorul judiciar sau de lichidator. In cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poarta garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisa în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabila va reveni tot creditorului garantat, chiar daca o parte din creanţa sa fusese înscrisa drept creanţa chirografara, până la acoperirea creanţei principale si a accesoriilor ce se vor calcula”.

În speţă, administratorul judiciar a întocmit un raport de evaluare a bunurilor societăţii debitoare depus la dosar la data de 15.02.2011 şi comunicat creditoarei BCR SA – B.  la aceeaşi dată, raport din care rezultă că valoarea de piaţă a bunurilor debitoarei ipotecate în favoarea creditoarei este de 600.000 euro,sumă mult mai mare decât cea înscrisă în tabelul definitiv –fila 293 dosar.

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea BCR SA – B.

În ce priveşte contestaţia formulată de contestatorii  M. S., M. A. I., M. G. , judecătorul-sindic a reţinut următoarele:

Potrivit art. 19 din Legea nr..85/2006 ‚, (1) Practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o oferta de preluare a poziţiei de administrator judiciar in dosarul respectiv,…. În cazul în care nu există nici o astfel de ofertă, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R. 

(2^1) Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totala a creanţelor poate sa decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu si sa şi stabilească remuneraţia.

(3) Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) si (2^1), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţa. Judecătorul va soluţiona, de urgenta si deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, dupa caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator”.

(4) Dacă în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor nu este contestata, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Din conţinutul textului de lege menţionat mai sus reiese că pentru motive de nelegalitate poate fi contestată decizia de înlocuire a administratorului judiciar.

În speţă judecătorul sindic a apreciat că Decizia cu nr. 231/24.02.201 a creditorului B. C. R. SA „de desemnare în calitatea de administrator judiciar a SCP T. & A. SPRL în locul administratorului judiciar C. V. A. IPURL”, publicată în BPI nr. 2.279/24.02.2011 este nelegală pentru următoarele:

Prin  hotărârea de deschidere a procedurii a fost desemnat administratorul judiciar C. V. A. IPURL la cererea debitoarei şi nu a fost ales în mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R. Mai mult, de la data deschiderii procedurii şi până la pronunţarea hotărârii au fost convocate mai multe adunări generale ale creditorilor, împrejurare în care nu s-a pus în discuţie oportunitatea înlocuirii administratorului judiciar şi în plus s-a ajuns la discutarea votării planului de reorganizare. Acest lucru conducând la concluzia confirmării tacite a administratorului judiciar.

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a admis ca întemeiată contestaţia formulată de contestatorii M. S., M. A. I., M. G. şi în consecinţă a dispus anularea deciziei nr. 231/24.02.2011 a creditorului BCR de înlocuire a administratorului judiciar.

În ce priveşte cererea de confirmare a planului de reorganizare, judecătorul sindic a repus cauza pe rol punând în vedere administratorului judiciar convocarea  adunării creditorilor pentru votarea planului de reorganizare, având în vedere că votul exprimat de către creditorul bugetar nu a fost dat în  şedinţa adunării creditorilor,fiind dat prin corespondenţă ulterior acesteia. Ori votul trebuie dat în cadrul şedinţei direct sau prin corespondenţă în acel moment.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat, a declarat recurs creditoarea B. C. R. SA, cu sediul în B., solicitând casarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei sale împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei SC N. SRL şi, respingerea ca nefondată a contestaţiei formulată împotriva deciziei creditorului majoritar, nr.594/21.02.2011, privind înlocuirea administratorului judiciar provizoriu C. V. A. IPURL.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, prin încheierea nr.1480/26.05.2010 a Tribunalului B., s-a dispus la cererea debitoarei deschiderea procedurii insolvenţei împotriva acesteia şi, contrar dispoziţiilor art.62 din Legea nr.  65/2006, notificarea de deschidere a procedurii insolvenţei, a fost comunicată creditorilor şi publicată în B.P.I. 5957/2010, fără să cuprindă „ locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc în maxim 5 zile de la expirarea termenului prevăzut  la lit.c”.

În speţă, a susţinut recurenta, nu a fost convocată vreo adunare a creditorilor care, în conformitate cu art.19 alin.2 din lege, ar fi fost îndreptăţită să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu de către judecătorul sindic sau în condiţiile aceluiaşi text de lege să decidă desemnarea unui alt administrator judiciar stabilindu-i şi remuneraţia.

Recurenta a susţinut că, instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile judecătoreşti, inventând pur şi simplu motive de nelegalitate a deciziei creditorului majoritar BCR-SA, întrucât, deşi menţionează pe larg în cuprinsul sentinţei, dispoziţiile art.19 din Legea nr.  85/2006, aceste dispoziţii sunt încălcate prin sentinţa pronunţată.

De altfel, s-a apreciat ca tot o depăşire a atribuţiile puterii judecătoreşti, o reprezintă şi faptul că, instanţa de fond,  având de ales între soluţiile statuate de dispoziţiile art.19 alin.3 din Legea nr.  85/2006, alege însă o a treia cale, neprevăzută de dispoziţiile legale, şi anume menţinerea administratorului judiciar desemnat provizoriu prin sentinţa de deschidere a procedurii, fapt ce atrage incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.

De asemenea, s-a apreciat ca motiv de nelegalitate a sentinţei atacate şi cel prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv, „ când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”.

În concret, Tribunalul B., a susţinut recurenta, avea de soluţionat o contestaţie formulată împotriva deciziei nr.594/2011, emisă de creditorul majoritar, deţinând 97,90% din totalul creanţelor, deşi, conform dispoziţiilor Legea nr.  85/2006, art.11 alin.2 teza ultimă, acesta reprezintă o  decizie de oportunitate, ţinând de managementul procedurii insolvenţei, supus doar controlului creditorilor, iar atribuţiile judecătorului sindic potrivit textului de lege evocat, sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar.

Cât priveşte legalitatea deciziei creditorului majoritar, dată în baza disp.art.19 alin,(2)1 din lege, desigur acest aspect, a arătat recurenta poate fi supus controlului jurisdicţional al judecătorului sindic, însă având în vedere faptul că în prezenta cauză administratorul judiciar avea la momentul emiterii deciziei, statutul de administrator judiciar provizoriu, şi, totodată majoritatea cerută de lege pentru emiterea deciziei a fost îndeplinită, creanţa recurentei depăşind 50% din valoarea totală a creanţelor, soluţia legală, în opinia sa, nu putea să fie alta decât cea vizând respingerea contestaţiei creditorilor şi, confirmarea deciziei creditorului majoritar.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.8 alin.2 din Legea nr.  85/2006, art.303, 304 pct.4 şi 8, art.304 ind.1 şi 312 Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul lichidator judiciar C. V. A. IPURL, a solicitat respingerea recursului de faţă, iar ceilalţi intimaţi, nu şi-au exprimat poziţia faţă de recurs.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel O. a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr.1480/26.05.2010, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de către debitoarea SC N. SRL B., în sensul că a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva acesteia, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar, C. V. A. IPURL- O.

La data de 31.08.2010, administratorul judiciar a depus la dosar tabelul preliminar al creanţelor, din care reiese că, intimata debitoare datorează creditorilor săi, suma de 1.933.000 lei, din care, suma de 1.893.055 lei, recurentei BCR – B., înscrisă în grupa creanţelor garantate ( fila 180 fond).

Ulterior, la data de 25.10.2010, acelaşi administrator judiciar, întocmeşte tabelul definitiv al creanţelor depus la dosar la 26.10.2010, tabel în care recurenta apare înscrisă cu creanţa de 1.893.055 lei, în grupa creanţelor garantate ( fila 194 fond).

Prin contestaţia înregistrată la 11.02.2011, creditoarea BCR, a solicitat anularea tabelului definitiv, efectuarea raporturilor de evaluare asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei şi, în consecinţă, a se reface tabelul definitiv în conformitate cu prevederile art.41 alin.2 din Legea nr.  85/2006.

În motivarea contestaţiei sale, creditoarea a învederat faptul că, eroarea esenţială pe care înţelege să o invoce, este statuată de dispoziţiile art.75 din lege şi, constă în lipsa evaluării bunurilor din patrimoniul debitoarei, deci, inclusiv a bunurilor asupra cărora s-au constituit garanţii reale în favoarea sa, existând posibilitatea ca valoarea garanţiilor să fie inferioară valorii creanţelor garantate, ceea ce duce automat la retrogradarea unei părţi a creanţei sale din grupa creanţelor garantate în categoria creanţelor chirografare.

Din raportul de evaluare întocmit de evaluator ing. H. M., rezultă că, evaluarea a fost efectuată  în luna octombrie 2010, data de referinţă a evaluării fiind 22.10.2010 ( fila 279 fond).

Prin declaraţia de creanţă înregistrată la 7.07.2010, recurenta creditoare a solicitat înscrierea sa la masa credală cu suma de 1.893.050,56 lei, cerere admisă de către administratorul judiciar, astfel cum s-a arătat mai sus, recurenta fiind înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei cu această sumă, în grupa creanţelor garantate.

Pe de altă parte, susţinerile recurentei sunt infirmate de concluziile raportului de evaluare la care s-a făcut referire mai sus, potrivit cărora, valoarea de piaţă a bunurilor debitoarei ipotecate în favoarea acesteia, este de 600.000 EURO, sumă care depăşeşte valoarea creanţei, înscrisă în tabelul definitiv.

Aşa fiind, în mod corect judecătorul sindic a respins contestaţia creditoarei BCR împotriva tabelului definitiv, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile impuse de textul art.75 alin.1 din Legea nr.  85/2006.

Separat de contestaţia înregistrată la 11.02.2011, instanţa de fond a fost sesizată cu soluţionarea cererii înregistrată la 9.03.2011 de către aceeaşi creditoare BCR SA, prin care, acesta a solicitat a se lua act de faptul că, prin decizia înregistrată sub nr.594/21.02.2011, publicată în BPI nr. 2279/24.02.2011, în calitatea sa de creditor majoritar, deţinând peste 50% din valoarea creanţelor declarate împotriva debitoarei, a dispus înlocuirea administratorului judiciar desemnat provizoriu C. V. A. IPURL, cu SC T. & A. SPRL B., iar în consecinţă, a se dispune în camera de consiliu, confirmarea noului administrator judiciar.

Din actele depuse la dosar reiese că, prin decizia din 24.02.2011, recurenta BCR SA, în calitatea sa de creditor deţinând peste 50% din valoarea totală a creanţelor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor împotriva debitorului SC N. SRL, a decis, în baza art.19 alin.2/1 din Legea nr.  85/2006, desemnarea în calitate de administrator judiciar, a societăţii debitoare, a SCP T. & A. SPRL cu sediul în B., în locul administratorului  judiciar C. V. A. IPURL O.

Asupra acestei cereri, instanţa de fond nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei atacate, deşi, reprezentantul creditoarei BCR a pus concluzii în acest sens la termenul din 12.04.2011, când s-a acordat cuvântul asupra contestaţiilor, fiind admisă însă contestaţia formulată de către contestatorii M. S., A.  şi G., în sensul anulării deciziei evocate mai sus.

Potrivit legii, judecătorul sindic este în drept să desemneze, prin hotărârea de deschidere a procedurii sau ulterior, persoana care să îndeplinească funcţia de administrator judiciar provizoriu.

Astfel, potrivit art.11 alin.1 lit.c din lege, una din atribuţiile principale ale judecătorului sindic, constă în desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

Potrivit art.19 alin.2 din acelaşi act normativ, „ La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i remuneraţia… Creditorii  pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul sindic .”

Acelaşi text de lege, la aliniatul 2/1, statuează următoarele. „Creditorul care deţine cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia „.

În speţă, decizia  din  24.02.2011 prin care recurenta a desemnat în calitate de administrator judiciar a societăţii pe SCP T. & A. SPRL, a fost emisă în temeiul textului de lege evocat mai sus, cerere asupra căreia, judecătorul sindic trebuia să se pronunţe, potrivit art.11 lit.d din lege.

Decizia creditorului majoritar a fost însă contestată de către contestatorii M. S., A. şi G., contestaţie care a fost admisă, cu consecinţa anulării deciziei creditorului BCR.

Aliniatul 3 al articolului 19 din Legea nr. 85/2006, prevede că, creditorii pot contesta la judecătorul sindic decizia prevăzută la alin.2 şi 2/1 doar pentru motive de nelegalitate a acesteia.

Pe de altă parte, potrivit aceluiaşi text de lege, „ judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar / lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/ creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator”.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale evocate, judecătorul sindic, soluţionează contestaţiile printr-o încheiere, prin care va desemna administratorul judiciar propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator în ipoteza în care administratorul judiciar propus de creditori nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a înfăptui o asemenea activitate, şi nu pentru considerente de oportunitate.

Ori, în speţă, judecătorul sindic a soluţionat contestaţia formulată de către cei trei contestatori, cu încălcarea prevederilor art.19 alin.3 din Legea nr.  85/2006, mai mult chiar, omiţând a cerceta şi a se pronunţa asupra cererii de desemnare a administratorului judiciar, formulată de creditoarea BCR SA, ca urmare a adoptării deciziei din 24.02.2011.

Pe de altă parte, instanţa de fond, nu a analizat decizia atacată de către contestatori prin prisma motivelor de nelegalitate ale acesteia, respectiv , dacă administratorul  judiciar desemnat de creditorul majoritar îndeplineşte sau nu cerinţele legii pentru a înfăptui o asemenea activitate, la baza adoptării soluţiei de admitere a contestaţiei, cu consecinţa anulării deciziei creditorului, judecătorul sindic având în vedere considerente de oportunitate, ipoteză care excede prevederilor art.19 alin.3 din lege.

Faţă de cele relevate mai sus, în temeiul art.312 alin.5 coroborat cu textele de lege evocate, Curtea de Apel O., a admis ca fondat recursul de faţă, a casat în parte sentinţa nr.1091/F/26.04.2011 a Tribunalului B. şi a trimis cauza aceleaşi instanţe, în vederea soluţionării cererii creditorului BCR SA, de confirmare a administratorului judiciar şi, pentru rejudecarea contestaţiei formulată de M. S., M. A. I. şi M. G., ţinând cont de considerentele prezentei decizii, fiiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.