Art. 6 Legea 241/2005

Dosar nr. — art. 6 Legea 241/2005  

R O M A N I A

JUDECATORIA  D – JUDEŢUL B

Sentința penală nr. —

Şedinţa  publică din —

 Preşedinte – —

Reprezentantul Ministerului Public reprezentat de:

Procuror  – —

Grefier –  —

La ordine se află soluţionarea cauzei penale de faţă privind pe inculpatul XX, cu domiciliul în mun. –, CNP –, cetățean român, studii 10 clase + școală profesională, cu antecedente penale, administrator la –, căsătorit  trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere șa sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) b Cod penal 1969.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat inculpatul, lipsă reprezentantul legal al părţii vătămate.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care arată obiectul cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul judecăţii după care instanţa având în vedere  că s-a comunicat sentinţa penală solicitată de la Tribunalul B pune în discuţia părţilor administrarea  de noi probe.

Reprezentantul  Ministerului Public având cuvântul declară că nu mai are alte probe de solicitat în prezenta cauză.

Inculpatul având cuvântul arată de asemenea că nu mai are alte probe de solicitat.

Instanţa dispune din oficiu, schimbarea încadrării juridice respectiv reţinerea încadrării faptei dedusă judecăţii a concursului real de infracţiuni.

 Faţă de aceste aspecte instanţa constată închisă faza cercetării judecătoreşti şi acordă cuvântul părţilor atât pe fondul cauzei cât şi pe schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii.

Reprezentantul Ministerului public  este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei iar pe fondul cauzei solicită contopirea pedepsei  aplicate cu pedeapsa  anterioară a inculpatului şi menţinerea celorlalte dispoziţii din sentinţa penală  a Tribunalului B, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Inculpatul lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va da.

I N S T A N Ţ A :

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr. — al Parchetului de pe lângă Judecătoria D a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul XX trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) b Cod penal 1969.

În actul de sesizare s-a reţinut, Parchetul de pe lângă Judecătoria D a reținut  că inculpatul în perioada  –, inculpatul XX, în calitate de administrator al –, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, cu intentie,  a reţinut şi nu a virat la bugetul consolidat al statului suma totală de 8690 lei reprezentând impozite şi taxe cu reţinere la sursă.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă:

– procese verbale din — (f. 7, 56  d.u.p.);

– Adresa — (f. 8-10 d.u.p.);

– situațiile financiare ale SC — (f. 150-271 d.u.p.)

– declaraţiile martorilor —  (f. 51-55 d.u.p.);

– declarații învinuit (f. 24-31 d.u.p.)

– înscrisuri AFP –(f. 58-89  d.u.p.).

Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de –, astfel cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 33 dosar urmărire penală

Prin Încheierea din data de –, judecătorul de cameră preliminară investit cu judecarea cauzei a constatat, în temeiul art. 35 Cpp raportat la art. 41 alin. 1 lit) a Cpp, competența materială și teritorială a Judecătoriei D în judecarea prezentei cauze.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. — al Parchetului de pe lângă Judecătoria D privind pe inculpatul XX precum și legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară a dispus  începerea judecăţii cauzei față de inculpatul XX trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere șa sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) b Cod penal 1969.

În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 374 alin. 4 C.p.p. raportate la art. 375 C.p.p., arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. 

Instanţa a procedat la audierea inculpatului în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, dar şi probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Referitor la schimbarea de încadrare juridică instanța reține că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.

Având în vedere data săvârșirii faptelor (–) și mențiunile din Sentința penală nr– pronunțată de Tribunalul — la data de — rămasă definitivă la data de — prin Decizia ICCJ nr. –, instanța în baza art. 386 C.pr.pen., va dispune schimbarea a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea de: infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și reținerea art. 33 lit) a Cod penal 1969.

Instanţa reţine că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declaraţiile de recunoaştere a faptei date în faţa instanţei rezultă, fără putinţă de tăgadă, că în perioada –, inculpatul XX, în calitate de administrator al SC –, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, nu a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului suma totală de 8.690 lei reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă.

Astfel, martorul — a arătat că SC — reprezentată legal de inculpatul XX  în perioada — a reținut pe statele de plată obligații fiscale cu stopaj la sursă pe care nu le-a virat la bugetul de stat în termenul prevăzut de lege.

Această declarație se coroborează cu declarația martorei — care a arătat că inculpatul îi remitea salariul în numerar iar contribuțiile erau plătite de administrator direct bugetului de stat.

Starea de fapt astfel cum este reținută de instanță este dovedită și prin procesele verbale — (f. 7, 56  d.u.p.), situațiile financiare ale SC — și declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969.

Față de data săvârșirii faptelor (—) și mențiunile din Sentința penală nr. — pronunțată de Tribunalul — la data de — rămasă definitivă la data de — prin Decizia ICCJ nr.–, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de concurs real și va reține la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 33 lit) a Cod penal 1969.

Latura obiectivă a infracțiunii presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: să fi fost reținute din veniturile brute ale angajaților sume cu titlu de impozit pe venit sau contribuții cu regim de reținere la sursă și sumele respective să nu fi fost vărsate la bugetul corespunzător în termen de 30 de zile de la scadență. Ambele condiții sunt îndeplinite în cauză, cu privire la inculpatul XX.

Urmarea imediată constă în dezechilibrul bugetului de stat, privind veniturile și cheltuielile, cu repercusiuni asupra posibilităților de acoperire a necesităților de investiții și a programelor sociale.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Acest text de lege a fost însă modificat la data de 19.03.2013 prin Legea nr. 50/14.03.2013 privind modificarea Legii nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, actualul text prevăzând că constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Observând data săvârşirii infracţiunii din prezenta cauză, şi totodată modificările aduse art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin Legea nr. 50/14.03.2013, instanţa va reţine în speţă aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, potrivit cărora în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Se observă aşadar că legea penală mai favorabilă este Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, înainte de a fi modificată prin Legea nr. 50/14.03.2013, întrucât prevede posibilitatea aplicării unei pedepse mai mici, respectiv de la un an la trei ani închisoare, sau chiar posibilitatea aplicării unei amenzi penale.

Față de antecedența penală a inculpatului XX , instanța constată că fapta ce face obiectul prezentei cauze şi faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.–a Tribunalului — definitivă la data de —  sunt săvârșite în concurs real, înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Pentru a stabili legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global inculpatului instanța urmează a analiza regimul sancționator al concursului real de infracțiuni săvârșite de inculpatul care influențează în mod determinant legea penală mai favorabilă. Astfel tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, respectiv  art. 39 alin. 1 Noul Cod penal impune aplicarea unui spor opțional de pedeapsă în Codului penal din 1969 respectiv un spor obligatoriu de 1/3 în cazul Noului Cod penal.

Față de regimul sancționator al concursului de infracțiuni impus de către Codul penal 1969 în vigoare la momentul săvârșirii faptei și neaplicarea unui spor de pedeapsă prin sentinţa penală nr. — a Tribunalului –, instanța reține ca legea penală mai favorabilă Codul penal 1969.

Având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată, de 1 an și 3 luni, fiind săvârșite un număr de 17 acte de executare la intervale mici de timp, corespunzătoare fiecărei scadențe lunare a obligațiilor de plată prevăzute de lege, fără întreruperi, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile privind infracțiunea continuată, reglementată de art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969, respectiv sunt săvârşite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea formei continuate a infracțiunii prevăzute atât de Codul penal din 1969,  existând o pluralitate de inacțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, omogenitatea juridică a acestora, unitate de subiect activ și pasiv, unitate de rezoluție infracțională.

Referitor la latura subiectiva a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b) Noul Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată, stopaj la sursă în formă continuată, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Noul Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Noul Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaţilor, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu va reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 75 alin. 2 raportat la art. 76 din Noul Codul penal, și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. În acest sens, instanța constată că, reținerea circumstanțelor atenuante judiciarea poate fi acordată doar în cazul în care inculpatul a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor infracțiunii sau există împrejurări ce diminuează gravitatea infracțiunii iar numitul XX nu a făcut niciun demers în acest sens.

Referitor la persoana inculpatului, instanța contată că nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat în trecut, ultima condamnată fiind condamnat prin Sentința penale nr. .— pronunțată de Tribunalul — rămasă definitivă la data de — inculpatul XX la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Față de aceste aspecte, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, peste minimul special prevăzut de lege, va fi în măsură să conducă la reeducarea şi sancţionarea inculpatului.

În consecință, având în vedere cauza legală de reducere a pedepsei, instanţa apreciază că o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative şi sancţionatorii ale pedepsei și de asemenea constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, motiv pentru care va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) a Cod penal 1969.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen. 1969, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen., nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen. 1968, este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, care sunt valori fundamentale într-o societate democratică, sunt proporţionale şi justificate faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal 1969 raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, și pe cale de consecință instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,  dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Față de antecedența penală a inculpatului XX , instanța constată că fapta ce face obiectul prezentei cauze şi faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.–a Tribunalului –definitivă la data de —  sunt săvârșite în concurs real, înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În soluționarea antecedentelor penale ale inculpatului, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969,  în pedepsele componente:

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968;

– 2 (doi) ani  și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968.

– 2 (doi) ani  și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968.

Având în vedere faptul că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969, instanța, în temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, în referire la art. 33 lit. a) Cod penal din 1969, art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, va contopi următoarele pedepse:

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentinţa penală nr. — a Tribunalului– definitivă la data de —  ;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentinţa penală nr. — a Tribunalului — definitivă la data de —  ;

– 2 (doi) ani  și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentinţa penală nr.–a Tribunalului — definitivă la data de — ;

– 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) a Cod penal 1969 aplicată prin prezenta sentință.

– 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit) a Cod penal 1969 aplicată prin prezenta sentință.

Instanța, în baza art. 36 alin. Cod penal 1969 și a art. 34 alin. 1 lit) b Cod penal 1969, aplică pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care o sporește la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit) a Cod penal raportat la art. 35 alin. 3 Cod penal și art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpatului XX, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat precum și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii..

Potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, se va dispune înaintarea unei copii după prezenta hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea ei definitivă, către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Ministerul Justiţiei, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni în evidenţele acestui registru, în ce-i priveşte pe inculpatul XX.

Având în vedere săvârșirea unei infracțiunii înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța, în baza art. 85 alin. 1 Cod penal 1969 anulează beneficiul suspendării condiționate dispuse  prin Sentința penală nr. — pronunțată de Tribunalul B– la data de — rămasă definitivă la data de — prin Decizia ICCJ nr. –.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere situaţia de fapt reţinută, dar şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că pedeapsa aplicată nu poate fi executată decât în regim privativ de libertate.

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că partea vătămată Direcția Regională a Finanțelor Publice — Administraţia Județeană a Finanţelor Publice — s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.690 lei, reprezentând daune materiale (contribuțiile reținute și neachitate către bugetul de stat precum și majorări de întârziere).

Apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul 19 și art. 397 Noul Cod procedură penală, în referire la art. 1357 Cod civil, constatând că cauză a fost dovedită pe deplin vinovăţia inculpatului, existenţa unui prejudiciu cert, dar şi un raport de cauzalitate direct între fapta ilicită a acestuia şi urmarea produsă, va dispune obligarea inculpatului XX, la plata către partea civilă Statul Român prin Direcția Regională a Finanțelor Publice — – Administraţia Județeană a Finanţelor Publice –, la plata sumei de 8.690 lei, reprezentând daune materiale.

Din verificările efectuate în evidenţele OCPI – BCF –, rezultă că inculpatul XX este coproprietar devălmaș asupra imobilului apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 85 mp situat în — înscris în CF 5–provenită din conversia de pe hârtie a CF– – număr cadastral –.

Având în vedere că în cauză se impune o măsură asiguratorie, în temeiul art. 249 alin. 1 şi 5 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, instanța va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 85 mp situat în — înscris în CF 5–provenită din conversia de pe hârtie a CF –număr cadastral — coproprietatea devălmașă a inculpatului, până la concurenţa sumei de 8690 lei.

Potrivit art. 274 alin. 1  C.pr.pen. inculpatul, în caz de condamnare, este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești se prezintă după cum urmează:

– 521,90 lei cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale;

– 978,10 lei cheltuieli judiciare în faza cercetării judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

 În baza art. 386 alin. 1 Cpp schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 în infracțiunea de: reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și reținerea art. 33 lit) a Cod penal 1969.

În temeiul art. 396 Cpp cu aplicarea art. 375 alin. 1 Cpp și reținerea 5 alin. 1 CP condamnă pe inculpatul XX (fiul lui –, născut la data de –, în mun. -, cu domiciliul în –CNP -cetățean român, studii 10 clase + școală profesională, cu antecedente penale, administrator la SC — căsătorit), la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracţiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 33 lit) a Cod penal 1969.

În baza art. 71 C.pen. 1969 raportat la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului XX cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.  64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,  dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969 aplicată prin Sentinţa penală nr. — a Tribunalului — definitivă la data de –,  în pedepsele componente:

În baza art. 5 Cod penal raportat la art. 33 lit) a Cod penal 1969, constată că faptele au fost săvârșite în concurs real și contopește următoarele pedepse:

– 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 lit) a teza II, lit) b și lit) c Cod penal 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit) a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentinţa penală nr. –a Tribunalului — definitivă la data de —  ;

– 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentinţa penală nr. — a Tribunalului — definitivă la data de —  ;

– 2 (doi) ani  și 6 (șase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute și pedepsite de art. 2961 alin. 1 lit) l din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal 1969 și art. 3201 Cod procedură penală 1968 aplicată prin Sentinţa penală nr. –a Tribunalului — definitivă la data de –;

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal 1969 anulează beneficiul suspendării condiționate dispuse  prin Sentința penală nr. — pronunțată de Tribunalul –la data de — rămasă definitivă la data de –prin Decizia ICCJ nr. –.

În baza art. 5 Cod penal raportat la art. 34 lit) b Cod penal 1969, aplică pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care o sporește la 4 (patru) ani închisoare în regim de penitenciar.

Constată că inculpatul nu a fost reţinut sau arestat în cauză.

În baza art. 5 Cod penal raportat la art. 33 lit) a Cod penal raportat la art. 35 alin. 3 Cod penal și art. 71 C. pen., interzice inculpatului XX, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit) c C.pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,  dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală, în referire la art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul XX, la plata către partea civilă Statul Român prin Direcția Regională a Finanțelor Publice — – Administraţia Județeană a Finanţelor Publice — a sumei de 8.690 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 249 alin. 1 şi 5 Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, dispune instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 85 mp situat în —- înscris în CF — provenită din conversia de pe hârtie a CF –număr cadastral — coproprietatea devălmașă a inculpatului, până la concurenţa sumei de 8690 lei.

În temeiul art. art. 274 alin. 1  Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul XX  la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, –.

Preşedinte, Grefier,