Card bancar. Imposibilitatea efectuării operaţiunilor. Prejudiciu de imagine. Daune morale.
Un prejudiciu nepatrimonial care aduce atingere, spre exemplu, autorităţii sau reputaţiei unei persoane, ori prestigiului său de comerciant, poate fi stins prin daunele morale la care va fi obligat cel culpabil de producerea faptului vătămător.
Imposibilitatea utilizării cardului datorită unei disfuncţionalităţi înregistrate de societatea bancară, care a condus la pierderea unei oportunităţi de afaceri şi a prestigiului utilizatorului faţă de partenerii săi, constituie premisa acordării daunelor morale celui vătămat, independent de eventuala răspundere contractuală la care ar fi ţinută banca faţă de clientul său.
La 14.09.2001, reclamanţii OE şi S.C. OSM S.R.L. Constanţa au solicitat obligarea pârâtelor – societate bancară mamă şi sucursala sa din mun. Constanţa – la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a susţinut că reclamantul OE – asociat în cadrul S.C. OSM S.R.L. – este posesor al unui card Visa Business eliberat de banca pârâtă, pe care nu l-a putut utiliza cu ocazia unei deplasări în interes de afaceri datorită lipsei de disponibil în cont, cu toate ca acesta fusese alimentat cu suma de 50.000.000 lei prin ordinul de plată nr. 168/ 22.02.2000.
Incidentul s-a repercutat în mod negativ asupra afacerilor reclamantului, întrucât reprezentanţii firmei străine, convocaţi la negociere, au refuzat o nouă întâlnire pentru continuarea tratativelor, pe considerentul că reclamanţii nu prezintă încredere ca viitori parteneri de afaceri, din moment ce au dificultăţi la plata unor cheltuieli de cazare.
Prin întâmpinare, banca pârâtă a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibile, întrucât daunele morale constituie expresia reparării unui prejudiciu cauzat printr-un delict. Ori, în speţă, raporturile juridice dintre părţi au o natură contractuală.
Pe fond, pârâta a susţinut că o eventuală despăgubire va trebui sa fie circumscrisă prevederilor art. 1085 cod civil, daunele fiind echivalente în acest caz cu dobânda la vedere pentru suma pretinsă, calculată între data la care urma a fi alimentat contul şi data alimentării efective. Această dobândă a fost, de altfel, acordată.
Instanţa a înlăturat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cât şi apărările pe fond ale pârâtei.
Situaţia de fapt expusă în cererea de chemare în judecată nu a fost contestată, fiind probată prin înscrisurile depuse, interogatorii şi declaraţii de martori.
Sub aspectul pretenţiilor cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile nepatrimoniale cauzate unei părţi prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale, doctrina a statuat în sensul admisibilităţii lor, atât în situaţia în care cel vătămat este o persoană fizică, dar şi în cazul persoanelor juridice.
Un asemenea prejudiciu nepatrimonial poate viza, de regulă, denumirea, autoritatea sau reputaţia, iar daunele morale au scopul de a acorda satisfacţie celui astfel vătămat.
Doctrina şi jurisprudenţa au restrâns sfera acordării daunelor morale la contractele de transport de persoane, ori la contractele de valorificare a drepturilor de autor şi de inventator. Ideea restrângerii domeniului de aplicare a răspunderii contractuale pentru prejudicii nepatrimoniale nu este însă, cel puţin formal, consacrată de lege şi nici nu răspunde exigenţelor actuale, caracterizate printr-o mare diversitate de situaţii juridice care pot genera la un moment dat asemenea prejudicii.
În această sferă se înscrie şi speţa de faţă, unde imposibilitatea utilizării cardului datorită neexecutării de către bancă a obligaţiei de virare în cont a sumelor corespunzătoare, a fost de natură să afecteze reputaţia societăţii reclamante în faţa partenerilor străini, pe considerente de lipsă de credibilitate.
Faţă de aceste motive, acţiunea reclamanţilor va fi admisă.
(sentinţa civilă nr. 2772 COM/ 26.04.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1098/2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
