Prin sentinţa civilă nr. 620 din 16 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Gheorgheni, s-a respins acţiunea reclamantului K.F, în contradictoriu cu pârâţii Primăria D, A. D. şi B. L.
Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr. 157 din 27 noiembrie 2008, a respins apelul declarat de apelantul K. F. împotriva acestei hotărâri.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. În motivarea recursului a arătat că instanţele nu au luat în considerare actele originale eliberate de către Biroul de carte funciară Topliţa între anii 1968-1984. Pe planşa nr. 132 Ditrău exista drum de acces cu nr. top. 2642, de mai bine de 200 de ani.
Primăria Ditrău a permis ca terenul să fie întabulat pe numele unor persoane fizice, în perioada 1967-2001. În urma acestor manipulări, au rămas fără intravilanul lor de 6216 mp, identificaţi pe nr. top. 2638, pe care sunt construite două case de locuit, fără drum de acces.
Solicită ca reprezentanţii legali ai Primăriei Ditrău să prezinte actul de vânzare-cumpărare a intravilanului nr. top. 2642 şi 2639, să arate cine a renunţat la statutul de domeniu public şi a permis întabularea pe numele unor persoane fizice. A cerut tragerea la răspundere a celor care au comis falsificările în actele oficiale în interesul anumitor persoane încălcând legea şi abuzând de proprietatea lor.
Intimaţii au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat, pe considerentul că reclamantul nu a putut specifica exact obiectul cauzei, cererea nefiind motivată. Recurentul vorbeşte despre abuz de serviciu, falsificarea cărţilor funciare, tulburare de posesie. Arată că nu sunt respectate prev. art. 673 ind. 7 şi 9 şi art. 674 alin. 1 Codul de Procedură Civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, conform prev. art. 304 pct. 9 şi 306 Codul de Procedură Civilă, Curtea constată următoarele:
Din studiul cererii de chemare în judecată se poate constata că reclamantul nu a indicat concret obiectul acesteia, în conformitate cu prev. art. 112 alin. 1, pct. 3 Codul de Procedură Civilă, prezentând o stare de fapt ambiguă, fără precizarea motivelor de drept ale cererii. In cuprinsul cererii a făcut referire la desfiinţarea a două drumuri de acces, care au fost proprietatea lui tabulară, la întabularea acestora succesiv pe numele mai multor persoane, în funcţie de vânzările-cumpărările succesive efectuate în decursul timpului, la falsificarea unor documente, la ocuparea unei porţiuni din terenul proprietatea lui de către numitul G. P, la dispariţia unor acte. În penultimul alineat al cererii a solicitat instanţei să se anuleze titlurile de proprietate eliberate către G. P, B. E. şi B. L. şi să fie în continuare drum de acces , cum figurează în cartea funciară Gheorgheni şi în arhiva statului.
La primul termen de judecată reclamantul a invederat instanţei că susţine plângerea aşa cum a fost formulată în scris, solicitând anularea titlului de proprietate arătat în plângere. Instanţa i-a pus în vedere reclamantului să precizeze obiectul cererii, precum şi „personalitatea” pârâţilor menţionaţi în acţiune, să arate dacă sunt persoane fizice sau juridice şi adresa acestora, urmând ca după precizarea acţiunii, în cazul în care figurează şi Primăria ca persoană juridică,să pună în discuţie competenţa sa materială. (fila 33 dosar de fond).
Reclamantul nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă, deşi s-a reiterat această dispoziţie şi în încheierea nr. 4 din 18 octombrie 2006 (fila 41). Cu toate că obiectul cererii nu a fost precizat şi clarificat, prima instanţă a trecut la administrarea probatoriului, încuviinţând efectuarea expertizei topografice.
Prima instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 620/16.06.2008 fără a indica în considerente obiectul cererii reclamantului, arătând doar că acesta a depus numeroase precizări, dar nu le-a detaliat. Instanţa s-a limitat doar la a constata, din actele şi lucrările dosarului, că reclamantul a făcut diferite plângeri la diferite organe, că expertul topograf a concluzionat că imobilul în litigiu este drum de acces şi formează domeniul public, că reclamantul ar trebui să ceară servitute de trecere de la proprietarul tabular. Văzând şi dispoziţiile art. 112 Codul de Procedură Civilă, prima instanţă a respins cererea reclamantului ca nedovedită.
Raportat la toate cele reţinute în sentinţă prima instanţă trebuia să declare nulă cererea de chemare în judecată, pentru lipsa obiectului, conform art. 133 alin. 1 Codul de Procedură Civilă. Nu s-a prevăzut în procedura civilă instituţia respingerii cererii, ca nedovedită, ci s-a instituit principiul rolului activ al judecătorului, conform prev. art. 129 Codul de Procedură Civilă.
Judecătorul de fond era obligat să stăruie în precizarea obiectului cererii, să stabilească starea de fapt şi să aplice corect legea. Pe lângă faptul că nu a arătat în considerente ce anume din cererea reclamantului nu s-a dovedit (cât timp nu a indicat ce anume a solicitat reclamantul în concret), prima instanţă nu a făcut nici o referire nici la eventualele pretenţii ale reclamantului care s-ar fi putut deduce printr-o simplă lecturare a cererii, respectiv revendicarea porţiunii de teren care fusese drum de acces sau instituirea unei servituţi de trecere sau anularea titlurilor de proprietate eliberate pe numele pârâţilor (care nu au fost identificate cu număr şi data eliberării).
Menţinând hotărârea primei instanţe fără a observa aceste neregularităţi, instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 Codul de Procedură Civilă. Ca atare, Curtea a admis recursul declarat de reclamant, având în vedere şi prevederile art. 306 alin. 2 Codul de Procedură Civilă, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În rejudecare, se va ţine seama de toate cele arătate mai sus. Se va stărui în precizarea expresă a obiectului cererii de chemare în judecată, în funcţie de care se va stabili cadrul procesual şi se va administra probatoriul. In caz contrar, se va aplica sancţiunea prev. de art. 133 alin. 1 Codul de Procedură Civilă.
