La data de 18.09.2009 a fost înaintata de catre OCPI-BCPI Slatina si înregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr. 8532/311/2009 plângerea împotriva încheierii de carte funciara nr. 15607/24.07.2009 formulata de petenta P. A. M, încheiere prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate pentru apartamentul cu doua camere si dependinte situate în Slatina, str. Libertatii, nr. 11, bl. GA 8B, sc A, etaj 2, ap 18, judetul Olt in cota de 1/2 pentru D.G si în cota de 1/2 pentru petenta.
In motivarea cererii petenta a aratat ca imobilul apartament este bun succesoral ramas de pe urma autorilor D.E. si D.G, iar la decesul autoarei D.E petenta a devenit singura mostenitoare cu o cota de 1/1 (din cota de 1/2 a autoarei) conform certificatului de mostenitor nr. 4/15.01.2003, cealalta cota de 1/2 fiind dobandita de petenta prin partajul de descendent, materializat în testamentul olograf din 26.09.1997 incheiat de autorul D.G, decedat la data de 20.02.2007. Conform situatiei de fapt prezentate, petenta considera ca a devenit mostenitoare pe întreg imobilul cu o cota de 1/1, astfel ca întabularea trebuia dispusa pentru întreg imobilul pe numele petentei si nu doar pentru cota de 1/2.
În sustinerea plângerii împotriva încheierii de carte funciara, în fata instantei petenta prin aparator a invocat transmiterea dreptului de proprietate cu privire la cota de 1/2 ce a apartinut autorului D.G prin înscrisurile întocmite în dosarul nr. 4/2003 la BNP I. S. în care s-a dezbatut succesiunea autoarei D. E, respectiv încheierea finala nr. 4/15.01.2003 si certificatul de mostenitor cu acelasi numar, aratând ca acestea sunt înscrisuri valabile prin care a operat transmiterea dreptului de proprietate si pentru cota de 1/2 din bunurile comune ce au apartinut lui D. G, ca urmare a declaratiei acestuia ca este de acord ca bunurile comune sa fie trecute în întregime în succesiunea autoarei.
Prin sentinta civila nr. 217/18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Slatina în dosarul nr. 8532/311/2009, s-a respins plângerea împotriva încheierii de carte funciara, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca prin încheierea de sedinta din data de 23.11.2009, instanta a pus în discutia partilor introducerea în cauza în calitate de intimat a numitului D. D. M, fratele petentei, având în vedere ca nu s-a dezbatut succesiunea autorului comun, reprezentantii partilor fiind de acord cu introducerea în cauza a acestuia în calitate de intimat.
Din înscrisurile depuse la dosar instanta a retinut ca imobilul apartament situat în Slatina, str. Libertatii nr. 11, bl. GA 8 B, sc. A, et. 2, ap. 18, jud. Olt a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumparare nr. 4078/1991 de catre autorii petentei, D. G si D. E, în perioada casatoriei, reprezentând bun comun al acestora.
Prin certificatul de mostenitor nr. 4/15.01.2003 s-a dezbatut succesiunea de pe urma autoarei D. E, s-a constatat calitatea de mostenitoare a petentei -descendent de gradul I în cota de 1/1.
Instanta a retinut ca de pe urma autorului D. G., decedat la data de 20.02.2007 nu s-a dezbatut succesiunea, din înscrisurile depuse la dosarul nr. 15607 înregistrat la O.C.P.I. rezultând ca acesta are ca mostenitori legali descendentii de gradul I, respectiv petenta P. A. M. si intimatul D. M. D; ca petenta nu a prezentat înscrisuri prin care sa faca dovada transmiterii dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 ce a apartinut autorului, înscrisurile invocate nu îndeplinesc conditiile prevazute de lege pentru transmiterea valabila a dreptului de proprietate, inclusiv cu titlul de donatie, fiind încheiate în cadrul procedurii succesorale a sotiei predecedate.
În ceea ce priveste critica aparatorului petentei ca instanta din oficiu nu poate introduce o alta persoana în procesul civil, fiind încalcat principiul disponibilitatii, în speta instanta nu a introdus din oficiu, in sedinta din data de 23.11.2009 instanta a pus în discutia partilor completarea cadrului procesual prin introducerea în cauza a celuilalt descendent al autorului D. G. având în vedere ca s-a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciara prin care s-a intabulat cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului pe numele autorului, descendentul prezentând interes în cauza, iar reprezentantii partilor au fost de acord cu introducerea în cauza în calitate de intimat a numitului D. M. D, cadrul procesual fiind stabilit prin acordul partilor, cu respectarea principiului disponibilitatii.
În ceea ce priveste critica petentei ca plângerea urmeaza procedura necontencioasa situatie în care ONCPI nu are calitate procesuala, s-a apreciat ca, în raport de motivele invocate în plângere aceasta are un caracter contencios.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel petenta, criticând-o ca nefiind legala si temeinica.
În motivare, s-a aratat ca încheierea de carte funciara este nelegala întrucât D. G. nu putea avea la data intabularii un drept de proprietate, fiind decedat; ca sentinta apelata nu este motivata, instanta de fond nefacând o analiza a situatiei de fapt în raport de normele juridice aplicabile, neexplicând motivul pentru care nu face referiri la art. 48, 59, 46 sau 61 – 63 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara; ca sunt aplicabile dispozitiile art. 48 al. 1 rap.la art. 59 din legea nr. 7/1996, astfel ca trebuia intabulat dreptul de proprietate prevazut în certificatul de mostenitor nr. 4 eliberat de BNP I. S, registratorul neavând competenta de a modifica acte de proprietate.
A precizat apelanta ca în mod gresit instanta de fond a calificat procedura de solutionare a plângerii ca fiind o procedura contencioasa încalcând de asemenea principiul disponibilitatii atunci când a introdus în cauza în calitate de intimat pe numitul D. M.
Prin decizia civila nr.85 din 15 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Olt în dosarul cu nr.8532/311/2009, s-a admis apelul declarat de apelanta petenta P. A. M., în contradictoriu cu intimatii O.C.P.I. Olt, si D.M.D, împotriva sentintei civile nr. 217/18.01.2010, pronuntata de Judecatoria Slatina, s-a schimbat în parte sentinta în sensul ca s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a O.C.P.I. si s-a respins plângerea formulata împotriva acestui intimat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului D. M. D, ca nefondata.
În considerentele deciziei s-a retinut ca prin decizia nr. 72 din 15.10.2007, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, s-a stabilit cu caracter obligatoriu pentru instante faptul ca în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara întemeiate pe dispozitiile art. 50 din legea nr. 7/1996, republicata, aceasta nu are calitate procesuala pasiva , urmând a fi admisa exceptia invocata.
Relativ la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului D. M. D, s-a retinut ca acesta, alaturi de petenta, este mostenitor legal în calitate de descendent de gradul I de pe urma autorului D. G, decedat la data de 20.02.2007, a carui succesiune nu s-a dezbatut. Pentru acest considerent si având în vedere faptul ca pentru opozabilitatea fata de terti a drepturilor provenind din succesiune legea nr. 7/1996 nu prevede necesitatea înscrierii în cartea funciara, s-a apreciat ca intimatul are calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei s-a apreciat ca instanta de fond a retinut în mod corect situatia de fapt atunci când a stabilit ca imobilul apartament a fost dobândit de autorii comuni ai partilor prin contractul de vânzare-cumparare nr. 4078/1991.
Desi apelanta a invocat în sustinerea plângerii certificatul de mostenitor nr. 4 din 15.01.2003 emis în urma decesului autoarei D. E, ca fiind cel care îi atesta dreptul de proprietate exclusiva asupra imobilului în litigiu, în cota de 1/1, s-a constatat ca certificatul în cauza nu este apt sa îi fundamenteze proprietatea pe imobilul în litigiu câta vreme încheierea finala nr. 4 din 15.01.2003, aflata la fila 18 dosar, parte integranta a certificatului de mostenitor, atesta faptul ca sotul autoarei, D. G, declara ca este de acord ca bunurile ramase de pe urma defunctei si dobândite în timpul casatoriei cu aceasta sa fie trecute în întregime în succesiunea sotiei, renuntând astfel la partea sa de bun comun în conditii care nu pot duce la largirea patrimoniului succesoral; ca autorul G. D a avut cunostinta de lipsa efectelor renuntarii facute în cadrul procedurii succesorale.
S-a apreciat ca verificarea legalitatii înscrisurilor ce stau la baza înscrierilor în cartea funciara este permisa de art. 50 din Legea nr. 7/1996, registratorul nedepasindu-si competenta atunci când efectueaza astfel de verfificari, cum pretinde apelanta.
Împotriva deciziei a declarat recurs petenta P.A.M solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii formulata împotriva încheierii de carte funciara si dispunerea întabularii dreptului de proprietate în favoarea sa în cota de 1/1 asupra imobilului.
În motivarea recursului petenta a formulat urmatoarele critici:
– hotarârea din apel nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei ci cuprinde considerente care nu au legatura cu natura pricinei;
– hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal. Art.49 din Legea nr.7/1996 invocat de instanta de apel, fata de continutul mentionat al acestuia este în prezent art. 47 dupa republicarea legii. De asemenea articolul în care sunt prevazute obligatiile registratorului de a verifica înscrisul care sta la baza cererii de intabulare este dupa republicarea legii art.48 si nu art.50 cum s-a mentionat în decizia tribunalului;
– obiectul litigiului îl constituie legalitatea încheierii de carte funciara si nu valabilitatea certificatului de mostenitor. În mod eronat instantele din oficiu au contestat valabilitatea certificatului de mostenitor si în consecinta au apreciat ca încheierea de carte funciara prin care dreptul de proprietate al petentei a fost întabulat doar în cota de 1/2 este legala. Instanta a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al actului juridic dedus judecatii. La baza cererii de întabulare s-a aflat certificatul de mostenitor nr. 4/15 ianuarie 2003 si nu testamentul întocmit de autorul D. G. Cu ocazia dezbaterii succesiunii mamei sale tatal sau si intimatul pârât în calitate de fiu au fost declarati straini de succesiune prin neacceptare. Tatal D. G a declarat ca bunurile dobândite în tipul casatoriei cu defuncta D. E sa fie trecute în întregime în succesiunea defunctei sale soti. Dorinta tatalui ca apartamentul sa revina fiicei în întregime a rezultat si din testamentul partajar întocmit de autor la 26 septembrie 1997;
– prin respingerea plângerii petentei, atât la fond cât si în apel, a ramas întabulat dreptul de proprietate în cota de 1/2 în favoarea unei persoane care la data intabularii era decedata, persoana care la acea data nu putea fi titulara de drepturi si obligatii întrucât nu are capacitate civila.
Recursul este fondat.
Decizia este nelegala sub aspectul modului în care instantele au aplicat si interpretat legea, respectiv prevederile Legii nr. 36/1995, fiind astfel întemeiat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila.
În solutionarea litigiului de fata, potrivit art. 48 alin.1 din Legea nr. 7/1996 prezinta relevanta puterea doveditoare a certificatului de mostenitor în ce priveste mentiunile referitoare la compunerea masei partajabile. Verificarea acestui aspect trebuie realizata prin observarea prevederilor Legii nr. 36/1995, respectiv daca acest înscris a fost eliberat cu respectarea conditiilor de forma prevazute de aceasta lege.
Certificatul de mostenitor este actul final încheiat de notarul public în procedura succesorala notariala. Acest înscris, potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, “face dovada deplina în privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor în parte”.
Pentru bunurile mentionate în cuprinsul sau certificatul de mostenitor are putere doveditoare deplina în raport cu persoanele care au consimtit la eliberarea sa, putere care rezida în acordul de vointa al acestora. Câta vreme nu s-a sustinut si dovedit irevocabil ca acest acord de vointa este rezultatul unui viciu de consimtamânt, certificatul de mostenitor face dovada deplina, respectiv este opozabil persoanelor care au consimtit la eliberarea sa, sub aspectul apartenentei la masa succesorala a bunurilor care au fost înserate în certificat. Astfel fiind, cererea formulata de un mostenitor de întabulare a dreptului de proprietate cu privire la un imobil, drept care rezulta din certificatul de mostenitor, nu poate fi respinsa cu motivarea ca nu s-a facut dovada modului în care o cota parte din imobil a trecut din patrimoniul altei persoane, care a participat la dezbaterea succesiunii, în patrimoniul persoanei a carei succesiune este dezbatuta.
În speta, relevanta deosebita prezinta si prevederile art. 77 alin.2 din Legea nr.36/1995. În conformitate cu acestea, “în succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor”. Rezulta ca în dezbaterea succesiunii autoarei D.E notarul public a avut sarcina de a stabili, pe baza acordului persoanelor care au participat la dezbaterea succesiunii, care sunt bunurile care au format comunitatea de bunuri a sotilor D. G si D.E si cât din aceasta comunitate intra în masa succesorala ramasa la decesul autoarei D. E.
Aplicând dispozitiile legale mentionate notarul public a luat act de consimtamântul mostenitorilor cum ca în masa succesorala ramasa la decesul autoarei D.E se afla, în cota de 1/1, un autoturism Dacia 1300 si apartamentul cu 2 camere situat în Slatina str. Libertatii nr.11, bl. G8 B, sc.A, et.2, ap.18. Pe baza acestui consimtamânt a fost eliberat certificatul de mostenitor nr. 4/15 ianuarie 2003. Întrucât doar petenta P.A.M, în calitate de fiica, a acceptat succesiunea (sotul supravietuitor si fiul D.M.D fiind straini de succesiune prin neacceptare) bunurile mentionate i-au revenit în întregime acesteia.
Certificatul de mostenitor nu a fost contestat de sotul supravietuitor D. G. în timpul vietii (acesta decedând la 20 februarie 2007) si nici de intimatul pârât D. M. D. Astfel fiind acest înscris este opozabil intimatului pârât.
În raport de cele expuse Curtea apreciaza ca hotarârile pronuntate în cauza sunt nelegale. Fiind incident motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 Cod pr.civila se impune a fi modificate hotarârile pronuntate în cauza iar pe fondul litigiului se va dispune întabularea dreptului de proprietate în cota de 1/1 pentru recurenta petenta cu privire la imobilul apartament.
Restul criticilor formulate sunt nefondate.
Prevederile art. 261 Cod pr. civila au fost respectate de instanta de apel. Decizia recurata este amplu motivata si, deci, contine argumentele de fapt si de drept avute în vedere de instanta la solutionarea apelului. Indicarea gresita a articolelor din Legea nr. 7/1996 (fara a se observa care este forma si numerotarea actuala a acestora) nu este în masura sa afecteze de nelegalitate decizia câta vreme ideea de baza avuta în vedere de instanta de apel, aceea a obligatiei registratorului de carte funciara de a verifica – în anumite limite – actele pe baza carora s-a solicitat întabularea, exista în prevederile Legii nr. 7/1996 la data pronuntarii deciziei. Astfel fiind, critica întemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 7 din Codul de pr. civila este neîntemeiata.
Instanta de apel a analizat si solutionat corect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, în raport cu OCPI Olt si intimatul D.M.D. Avându-se în vedere decizia în interesul legii nr.72/2007, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, în mod corect s-a retinut ca OCPI nu are calitate procesuala pasiva în litigiul dedus judecatii. Cât priveste pe intimatul D. M. D s-a retinut în mod just ca acesta are calitate procesuala pasiva; aceasta calitate este justificata, însa, de faptul ca intimatul pârât a avut vocatie la succesiunea autoarei D. E si este mentionat ca neacceptant în certificatul de mostenitor nr. 4/15 ianuarie 2003 – înscris pe baza caruia s-a solicitat (si se impune a fi realizata) întabularea dreptului de proprietate.
