Cod operator nr. 11276
Dosar nr. 9292/296/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SATU MARE
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9/R
Şedinţa publică de la 13 Ianuarie 2010
Carte funciară.
Titularul dreptului real înscris în cartea funciară. Calitate procesuală.
Principiul continuităţii înscrierilor.
(…)
Asupra recursului civil de faţă, tribunalul constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.3261/21.5.2009 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în
dosar nr.9292/296/2008, s-a admis cererea reclamantei E, cu sediul în Satu Mare,
str. 1 Decembrie 1918, judeţul Satu Mare, împotriva pârâţilor STATUL ROMÂN prin
M.E.F.-D.G.F.P. Satu Mare, cu sediul în Satu Mare, P-ţa Romană nr.3-5, judeţul Satu
Mare, MUNICIPIUL SATU MARE PRIN PRIMAR, şi alţii, persoane fizice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal, recurentul
STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin D.G.F.P. SATU
MARE, solicitând instanţei admiterea acestuia şi casarea în parte a hotărârii atacate,
în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român
reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor
Publice a judeţului Satu Mare şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii
reclamantei faţă de instituţia recurentă.
În motivare arată că, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei
identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic, pentru a putea
fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii, astfel că trebuie să existe o identitate între
persoana juridică chemată în judecată şi titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Astfel, pentru a determina cine are calitatea procesuală pasivă trebuie stabilit cine
este titularul dreptului ce face obiectul litigiului.
Cadrul fixat de legiuitor prin art.36 alin.1din Legea nr.18/1991 privind fondul
funciar, cu modificările şi completările ulterioare, nu lasă loc de interpretări:
„terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt
în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor,
oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26″.
Conform art.26 alin.1din Legea nr.18/1991, privind fondul funciar, “terenurile situate
în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au
decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului şi
municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute,
concesionate ori date în folosinţa celor care solicită să-şi construiască locuinţe şi nu
au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter
productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art.24.” (terenurile
situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole şi de
producţie, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite pentru construcţia de
locuinţe şi anexe gospodăreşti, şi care au fost edificate, rămân şi se înscriu în
proprietatea actualilor deţinători, n.n. V.S.).
Astfel, regimul juridic al acestor imobile presupune că aceste terenuri au trecut
în proprietatea comunei, oraşului si municipiului, după caz, si în administrarea
primăriilor, ele putând să dispună cu privire la acestea în calitate de proprietari.
Mai mult, potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996 a cadastrului si a publicităţii
imobiliare: „ În aceleaşi condiţii ( dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt
opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară – art.26 alin.1 din Legea
nr.7/1996 n.n. V. S.) sunt opozabile faţă de terţi şi drepturile reale dobândite de stat
si de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri
judecătoreşti”. Prin urmare, trecerea în proprietatea comunelor, oraşelor sau a
municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul
localităţilor si care au fost în administrarea primăriilor, la data intrării în vigoare a Legii
nr.18/1991, este opozabila erga omnes şi fără înscrierea în cartea funciară.
Prin terenuri proprietatea statului, legiuitorul a înţeles să se refere la:„acele
suprafeţe intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente
până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al
cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice.”
Astfel, arată că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost transmis
ope legis, de la Statul Român către aceasta, în baza Legii nr.18/1991, act normativ
intrat în vigoare cu mult înaintea promovării prezentei acţiuni de către reclamant.
De asemenea, trebuie avute în vedere prevederile art.119 al Legii nr.215/2001
a administraţiei publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit
cărora: „Constituie patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile si
imobile care aparţin domeniului public al unităţii administrativ – teritoriale, domeniul
privat al acesteia, precum si drepturile si obligaţiile cu caracter patrimonial”.
În aceste condiţii, mai arată recurentul, art.122 din Legea nr.215/2001 a
administraţiei publice locale, cu modificările si completările ulterioare specifică faptul
că: „Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse
inventarierii anuale. Consiliilor locale si judeţene li se prezintă anual de către primar,
respectiv de preşedintele consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionarii
bunurilor “.
Cu privire la capătul de cerere referitor la rectificarea si întabularea în cartea
funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului – teren, învederează faptul că în
argumentarea, inutilităţii promovării unei acţiuni împotriva Statului Român reprezentat
de Ministerul Finanţelor Publice prin care să se constate dobândirea unui drept de
proprietate prin dezmembrare, a arătat că persoana adevăratului proprietar al
imobilului – teren este unitatea administrativ-teritorială.
Prin urmare, arată că, întrucât Statul Român reprezentat de Ministerul
Finanţelor Publice, nu are calitatea de proprietar, instituţia recurentă nu se poate
pronunţa cu privire la rectificarea si întabularea dreptului de folosinţă asupra
imobilului – teren şi a dreptului de proprietate asupra imobilului-magazie, deduse
judecăţii în speţa de faţă. Invocă jurisprudenţa Curţii de Apel Oradea.
În considerarea celor de mai sus, solicită admiterea recursului, astfel cum a
fost formulat în scris.
În drept invocă dispoziţiile legale la care a făcut referire în cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din
oficiu, tribunalul consideră că este nefondat .
Calitatea procesuală pasivă a statului e justificată de înscrierea dreptului de
proprietate al statului asupra diferenţei de teren ce nu a fost restituită prin deciziile
nr.1521/2007 şi nr.1520/2007 emise de Comisia specială de retrocedare a unor
bunuri imobile care a aparţinut cultelor religioase din România,menţionându-se în
cadrul deciziei nr.1520/2007 că se respinge restituirea în natură în favoarea intimatei
–reclamante a suprafeţei de teren de 725 mp înscris în CF 13524 Satu Mare nr.top
13/4 şi o parte din nr.top.13/5 înscris în CF nr.13977 Satu Mare identificată prin
loturile 2 şi 3 în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, întrucât terenul este
parţial afectat de amenajări de utilitate publică şi parţial ocupat de construcţii iar prin
decizia nr.1521/2007intimata reclamantă a redobândit în baza art.5 alin1 din OUG
nr.94/2000 dreptul de proprietate asupra terenului lotul nr.1 în suprafaţa de 480 mp.
care se află în proprietatea tabulară a statului român având destinaţia de curte cu
garaje şi anexe demontabile. Din extrasul de CF nr.13977 Satu Mare rezultă cotele
de proprietate asupra terenului aparţin atât statului cât şi unor peroane fizice.
În cadrul motivelor de recurs s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive a Statului Român reprezentat prin MEF prin DGFP Satu Mare.
Excepţia invocată este nelegală şi neîntemeiată, având în vedere că potrivit
disp.art.30 din Lg.nr.7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, republ., dacă
în CF s-a înscris un drept real în condiţiile prezentei legi în folosul unei persoane se
prezumă că dreptul există în folosul ei dacă a fost dobândit sau constituit cu bună
credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
Disp.art.26 alin.2 din Lg.nr.7/1996 se referă la principiul opozabilităţii,
respectiv dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi
fără înscrierea în CF dobândite de stat şi de orice persoană prin efectul legii, prin
expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti. Fiind vorba de domeniul privat al statului,
excepţiile invocate de la principiul opozabilităţii operează numai în privinţa
dobânditorilor primari de drepturi reale imobiliare, nu şi a dobânditorilor subsecvenţi
ai acestora.
În cauză se invocă trecerea ope legis în baza art.26 alin.1 din Lg.nr.18/1991 în
proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor a terenurilor aflate în proprietatea
statului, situate în intravilanul localităţilor şi care au fost în administrarea primăriilor la
data intrării în vigoare a Lg.nr.18/1991.
În baza disp.art.46 din aceeaşi lege, imobilele ce aparţin domeniului public şi
domeniului privat al statului sau, după caz, ale unităţii administrativ-teritoriale se vor
înscrise în cărţi funciare speciale ale unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt
situate cu excepţiile prevăzute de lege. Potrivit disp.art.26 alin.3 din Legea 7/1996
titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate la alin.2 din acelaşi articol
poate să dispună de ele după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea
funciară.
Atâta timp cât această înscriere nu a fost efectuată, înscrierea dreptului
de proprietate în CF se va săvârşi împotriva persoanei înscrise în CF ca titulara
acelui drept de proprietate, respectiv împotriva Statului Român în baza
disp.art.22 lit.a din Lg.7/1996, republicată, respectând astfel principiului
continuităţii înscrierilor în carte funciară.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza disp.art.312 Cod procedură
civilă, considerând că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură
civilă, va respinge recursul ca nefondat .
1
