Cărţi funciare. Acte şi fapte a căror notare este permisă. Condiţii necesare pentru notarea unei acţiuni.
Potrivit art. 42 alin. 2 lit. q din Ordinul nr. 633/2006 este admisibilă notarea în cartea funciară a acţiunilor a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 361/17 septembrie 2010
Prin plângerea înregistrată la dat de 31.08.2009 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr. 6501/176/2009, petenţii MHE şi MF au solicitat în contradictoriu cu intimatul SFI ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea încheierii de CF nr. 21988/17.08.2009 dispusă de OCPI Alba în dosar 21988/13.08.2009 ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 3123/2009, prima instanţă a respins plângerea, reţinând că prin încheierea atacată, a fost admisă cererea formulată de pârâtul SFI şi s-a dispus notarea asupra imobilelor proprietatea acestora din urmă, a acţiunii civile şi a precizării de acţiune înregistrată sub nr. 5873/176/2009 la Judecătoria Alba Iulia,
Prima instanţă a constatat că prin acţiunea menţionată, intimatul SFI a solicitat în contradictoriu cu petenţii MHE şi MF să se constate că aceştia din urmă îi datorează suma de 70 000 lei , că imobilele înscrise în C.F. 24953 Alba Iulia cu nr. top. 2894/60/III şi C.F. 72904 Alba Iulia cu nr. top. 621/1/1/2/1 fac parte din masa bunurilor comune ale intimaţilor, solicitând totodată instituirea unor măsuri asigurătorii asupra acestor imobile până la concurenţa sumei menţionată anterior.
S-a reţinut că art. 42 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006 stipulează că notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte încheieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul. În alineatul 2 lit. a)-p) din acelaşi articol sunt enumerate în mod exemplificativ categoriile de fapte, drepturi personale sau litigii ce pot face obiectul unor notări de carte funciară, la lit. q fiind menţionat că aceasta poate viza orice alte fapte, drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul.
Instanţa de fond a considerat că notarea unei acţiuni este condiţionată de inexistenţa unei interdicţii speciale prevăzute de lege şi de existenţa unei legături cu imobilul asupra căruia se solicită a fi necesară notarea, apreciind că în speţă sunt îndeplinite ambele cerinţe, întrucât nu există nicio prevedere legală care să interzică notarea unei acţiuni vizând valorificarea unui drept de creanţă, iar capătul de cerere având ca obiect constatarea calităţii de bun comun al petenţilor asupra imobilelor cu privire la care s-a dispus notarea şi solicitarea instituirii unor măsuri asiguratorii asupra acestora, justifică îndeplinirea celei de a doua condiţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel petenţii aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia în sensul admiterii plângerii.
În expunerea de motive arată că hotărârea atacată se fundamentează pe confuzia primei instanţe între două instituţii reglementate distinct de lege şi care prevăd o procedură diferită de operare în cartea funciară, respectiv notarea unui proces şi măsurile asigurătorii (în speţă sechestrul imobiliar).
Cu privire la cele două instituţii arată că notarea unui proces în cartea funciară se poate face numai dacă acţiunea este în legătură cu imobilul asupra căruia se face această înscriere .Înscrierea sechestrului asigurător vizează un drept patrimonial şi asigurarea posibilităţii recuperării acestuia. Notarea procesului în cartea funciară se face prin cererea directă depusă de către petent la OCPI. Înscrierea sechestrului asigurător în cartea funciară se face numai prin intermediul executorului judecătoresc. Notarea procesului se operează în foaia B a cărţii funciare, iar înscrierea sechestrului asigurător se operează în foaia C.
Prin decizia civilă nr.23/A/2010, Tribunalul Alba a respins apelul reclamanţilor, reţinând că obiectul procesului notat prin încheierea de CF atacată nu constă în instituire sechestru ci pretenţii, respectiv recuperarea sumei de 70.000 lei împrumutată apelanţilor de intimat.
Chiar dacă OCPI a menţionat greşit obiectul cererii în baza căreia a efectuat notarea, notarea nu afectează în niciun fel atributele dreptului de proprietate ale apelanţilor, întrucât nu s-a instituit sechestrul asigurător, ci s-a notat un proces sub B2 în CF 75204 – C1- U1 şi respectiv sub B3 în CF 75209, deci în foaia B şi nu în C, prin urmare operaţiunea de notare nu indisponibilizează bunul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificarea în totalitate a hotărârilor în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor, recurenţii susţin, în esenţă, că instanţele de fond au făcut confuzie între notarea în CF a unui proces, pe de-o parte , şi măsurile asiguratorii, pe de altă parte. Acţiunea în pretenţii, formulată de pârât, care a fost notată în cele trei cărţi funciare, nu se încadrează în categoria proceselor care pot fi notate în CF, având în vedere prevederile art. 42 alin. 1 din Ordinul nr. 633/2006.
Recurenţii mai susţin că prin modalitatea ambiguă a notării în cartea funciară a înscrierii atacate li se creează grave prejudicii , întrucât s-a interpretat că este vorba de o indisponibilizare a imobilelor ca urmare a sechestrului aplicat, fiind astfel afectat unul din atributele dreptului de proprietate, respectiv dispoziţia.
În drept se invocă art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a reţinut următoarele:
Acţiunea civilă care formează obiectul dosarului nr.5873/176/2009 are ca obiect obligarea recurenţilor din prezentul dosar la plata sumei de 70.000 lei, cu titlu de restituire împrumut, în favoarea pârâtului din cauza de faţă. Solicitarea acestuia din urmă cu privire la constatarea existenţei unor bunuri imobile ale recurenţilor vizează cererea de instituire a unor măsuri asiguratorii în vederea recuperării creanţei, în cazul admiterii cererii principale. De altfel, aceleaşi constatări le face şi instanţa de apel care reţine că obiectul procesului notat prin încheierea de CF atacată nu constă în instituirea unui sechestru ci pretenţii, respectiv recuperarea sumei de 70 000 lei împrumutată apelanţilor de intimat.
Ca urmare, acţiunea care a fost notată prin încheierea atacată, în cele trei cărţi funciare, nu are legătură cu imobilele asupra cărora s-a notat procesul. Intimatul, reclamant în dosarul nr. 5873/176/2009, are calitate de creditor chirografar, nu invocă niciun drept cu privire la imobilele în discuţie, astfel că, potrivit art. 1718 C. civ., acesta îşi va putea executa eventuala creanţă cu toate bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ale debitorilor.
Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că instanţele de fond au apreciat în mod greşit că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 42 alin. 2 lit. q din Ordinul nr. 633/2006. Potrivit acestui text legal, este admisibilă notarea în CF a acţiunilor a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul. Dacă în ce priveşte prima condiţie, s-a reţinut corect că nu există interdicţii vizând notarea acţiunilor având ca obiect valorificarea unui drept de creanţă, în ce priveşte cea dea doua condiţie, privind legătura acţiunii cu bunul imobil, aceasta nu este îndeplinită. Aşa cum s-a reţinut, obiectul acţiunii notate în CF îl constituie cererea în pretenţii, care nu are legătură cu niciunul din bunurile înscrise în cele trei CF-uri.
Împrejurarea că prin acţiunea notată în CF se solicită şi constatarea calităţii de bun comun a unor imobile nu poate duce la concluzia că acţiunea are legătură cu imobilele, deoarece acest capăt vizează instituirea unor măsuri asiguratorii.
Este de observat, sub acest aspect, că OCPI Alba Iulia reţine în încheierea atacată că acţiunea care se notează are ca obiect instituirea unor măsuri accesorii, ceea ce nu corespunde realităţii. Obiectul principal al cererii este o pretenţie, iar instituirea măsurile asiguratorii reprezintă un petit accesoriu. Notarea unei măsuri asiguratorii se face în baza unei dispoziţii a instanţei şi nu în temeiul unei cereri prin care se solicită acest lucru.
Pentru considerente expuse, reţinând că instanţele de fond au făcut o greşită aplicare a art. 42 alin. 2 lit. q din Ordinul 633/2006, Curtea a constatat că criticile reclamanţilor se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursul declarat de aceştia împotriva deciziei civile nr. 23/A/2010 a Tribunalului Alba, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 3123/2009 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar civil 6510/176/2009, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis plângerea formulată de către reclamanţi împotriva încheierii de carte funciară nr. 21988/2009 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba Iulia în dosar nr. 21988/2009 pe care a anulat-o.
