Cerere în constatarea nevalabilităţii titlului statului şi în rectificare de carte funciară. Admisibilitate
C.civ., art. 480
Legea nr. 213/1998, art. 6
Legea nr. 7/1996, republicată, art. 33 pct. 2
Constituţia României, art. 20, art. 21
Este admisibilă acţiunea de drept comun prin care se solicită constatarea nevalabilităţii preluării unui imobil de către stat şi, respectiv, rectificarea cărţii funciare în sensul înscrierii dreptului de proprietate al moştenitorului foştilor proprietari tabulari.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 726 din 11 septembrie 2008 (F.Ş)
Prin sentinţa civilă nr. 12111/13.12.2006 pronunţată în rejudecare de Judecătoria Timişoara în dosarul nr.7994/R/2006 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul F.P. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Ministerul Finanţelor Publice (în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor) Bucureşti prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat constatarea nevalabilităţii titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF Timişoara; să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al foştilor proprietari tabulari, respectiv F.I. şi I.E., să se constate că reclamantul este unicul moştenitor al defuncţilor, în calitate de fiu al acestora; să se constate dreptul său de proprietate cu titlu de moştenire asupra imobilului, cu consecinţa înscrierii acestui drept în cartea funciară; să fie obligat Statul Român la a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiile cu altă destinaţie având nr. 1, 3, 4, 5, 6 şi care nu au fost înstrăinate.
În motivare a invocat nevalabilitatea preluării imobilului şi calitatea sa de moştenitor unic al foştilor proprietari.
Prin sentinţa civilă nr. 8583/04.10.2005 cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamant, sentinţa a fost desfiinţată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Decizia a fost menţinută prin decizia civilă nr. 925/13.04.2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 1962/C/2006.
După reînregistrarea cauzei la Judecătoriei Timişoara, reclamantul şi-a precizat cererea; în consecinţă, a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobil; să fie restabilită situaţia anterioară de carte funciară în ceea ce priveşte spaţiile cu altă destinaţie nr. 1, 3, 4, 5 şi 6; să se constate calitatea sa de unic moştenitor al foştilor proprietari tabulari; să se constate dreptul său de proprietate asupra spaţiilor cu nr.1, 3, 4, 5, 6 cu consecinţa înscrierii acestui drept în cartea funciară; a renunţat la cererea ca imobilul să-i fie lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Astfel investită, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, lege care instituie o procedură specială pentru redobândirea imobilelor abuziv preluate, iar reclamantul nu a urmat această procedură.
Pe de altă parte, reclamantul nu a făcut dovada calităţii sale de unic moştenitor al foştilor proprietari de carte funciară.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând faptul că a fost pronunţată cu neobservarea probelor administrate şi cu încălcarea dreptului său de proprietate.
Pe parcursul procesului, spaţiile cu altă destinaţie nr. V şi VI (obiect al cererii reclamantului) au fost înstrăinate către SC „P.Z.” SRL.
Consecinţă a acestei înstrăinări şi faţă de cererea reclamantului, susmenţionatul cumpărător a fost introdus în cauză în calitate de pârât.
Prin decizia civilă nr. 271/A/04.04.2008, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamant.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a apreciat că în mod legal a fost reţinută inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, câtă vreme reclamantul nu a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001; a mai avut în vedere faptul că admiterea cererii reclamantului ar aduce atingere drepturilor dobândite asupra unor apartamente din imobilul în litigiu de către alte persoane şi că ar perpetua insecuritatea circuitului civil.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ambelor hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timişoara.
În motivare a invocat că instanţele au nesocotit dispoziţiile art. 480, 481 C.civ. ce consacră imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare imobiliară şi că, încălcând dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) din Constituţie, au refuzat să cerceteze fondul cererii sale în revendicare.
A mai invocat nevalabilitatea titlului statului, imobilul fiind abuziv preluat, precum şi decizia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 09.06.2008 prin care o acţiune de natura celei de faţă este apreciată ca fiind admisibilă; pe de altă parte, pârâta SC „P.Z.” SRL a dobândit dreptul de proprietate în timpul prezentului proces, nemaibeneficiind de prezumţia de bună-credinţă.
În fine, a invocat nemotivarea respingerii cererii de stabilire a calităţii sale de unic moştenitor al defuncţilor proprietari de carte funciară.
În motivare a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C.proc.civ., art. 312 alin. (5) C.proc.civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a solicitat respingerea recursului, invocând corecta reţinere a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, reclamantul neurmând calea specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi următoarele C.proc.civ., văzând şi dispoziţiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut următoarele:
Afirmând calitatea sa de unic moştenitor al foştilor proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF Timişoara, reclamantul a solicitat instanţei pe calea cererii de chemare în judecată precizată să constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al afirmaţilor săi antecesori asupra unei părţi din imobil şi, consecinţă a calităţii sale, înscrierea propriului drept în evidenţele de carte funciară.
Prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea, iar tribunalul a menţinut ca temeinică şi legală hotărârea pronunţată.
Sesizată cu recursul îndreptat împotriva unor hotărâri ce nu au soluţionat fondul cererii reclamantului, Curtea va reţine, în primul rând, că nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 (lege invocată de instanţe pentru a dispune conform celor mai sus arătate) nu interzice contestarea de către persoana interesată şi verificarea de către instanţă a valabilităţii constituirii titlului statului; dimpotrivă, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 prevede expres că instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Or, în cauza de faţă, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au examinat fondul acestui capăt de cerere.
În al doilea rând, se observă că reclamantul a renunţat la capătul de cerere vizând predarea efectivă a imobilului, instanţa rămânând investită cu cererea vizând radierea titlului statului, reînscrierea dreptului de proprietate al foştilor proprietari tabulari şi înscrierea dreptului reclamantului, cu titlu de moştenire.
Respingând ca inadmisibile aceste cereri, instanţele au reţinut incidenţa Legii nr. 10/2001 care stabileşte o procedură specială de restituire a imobilelor ce fac obiectul său de reglementare.
Având caracter special, dispoziţiile legale susmenţionate nu pot fi extinse, însă, şi la alte cereri, acestea trebuind a fi interpretate restrictiv. Cum reclamantul nu a mai solicitat restituirea imobilului ci doar rectificarea cărţii funciare în condiţiile art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma avută la data înregistrării cererii de chemare în judecată) şi ale art. 650-663 C.civ., respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri cu reţinerea incidenţei legii speciale este contrară dispoziţiilor legale.
Chiar dacă acţiunea în rectificare de carte funciară ar fi asimilată unei acţiuni în revendicare în sensul Codului civil, instanţa de recurs apreciază că inadmisibilitatea nu putea fi reţinută ca temei de respingere a cererii.
Astfel, dincolo de argumentele în favoarea admisibilităţii acţiunii în revendicare de drept comun, argumente ce rezultă din interpretarea art. 20 şi 21 alin. (1) din Constituţia României (cu referire la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la jurisprudenţa CEDO) este de observat că, pronunţându-se asupra unui recurs în interesul legii la 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu caracter obligatoriu că, în situaţia acţiunilor în revendicare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001 întemeiate pe dreptul comun se va aplica legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia are prioritate, prioritate ce poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare de drept comun în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui drept de proprietate ori securităţii juridice.
Rezultă, astfel, că acţiunea reclamantului este admisibilă, iar instanţele sunt datoare să verifice în ce măsură admiterea acesteia ar aduce atingere unui drept de proprietate sau securităţii juridice. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, la data precizării cererii de chemare în judecată, statul era proprietar tabular al apartamentelor ce fac obiectul cererii precizate, iar reclamantul contestă chiar modul în care statul a dobândit şi şi-a înscris în cartea funciară acest drept.
În ceea ce priveşte calitatea de unic moştenitor invocată de reclamant, este de observat că prima instanţă a reţinut generic că „nu a adus reclamantul în temeiul art. 1169 C.civ. dovezi în susţinerea acestui petit” şi a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, fără a motiva de ce a înlăturat înscrisurile depuse în cauză pentru dovedirea acestei calităţi, iar instanţa de apel nu a motivat deloc menţinerea soluţiei de respingere, deşi în apel au fost depuse înscrisuri noi. În consecinţă, în sensul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C.proc.civ., nici această cerere nu a fost examinată pe fond.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3), (5) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. instanţa a admis recursul declarat de reclamantul F.P. împotriva deciziei civile nr. 271/A/04.04.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr.3789/30/2007, a casat decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 12111/13.12.2006 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 7994/R/2006 şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Judecătoria Timişoara.
Instanţa de recurs a dispus ca, în rejudecare, prima instanţă să verifice dacă susţinerile reclamantului vizând calitatea sa procesuală activă sunt întemeiate, urmând ca, în caz afirmativ, să soluţioneze acţiunea precizată a acestuia reţinând-o ca fiind admisibilă.
