Deliberând asupra recursului civil de faţă reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr….. din 27 iunie 2011,reclamanta …….a solicitat, in contradictoriu cu pârâţii Comisia Locala …..pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar şi Primarul comunei ….. judeţul Buzău, pronunţarea unei hotărâri prin care aceştia să fie obligaţi la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei pe/ zi întârziere până la punerea în posesie cu suprafaţa de 1.230 m.p. teren arabil din tarlaua 1, parcelele 54 şi 56 sat….,comuna………,judeţul Buzău, conform sentinţei civile nr……. din 19.11.2008 pronunţată de judecătoria Buzău.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin sentinţa civilă menţionată a fost admisă cererea sa şi s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1230 m.p. teren intravilan în sat…, comuna……., judeţul Buzău, că instanţa a dispus prin aceeaşi hotărâre şi punerea sa efectivă în posesie asupra terenului arătat, că sentinţa constituie titlu executoriu fiind definitivă şi irevocabilă şi că a făcut mai multe demersuri în încercarea a o pune în executare, începând cu anul 2008 şi până astăzi însă s-a lovit de atitudinea de pasivitate a pârâţilor.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
În dovedirea celor susţinute, reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
Pârâţii au formulat întâmpinări separate, însă cu conţinut identic solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, au susţinut că motivul pentru care s-a întârziat punerea în executare a sentinţei civile nr. 6539/19.11.2008 constă în refuzul numitului ……de a preda titlul de proprietate nr. 25291/31/ în vederea anulării parţiale, că nu se poate întocmi titlul de proprietate reclamantei decât urmare anulării titlului de proprietate emis lui …….şi că, pentru a demonstra că nu înţeleg să tergiverseze punerea în posesie a reclamantei au convocat-o pe aceasta în acest scop, pentru ziua de 29.09.2011.
Şi pârâţii au administrat proba cu înscrisuri
În baza materialului probator Judecătoria Buzău a pronunţat sentinţa civilă nr…..din 21.10.2011 prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civila nr…… din 19.11.2008 pronunţata de judecătoria Buzău in dosar nr…….. /2008 reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1.230 m.p. teren arabil,situata in intravianul satului….,comuna……,judeţul Buzău,tarlaua 1, parcele 54,56, că prin notificarea nr.16o3 din 12 mai 2011 reclamanta s-a adresat piritilor pentru a fi pusa in posesie şi că potrivit art.64 alineat 1 din legea nr.18/1991, in cazul in care comisia locala refuza punerea efectiva in posesie,persoana nemulţumita poate face plângere la instanţa in a cărei raza teritoriala este situat terenul,având dreptul la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
A mai reţinut instanţa că, reclamanta, deşi a obţinut reconstituirea in anul 2008 a suprafeţei de 1.230 m.p., a notificat-o pe pirita Comisia locala …..abia in data de 12 mai 2011, că aceasta nu a stat pasiva ci a făcut demersuri pentru a-l obliga pe numitul ….sa predea titlul de proprietate nr.25291/31 şi că, aşa cum rezulta din adresa nr.450 din 21.02.2011 precum si din procesul verbal nr. 2759 din 29.09.2011, nu mult timp de la notificare reclamanta a fost pusa in posesie cu suprafaţa in cauza.
Faptul că ulterior punerii in posesie numitul …..îi ocupa in continuare terenul îi da posibilitatea reclamantei sa formuleze împotriva acestuia o acţiune in revendicare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta …..criticând-o pentru nelegalitatea, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a acesteia iar pe fond admiterea acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut că, în calitate de moştenitoare a defunctului său tată…., care a deţinut suprafaţa în litigiu cu care s-a înscris în C.A.P. pe care a dobândit-o prin cumpărare de la numitul…….., anterior încheierii procesului de colectivizare, în anul 1960 şi pe care l-a stăpânit până în anul 1962 şi în continuare cu titlu de lot în folosinţă.
A mai invocat că, după apariţia Legii nr.18/1991, s-au formulat cereri pentru reconstituire şi ocazionat de apariţia Legii nr. 274/2005, dar reconstituirea s-a făcut numai pentru 3,5 ha. , emiţându-se un prim titlu de proprietate cu nr. 59829/95/10.05.1995.
Ulterior, a demarat o acţiune judecătorească ce a făcut obiectul dosarului nr. 5400/200/2008, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 6539/19.11.2008, în mod definitiv şi irevocabil, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1230 m.p. teren intravilan, situat în tarlaua 1, parcelele 55/56, ce i-a fost admisă.
A încercat o primă punere în posesie, ocazie cu care a fost contestat de numitul ……prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 5275/200/2010 al Judecătoriei Buzău, ocazie cu care a aflat că acesta are un titlu de proprietate individual cu nr. 25291/31/în care era trecută suprafaţa în cauză.
Contestaţia a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentinţa civilă nr. ……./28.10.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău, astfel că a demarat procedura de solicitare a punerii în posesie efectivă cu terenul în cauză.
Deoarece Comisia Locală ……nu a putut să-i facă operaţiunea administrativă de anulare titlu, a demarat o altă acţiune îndreptată şi împotriva acesteia şi a primarului comunei, ce are ca obiect – obligaţia de a face, prin dosarul înregistrat sub nr. 13458/200/2011 al Judecătoriei Buzău.
În această ultimă cauză, Comisia Locală …….se apără în sensul că pârâtul………., refuză depunerea titlului, astfel că nu se poate realiza anularea parţială şi de eliberare a altui titlu de proprietate care să respecte dispoziţiile sentinţei intrate sub puterea lucrului judecat, respectiv ale sentinţei nr. 6539/19.11.2008.
Recurenta a mai precizat că deşi a deţinut o hotărâre definitivă şi irevocabilă, respectiv sentinţa civilă nr. 6539/19.11.2008 a Judecătoriei Buzău, de conţinutul căreia Comisia Locală …….a avut cunoştinţă, fiind parte în proces, totuşi, până la introducerea acţiunii nu s-a realizat o punere în posesie efectivă.
Mai mult, arată că, punerea în posesie s-a realizat formal, din birou, în data de 29.09.2011, ulterior tuturor punerilor în întârziere, dar şi după introducerea acţiunii, în data de 27.06.2011.
În susţinerea nelegalităţii hotărârii, recurenta învederează că a dovedit culpa Comisiei Locale…….., pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului şi a primarului comunei – în calitate de preşedinte al acesteia, care nu au făcut demersurile necesare încă de la rămânerea definitivă a hotărârii, situaţie în care, acesta din urmă trebuia obligat la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, conform dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Arată că, nu s-a făcut o reală şi pertinentă punere în posesie, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 890/2005 în prezenţa tuturor părţilor cu realizarea unei schiţe de plan aferente şi semnarea procesului verbal de toate părţile implicate şi convocarea actualului posesor al terenului, iar ceea ce se pretinde a fi o îndeplinire a unei hotărâri sunt fără eficienţă în condiţiile în care titlul opus de……., nu a fost anulat.
Deşi a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea celei ce are acest obiect, instanţa de fond a respins această cerere şi a apreciat cauza în stare de judecată, îndrumând-o să formuleze acţiune în revendicare.
Or, din punctul său de vedere, suspendarea cauzei se impunea deoarece fictivitatea măsurii luate de comisie şi primar, care recunosc că în lipsa depunerii primului titlu nu se por parcurge toate etapele care să conducă la recunoaşterea dreptului său de proprietate nu au eficienţă.
În concluzie, apreciază că soluţia instanţei de fond este greşită şi în consecinţă solicită admiterea recursului şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond şi în recurs.
În susţinerea recursului, recurenta a depus cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 23559/200/2011 prin care a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate emis pârâtului ……..cu privire la suprafaţa de 1230 m.p.
Deşi legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză, însă, Comisia Locală …….prin reprezentant, în concluziile pe fond a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.
Din examinarea lucrărilor dosarului, analiza şi evaluarea dovezilor administrate, în raport de conţinutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate şi a motivelor de recurs invocate, analizând cauza şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, astfel încât în temeiul art. 312 al.1 Cod pr.civilă urmează să îl respingă pe următoarele considerente:
Pretenţiile reclamantei recurente, aşa cum ele au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, constau în obligarea Comisiei Locale …..pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar si a Primarului comunei…….,judeţul Buzău la plata de daune cominatorii de 50 lei pe zi întârziere începând cu data introducerii acţiunii şi până la punerea ei in posesie cu suprafaţă de 1.230 m.p. teren arabil din tarlaua 1, parcelele 54 si 56 sat……,comuna …..judeţul Buzău, conform sentinţei civile nr.6539 din 19.11.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău.
Tribunalul arată mai întâi că daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul poate fi condamnat să o plătească până la executarea obligaţiei, rolul lor fiind tocmai acela de constrângere, prin ameninţarea pe care o reprezintă pentru debitor, spre a-l determina să-şi execute obligaţia asumată.
Daunele cominatorii nu se cuvin creditorului obligaţiei neexecutate decât în măsura şi în cuantumul în care ele sunt transformate, prin hotărâre judecătorească, în daune interese compensatorii ori moratorii în raport de prejudiciul încercat şi dovedit de creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei ori executării ei cu întârziere.
Atât din considernetele sentinţei recurate cât şi din actele dosarului şi chiar din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că, după debutul prezentului demers judiciar intimata Comisia locală de fond funciar a procedat la punerea în posesie a recurentei conform procesului verbal de punere în posesie nr 2759/29.09.2011 -f 37 dosar fond.
Or, în aceste condiţii nu se mai justifica constrângerea debitorului deoarece chiar scopul acestei constrângeri, determinarea lui să execute o obligaţie, a fost atins.
Tribunalul nu exclude faptul că prin executarea obligaţiilor de către comisia locală după cca.3 ani după ce acestea au devenit exigibile este posibil să se fi creat reclamantei recurente un prejudiciu dar acesta nu poate fi acoperit prin acordarea de daune cominatorii întrucât se denaturează chiar înţelesul acestei instituţii juridice care nu are scop de reparare a prejudiciului ci de constrângere la îndeplinirea unei obligaţii.
Nu contează că la momentul sesizării instanţei obligaţia de punere în posesie subzista deoarece ea trebuie să fi subzistat şi la momentul pronunţării sentinţei şi condamnării debitorului la plată, dată fiind tocmai această menire a daunelor cominatorii de a constrânge la executarea unei obligaţii care, prin ipoteză trebuie să nu fi fost, între timp, adusă la îndeplinire.
Susţinerile recurentei în sensul că nu avut loc o punere în posesie efectivă, procesul verbal s-a încheiat „din birou” şi este informal nu sunt de natură să conducă la o altă soluţie.
Aceasta pentru că instanţa nu a fost investită cu verificarea valabilităţii procesului verbal de punere în posesie ci doar cu cererea de obligare a celor doi pârâţi la plata de daune cominatorii.
Or, privit din această perspectivă şi până la infirmarea valabilităţii lui de către instanţă într-o altă procedură, dacă recurenta va înţelege să o promoveze, procesul verbal beneficiază de prezumţia de validitate şi face dovada punerii în posesie şi a îndeplinirii acestei obligaţii de către debitoarea Comisia locală de fond funciar.
De aceea tribunalul găseşte recursul de faţă ca nefondat urmând ca, în temeiul art. 312 al 1 Cod procedură civilă, să îl respingă.
1
