SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE: DREPT CIVIL.
RECTIFICARE DE CARTE FUNCIARA .
APLICAREA DISPOZITIILOR ART. 37 DIN DECRETUL LEGE NR. 115/1938 TERTULUI SUBDOBÂNDITOR DE BUNA CREDINTA SI CU TITLU ONEROS.
TERMEN DE PRESCRIPTIE.
Actiunea în rectificare întemeiata pe dispozitiile art. 37 din Legea nr. 115/1938, daca a fost înaintata în termenul legal, îsi va produce efectele si fata de tertele persoane, care au dobândit cu buna credinta si prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
Termenul va fi de 3 ani socotiti de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a carui rectificare se cere.
Temei de drept: ( Decizia civila nr. 933/25 septembrie 2007)
Curtea de Apel Oradea
dosar nr. 740/111/2006
Prin sentinta civila nr.6087 din 14 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr.1782/2004, s-a admis cererea formulata de reclamanta S.T. împotriva pârâtilor L.A., B.I. si B.M..
A declarat nul contractul de vânzare-cumparare încheiat de pârâti si autentificat prin încheierea nr.1577/18.09.2000 la B.N.P. S.C. si a declarat nula încheierea nr.1263/18.09.2000 pronuntata de Biroul de Carte Funciara din cadrul Judecatoriei Viseu de Sus, în sensul ca a dispus radierea înscrierilor de sub B.4 din C.F. 2673 Leordina privind imobilul cu nr. top 3598/1 în natura reprezentând casa si arator în zavoi între ape în suprafata de 2436 m.p.
A obligat pârâtii sa plateasca reclamantei suma de 600 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca la data de 18.09.2000 prin contractul de vânzare-cumparare autentificat la B.N.P. S.C., pârâta L.A. a transmis pârâtilor B.I. si B.M. dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 359/1 înscris în C.F. 2673 Leordina în natura reprezentând casa si arator în zavoi între ape în suprafata de 2436 m.p.
În baza acestui contract pârâtii B. si-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciara prin încheierea nr.1263/18.09.2000.
Instanta de fond a retinut ca, prin decizia civila nr.252/A/2004 pronuntata de Tribunalul Bihor, irevocabila, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului încheiat între numitii I.I. si I.D. în calitate de vânzatori si pârâta de rândul 1 în calitate de cumparatoare, dispunându-se radierea acestui drept din cartea funciara.
Judecatoria a retinut în continuare ca desfiintarea unui act juridic duce în principiu la înlaturarea efectelor acestuia, produse în intervalul dintre momentul încheierii sale si cel al desfiintarii lui, cu exceptia situatiei în care se retine buna-credinta a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros.
Prima instanta a conchis ca pârâtii B.I. si M. au fost de rea-credinta la încheierea contractului de vânzare-cumparare a carui anulare se solicita în prezenta cauza, concluzie pe care a tras-o din depozitia martorei G.P. care a declarat ca în cuprinsul lunii septembrie 2000 s-a întâlnit cu pârâtul de rândul 2 cu care a avut o discutie legata de litigiile prin care reclamanta contesta dreptul de proprietate al altor persoane asupra imobilului, iar cu acest prilej pârâtul si-a manifestat dispretul fata de ea adresându-i cuvinte jignitoare.
S-a mai subliniat de judecatorie ca o asemenea atitudine coroborata cu faptul ca întregii comunitati îi erau cunoscute litigiile purtate de reclamanta, conduce la concluzia ca pârâtul a avut reprezentarea faptului ca titlul transmitatorului era pus sub semnul îndoielii printr-o actiune în justitie.
Împotriva acestei hotarâri au declarat apel pârâtii B.I.si B.M., solicitând admiterea acestui, schimbarea în totalitate a hotarârii apelate, cu consecinta respingerii actiunii.
Prin decizia civila nr. 209/A din 14 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor în dosar nr. 740/111/2006, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantii B.I. si B.M., în contradictoriu cu intimatii L.A. si S.T., împotriva sentintei civile nr. 6087 din 14 noiembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Oradea, care a fost pastrata în totalitate.
Pentru a pronunta în acest sens, instanta de apel a retinut urmatoarele aspecte:
Asa cum rezulta din expunerea rezumata a lucrarilor dosarului, în speta dedusa judecatii tema pretentiilor si probatiunii vizeaza anularea contractului de vânzare-cumparare, subsecvent încheiat între apelantii B.I. si B.M. în calitate de cumparatori si intimata L.A. în calitate de vânzatoare, având ca obiect imobilul cu nr. top 3598/1 în natura reprezentând casa si arator în zavoi între ape în suprafata de 2436 m.p.
În alti termeni, reclamanta S.T. invocând desfiintarea titlului initial al vânzatoarei L.A., prin decizia civila nr.252/A/2004 pronuntata de Tribunalul Bihor prin care s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare încheiat între Ilie Ioan si I.D. în calitate de vânzatori si intimata L.A.în calitate de cumparator, având ca obiect tot acelasi imobil; a cerut desfiintarea si a actului subsecvent, încheiat între vânzatoarea L.A.si cumparatorii apelanti.
În atare situatie, s-a apreciat ca în mod judicios prima instanta si-a circumscris analiza, stabilirii împrejurarii daca pârâtii apelanti B.I. si B. M. au fost de buna sau de rea-credinta la încheierea contractului în discutie.
În acest sens s-a impus a se avea în vedere dispozitiile art.34 din Legea nr. 7/1996, potrivit caruia cuprinsul cartii funciare se considera exact în folosul acelei persoane care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros un drept real daca în momentul dobândirii dreptului nu a fost înscrisa în cartea funciara vreo actiune prin care se contesta cuprinsul ei sau daca nu a cunoscut pe alta cale aceasta inexactitate.
Verificând în coordonatele enuntate admisibilitatea actiunii în anulare spre care se tinde, s-a constatat ca în speta dedusa judecatii nu se poate retine buna-credinta a cumparatorului apelant în momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare, câta vreme probatoriul cauzei releva ca acesta a cunoscut sau cel putin cu diligente minime putea sa cunoasca faptul ca titlul vânzatorului este pus sub semnul îndoielii.
În acest sens, s-a apreciat ca în mod corect a avut în vedere judecatoria declaratia martorei G.P., din depozitia careia rezulta ca printr-o discutie purtata cu apelantul i-a adus acestuia la cunostinta faptul ca asupra imobilului se poarta de mai mult tip o serie de litigii, acesta adresându-i cuvinte jignitoare.
Depozitia martorului R.V., audiat de instanta de apel, care arata ca nu stie ca apelantul sa fi avut cunostinta de existenta unui litigiu cu privire la acest imobil, nu a fost luata în considerare, întrucât tinde la probarea unui fapt negativ general.
Prin urmare, s-a apreciat ca judecatoria cu temei a conchis împrejurarea ca atât apelantul cât si intimata L.A. au fost de rea- credinta la încheierea contractului, urmarind fraudarea drepturilor reclamantei, motiv pentru care în temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, s-a respins apelul ca nefondat, mentinând ca legala si temeinica hotarârea apelata.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs pârâtii-recurenti B.I. si B.M., solicitând modificarea în totalitate a hotarârii atacate si implicit si schimbarea sentintei instantei de fond, în sensul respingerii actiunii principale, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursul se arata ca recurentii au fost de buna-credinta la încheierea contractului de vânzare-cumparare, fapt dedus din mai multe împrejurari, respectiv faptul ca nu au locuit niciodata în localitatea Leordina si prin urmare nu o cunosteau pe reclamanta sau litigiile legate de acest imobil, iar în cartea funciara nu era notat nici un proces ori alte mentiuni în acest sens.
Referitor la depozitia martorei G.P., pe lânga faptul ca exista contradictii între declaratiile date în fata instantei si declaratia autentificata sub nr. 1404/2003, pretinsa discutie la care face referire martora a avut loc ulterior achizitionarii, când buna sau reaua-credinta a cumparatorilor nu mai prezenta importanta sub aspect juridic.
În drept, invoca dispozitiile art. 38 din Legea nr. 7/1996.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 37 din Decretul-Lege nr. 115/1938, actiunea în rectificare, daca a fost înaintata în termenul legal, îsi va produce efectele si fata de tertele persoane, care au dobândit cu buna-credinta si prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
Termenul va fi de trei socotiti de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a carui rectificare se cere.
În cauza contractul de vânzare-cumparare în litigiu a fost încheiat la 18 septembrie 2000, iar actiunea în rectificare (anulare) a fost depusa la instanta la termenul din 07.04.2003, înauntrul termenului de trei ani, mai sus evocat, astfel ca actiunea este admisibila indiferent de buna sau reaua-credinta a tertilor dobânditori.
Pe cale de consecinta, Curtea urmeaza în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila urmeaza sa respinga recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedura civila îi va obliga pe recurenti la 120 lei cheltuieli de judecata în favoarea intimatei S.T., reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul la instanta.
