Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în temeiul art. 47 din legea nr. 7/1996. Calitatea de persoană interesată.
Prin decizia civilă nr. 86/A/25 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr. 0/22006 a fost admis apelul declarat de Oraşul Covasna împotriva sentinţei civile nr.487 din 12 iunie 2007 a Judecătoriei Tg.Secuiesc pe care a schimbat-o în parte în sensul că : A respins plângerea intentată de petiţionara S.C.”T.C”S.A. împotriva încheierii de carte funciară nr.3543/04.07.2005 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Covasna – Biroul de carte funciară Tg.Secuiesc.
S-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că potrivit art.89 alin.2 din Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.633/13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, rectificarea unei înscrieri în cartea funciară poate fi cerută de orice persoană interesată. Prin persoană interesată se înţelege acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare.
Faţă de textul legal enunţat, societatea comercială, petiţionara nici anterior înscrierii şi nici după radierea construcţiilor prin sentinţa civilă atacată nu a dovedit nici un drept asupra construcţiilor la înscriere în cartea funciară chiar dacă ar fi avut sau ar avea vreun drept asupra construcţiilor existente şi dovada acestuia nu se face prin cerere de rectificare ci printr-o acţiune reală imobiliară. Societatea petiţionară până când nu dovedeşte în mod legal şi opozabil existenţa dreptului sau de proprietate asupra construcţiilor nu are calitatea de a solicita rectificarea încheierii de întabulare.
În altă ordine de idei, potrivit art.33 din Legea nr. 7/1996 dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei cât timp nu se dovedeşte contrariul.
Nu în ultima instanţă radierea înscrierilor construcţiilor din cartea funciară poate fi efectuată numai cu consimţământul titularului potrivit art.17 alin.2 din Decretul Lege nr.115/1938.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta SC „T.C.” SA.
În susţinerea recursului se învederează că hotărârea tribunalului este nelegală deoarece deşi instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active la primul termen de judecată, în motivarea deciziei, aceeaşi instanţă se contrazice reţinând că petenta nu are niciun drept asupra construcţiei întabulate.
Se precizează de asemenea, că instanţa a reţinut ca temei de drept al dobândirii construcţiei, art. 492 Cod civil – accesiunea imobiliară – deşi Oraşul Covasna a invocat ca temei al dreptului său de proprietate asupra acestei construcţii art. 477 şi art. 646 Cod civil.
Întrucât Oraşul Covasna nu a dovedit că deţine un titlu de proprietate asupra construcţiei, încheierea de admitere a cererii de întabulare cu privire la aceasta este nelegală – afirmă recurenta.
Se reiterează apoi istoricul relaţiilor stabilite între părţi prin contractul de colaborare nr. 3290 din anul 2002, relaţii ce dovedesc faptul că respectiva construcţie nu a fost nici bun fără stăpân şi nici bun abandonat.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
Plângerea împotriva încheierii de CF din dosarul nr. 5543/2005 este formulată în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996 de către o persoană interesată căreia nu i s-a comunicat respectiva încheiere. Calitatea de persoană interesată este dată – în speţă – de dreptul pe care petenta îl susţine a avea asupra construcţiei întabulate prin încheierea atacată şi pentru care a depus înscrisuri ce demonstrează un anume drept asupra construcţiei (fie de creanţă, fie de proprietate rezolubilă, natura juridică a acestuia neputând constitui obiect de cercetare în cauza de faţă). Nu mai puţin, petenta are întabulat chiar un drept de administrare operativă asupra terenului cu nr. top 2092/2, 2093/2 din aceeaşi CF 2009 Covasna, conform celor de sub B + 97 şi 98. Aceste două împrejurări sunt suficiente spre a conferi petentei calitatea de persoană interesată a formula plângere la încheierea de CF în sensul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce priveşte criticile din recurs purtând asupra temeiului de drept invocat de intimatul Oraşul Covasna pentru întabularea dreptului său de proprietate asupra construcţiei în discuţie, instanţa reţine că acestea sunt fondate.
Astfel, prin cererea adresată Oficiului Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – Biroul de carte funciară, Oraşul Covasna a cerut întabularea dreptului său de proprietate dobândit în temeiul art. 477 şi 646 Cod civil – între altele – pentru o magazie cu suprafaţa construită de 43 mp, pe parcela cu nr. top 2092/1/3 (fila 13 dosar 90/322/2006).
Aceste texte de lege vizează bunurile ce provin din succesiuni vacante sau bunuri fără stăpân considerate abandonate. Pentru încadrarea bunului imobil în acest text de lege era necesar a se depune titlul corespunzător, respectiv o hotărâre judecătorească sau un certificat de vacanţă succesorală care să ateste că respectiva magazie este bun fără stăpân sau provenită dintr-o vacanţă succesorală.
Niciuna din aceste dovezi însă nu a fost depusă la cartea funciară odată cu cererea de întabulare.
Or, potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996 cererea de întabulare a dreptului de proprietate trebuie însoţită de înscrisul original (sau copie legalizată) care constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
Cum Oraşul Covasna nu a depus titlul care să dovedească proprietatea dobândită prin vacanţa succesorală sau abandon, cererea de întabulare nu întrunea condiţiile legale şi în temeiul art. 47 din Legea nr. 7/1996 trebuie respinsă cu privire la imobilul – magazie, aici examinat.
În ceea ce priveşte considerentele tribunalului privind dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune, acestea – deşi potrivite situaţiei imobilului magazie analizat -, nu pot fi reţinute având în vedere că intimata nu şi-a întemeiat cererea de întabulare pe acest mod de dobândire – art. 492 Cod civil – ci pe art. 477 şi 646 Cod civil.
În consecinţă şi faţă de cele ce preced, instanţa a reţinut că recursul este fondat şi a fost admis (art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă), decizia atacată a fost modificată în tot, în sensul respingerii apelului şi păstrării sentinţei judecătoriei.
Decizia civilă nr. 75/R/28.02.2008 – R.P.
