Judecata. Încheiere de carte funciară. Incidenţa dispoziţiilor privind rectificarea înscrisurilor din cartea funciară.
Conform dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996 în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde , în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală se poate rectifica sau modifica. Î
În situaţia în care se dispune constatarea nulităţii actului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară se poate solicita în temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996 rectificarea cărţii funciare şi nu constatarea nulităţii încheierii de carte funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 335 pronunţată la data de 09 martie 2005 de Judecătoria Miercurea Ciuc a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţi. împotriva pârâţilor , Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Miercurea Ciuc şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita şi, în consecinţă a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 45811 din data de 18.04.2002, emis de Comisia judeţeană Harghita şi a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat calea de atac a recursului de către reclamanţi dar şi de pârâţii iar Tribunalul Harghita, prin Decizia civilă nr. 176 din 05 aprilie 2006, a respins ambele recursuri.
Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Harghita, prin preşedintele comisiei Prefectul judeţului Harghita a formulat o contestaţie în anulare împotriva Decizia civilă nr. 176/R/05.04.2006, pronunţată de Tribunalul Harghita, contestaţie care însă a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 488 din 28 septembrie 2006 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Împotriva aceleiaşi decizii pronunţată de Tribunalul Harghita, ca instanţă de recurs s-a formulat recurs de către pârâta B. K., iar Curtea de Apel Târgu Mureş constatând incident motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă a casat decizia atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita ca instanţă de apel.
Procedând la rejudecarea cauzei în apel Tribunalul Harghita, prin Decizia civilă nr. 6 din 25 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de A. B. A., B. I. prin moştenitorii K. A., B. V., B. A., C.I.C. şi V.T. şi a schimbat hotărârea atacată în sensul că a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţi în integralitatea sa.
În fine, pârâtele B. K. şi B. E. au formulat recurs, solicitând modificarea Deciziei nr. 6/25.01.2007 pronunţată de Tribunalul Harghita, în sensul admiterii apelului lor şi respingerii apelului formulat de către reclamanţi.
În considerentele recursului, pârâtele au susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii, (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă), deoarece motivele invocate de reclamanţi nu se încadrează în motivele de nulitate absolută, prevăzută de art. III alin.1 lit. a, pct. 1 din Legea nr. 169/1997 şi aceasta deoarece la rândul lor pârâţii au avut teren în apropierea celui pe care l-au primit conform titlului de proprietate atacat, au fost acţionari la societatea care a deţinut acest teren anterior retrocedării şi deci, nu se poate reţine că nu erau persoane îndreptăţite la retrocedare.
Pe de altă parte, recurentele susţin că nu se poate dispune constatarea nulităţii încheierii prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, atâta vreme cât titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu a fost anulat.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este în parte întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Recurentele au susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 169/1997, însă, susţinerile nu sunt întemeiate. Astfel, din copia titlului de proprietate nr. 68891 din 25 aprilie 2003 emis pe numele reclamantelor, rezultă că terenul din litigiu se situează în intravilanul localităţii Miercurea Ciuc.
Potrivit dispoziţiilor art. III alin.1 lit. a, pct. 2 sunt lovite de nulitate actele de reconstituire făcute în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari solicitate de aceştia în termenul legal, libere la data solicitării pentru terenurile intravilane. Or, în cauză reclamantele au dovedit că au solicitat acest teren, că terenul solicitat corespundea vechiului amplasament ( raportul de expertiză tehnică ), că terenul era liber la data depunerii cererii şi cu toate acestea terenul a fost atribuit anterior pârâţilor.
Sub acest aspect, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie şi deci, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale, atunci când a soluţionat cel de-al doilea petit al cererii.
Reclamantele au solicitat constatarea nulităţii încheierilor de carte funciară prin care s-a radiat o notare de proces şi o transcriere în altă carte funciară.
Dispoziţiile legale în materie sunt cele prevăzute de Legea nr. 7/1996 republicată care, iar la art. 33 se stabileşte că în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală se poate cere rectificarea sau modificarea. Cu toate acestea, reclamantele au solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii prin care s-a transcris imobilul în altă carte funciară. De altfel, trebuie observat că dreptul de proprietate a fost transmis prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între pârâţi, contract a cărui nulitate nu s-a solicitat ca efect al nulităţii actului iniţial, adică a titlului de proprietate. Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, numai dacă s-ar fi solicitat şi obţinut constatarea nulităţii actului subsecvent (contract de vânzare-cumpărare) se putea solicita rectificarea cărţii funciare şi nu constatarea nulităţii încheierii de carte funciară.
În privinţa încheierii prin care s-a radiat notarea procesului, Curtea constată că, de asemenea, instanţa de apel nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia, reclamantele aveau la dispoziţie procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
În concluzie, Curtea a constatat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile Legii nr. 7/1996 atunci când a admis cererea de constatare a unor încheieri de carte funciară, deşi reclamantele trebuiau să solicite rectificarea cărţii funciare respectiv să depună plângere în condiţiile şi termenele legale şi prin urmare, va admite recursul conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă şi în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului reclamantelor.
