Notare proces în cartea funciară. Efectele notaţiunii faţă de terţii dobânditori ai imobilului Art. 1899 alin. 2 Cod civil Art. 34 alin. 2 din Legea nr. 7/ 1996 Art. 35 şi 36 alin. 1 din Legea nr. 7/ 1996


SECŢIA  I – A CIVILĂ

DREPT CIVIL.

Notare proces în cartea funciară. Efectele notaţiunii faţă de terţii dobânditori ai imobilului

Art. 1899 alin. 2 Cod civil

Art. 34 alin. 2 din Legea nr. 7/ 1996

Art. 35 şi 36 alin. 1 din Legea nr. 7/ 1996

 

La data la care recurenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de cumpărare, cunoşteau din conţinutul colii de carte funciară că exista un litigiu cu privire la imobil, mai mult, chiar în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare s-a menţionat că imobilul este grevat de un proces, aspecte faţă de care prezumţia de bună-credinţă instituită de art. 1899 alin. 2 din Codul civil este răsturnată.

Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 7/ 1996, recurenţii, în calitate de dobânditori, puteau fi consideraţi de bună-credinţă, doar dacă la data la care şi-au înregistrat cererea de înscriere a dreptului, nu ar fi fost notată vreo acţiune prin care să se fi contestat cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul colii de carte funciară, nu ar fi reieşit o neconcordanţă între acestea şi situaţia juridică reală, or în cartea funciară era notat litigiul împotriva tuturor proprietarilor tabulari, iar drepturile acestora au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind astfel evidentă reaua lor credinţă.

Decizia civilă nr. 705/ 2014 – R din 29. 05. 2014 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a I-a civilă

Dosar nr. 4595/ 271/ 2009

Prin sentinţa civilă 3196 pronunţată  la data de 6 martie 2013 de Judecătoria O. a fost admisă  acţiunea civilă precizată formulată de reclamanţii M. M. si P. C.,  împotriva pârâţilor L. G.  E. M. (mostenit. def. L. E. ), L. I. , H.  T.  si H.  F.  şi, în consecinţă:

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2006 autentificat la BNP V.C. la data de 03.08.2005.

S-a dispus radierea înscrierilor efectuate sub B 36 – 37 din CF xxxx O. si radierea înscrierilor de sub B 2 poziţia x si x din CF xxxxxx O.

S-a constatat nulitatea absoluta a actului de partaj voluntar si sistare comunitate bunuri autentificat sub nr. xxxx/xx.xx.xxxx de BNP T.L..

S-a dispus radierea înscrierilor de sub B 10 – 11 din CF xxxxxx O.

A fost admisă cererea de chemare in garanţie formulată de pârâţii H. T. si H. F. in contradictoriu cu chemaţii in garanţie L. G. E. M. (mostenit. def. L. E.) şi L.I. şi în consecinţă:

Au fost obligaţi chemaţii in garanţie L. G. E. M. (mostenit. def. L. E.) si L.I. să plătească pârâţilor H. T. şi H. F. echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii a sumei de 60.650 EURO.

Au fost obligaţi pârâţii să achite reclamantelor cheltuieli de judecata in suma de 18 lei, din care 15 lei taxa judiciara de timbru si 3 lei timbru judiciar.

Au fost obligaţi chemaţii in garanţie L. G. E. M. (mostenit. def. L. E.) şi L. I. sa plătească pârâţilor H. T. si H. F. cheltuieli de judecata in suma de 6.840 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.

În motivarea hotărârii instanţa de fond a arătat că imobilul în litigiu a aparţinut defunctului P. A., soţul, respectiv tatăl reclamantelor, conform inscrierilor de carte funciară de sub B 18 din CF xxxx O.

In baza unui contract de vanzare imobilul a trecut in proprietatea sotilor S., care l-au înstrăinat SC N.I. SRL, iar aceasta din urma numiţilor.

Reclamantele au intodus o actiune de anulare a contractelor mai sus arătate, precum si de constatare a existentei unei promisiuni de revânzare in favoarea lor din partea soţilor S. – actiune notată în cartea funciara sub B27.

Desi notat in cartea funciara procesul cu privire la proprietatea asupra imobilului, la data de 03.08.2005 paratii L. I. si E. vând iar paratii H. T. si H. F. cumpără imobilul.

Ulterior, la data de 09.03.2012 paratii H. T. si H. F. semneaza actul de partaj voluntar nr.xxxx in baza caruia fac modificarile sub B10-11 din CF xxxxxx O.

Prin hotărâri judecătoreşti s-a dispus anularea contractului prin care pârâţii L. au achiziţionat de la N.I. SRL şi s-a constatat nulitatea absoluta a contractului incheiat intre sotii S. si N.I. SRL constatându-se totodată existenta unei promisiuni de revânzare facute de sotii S. in favoarea numitului P. A.

Astfel instanţa a reţinut că toate actele translative de proprietate încheiate anterior înscrierii procesului de la B 27 au fost anulate, inclusiv cel prin care sotii L. au devenit proprietari si ca paratii H. au achizitionat pe propriul risc atata timp cat nu au luat in considerare procesul notat la B 27.

Atata timp cat titlul de proprietar al vanzatorilor L. a fost anulat este evident ca paratii H. au cumparat de la un neproprietar.

Instanţa a apreciat că pârâţii din prezenta cauză nu pot invoca buna lor credinţă faţă de faptul că au cumpărat de la un neproprietar în conditiile in care procesul era notat în cartea funciară – actul fiind astfel lovit de nulitate absolută – pentru cauză ilicită, fiind făcut în frauda reclamantelor.

Faţă de prevederile art. 38 din Legea 7/1996 instanţa a constatat că se impune şi rectificarea cărţii funciare ca urmare a desfiinţării titlului cumpărătorilor – pârâţii H., precum şi anularea actului de partaj voluntar si sistare comunitate bunuri întocmit de aceşti pârâţi, autentificat sub nr. xxxx/xx.xx.2012 de BNP T.L., în temeiul principiului anularii actelor subsecvente.

Având în vedere faptul că pârâţii H. T. si H. F. se află în situaţia cumpărătorilor evinşi de vânzători – pârâţii L. G. şi L. I., în temeiul art. 1336 din vechiul Cod civil, instanţa a constatat că se impune admiterea cererii de chemare în garanţie şi obligarea vânzătorilor L. să plătească paraţilor H. preţul (avansul) contractual achitat, constând in echivalentul in lei la cursul BNR din ziua plăţii a sumei de 60.650 EURO.

Reţinându-se culpa procesuală  a pârâţilor şi a chemaţilor în garanţie s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii apelanţi L. G. E. M. (mostenit. def. L. E.) si L. I. solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii principale formulate de reclamantele P. C. şi M. M. şi, implicit a cererii de chemare în garanţie formulate împotriva lor de pârâţii H. .

Împotriva aceleaşi hotărâri a declarat apel apelantul H. T.  solicitând modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii P. C. şi M. M.

Prin decizia civilă nr. 279/A/2013 din data de 17 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul B., în dosar nr. 4595/271/2009, s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanţii L. I. , L. G.  E. M., ambii cu domiciliul în O., B-dul Xxxxx, nr. xx, bl. Xxx, et. x, ap. xx şi H. T. cu domiciliul în O., str. Xxxxxxxx, nr. xx, în contradictoriu cu intimaţii M. M., P. C. ambele domiciliate în O., str. Xxxxxxxxxx, nr. x, ap. xx şi H. F. cu domiciliul în O., str. Xxxxxxxx, nr. xx împotriva sentinţei civile nr. 3196 din 6 martie 2013 pronunţată de Judecătoria O. pe care a păstrat-o în totalitate.

Au fost obligaţi apelanţii la cheltuieli de judecată în cuantum de 1298 lei în favoarea intimaţilor M. M. şi P. C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul în litigiu a aparţinut numitului P.A. antecesorul reclamanţilor conform înscrierilor din CF xxxx O.

În anul 2001 în baza unui contract de vânzare-cumpărare acesta trece în proprietatea numitului S. A. conform înscrierilor de sub B19 şi tot în acelaşi an în proprietatea SC N. I. SRL conform înscrierilor de sub B20, fiind dobândit şi de către această societate tot prin cumpărare.

Sub B.25 se notează menţiunea respingerii cererii de radiere a procesului de sub B21 iar sub B26 se notează menţiunea respingerii cererii depuse de L. I. pentru radierea procesului de sub B21 – respectiv cel formulat de către P. A. şi C. împotriva SC N.I. SRL.

La data de 26 mai 2003, sub B27, se notează procesul pornit de numiţii P. A. şi C. împotriva lui S. A. şi M., SC N.I. SRL, SC C. I. SRL şi L. I. .

Această notare este foarte importantă deoarece deşi cunoşteau, sau oricum, trebuiau să cunoască acest aspect, la data de 3.08.2005, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx/3 aug. 2005 la BNP V. C., vânzătorii L. I. şi E. vând imobilul în litigiu numiţilor H. T. şi F., ulterior, aceştia din urmă întocmind un act de partaj voluntar – nr. xxxx – în baza căruia se efectuează modificările de sub B10-11 din CF xxxxxx O.

Prin Decizia civilă nr. 301/A/2010 a Tribunalului B. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx/ 27. 11. 2001 şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. I. SRL şi SC N.I. SRL O., iar prin sentinţa comercială 702/F/2007 a Tribunalului B. s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC N.I. SRL – în calitate de vânzător şi L. I. şi L. E. – în calitate de cumpărători – având ca obiect acelaşi imobil precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx/3 aug. 2005 la BNP V. C., încheiat între numiţii L. I. şi E. în calitate de vânzători şi H. T. şi F. în calitate de cumpărători – având ca obiect tot acelaşi imobil.

Prin Decizia civilă 180/C/2008 a Curţii de Apel O. a fost admis recursul declarat de recurenţii H. T. şi F. împotriva sentinţei sus menţionate, fiind admisă excepţia tardivităţii acţiunii privind anularea transferului fraudulos faţă de sus-dobândiţii H. T. şi H. F. şi ca urmare s-a respins ca tardivă acţiunea formulată de lichidator având ca obiect anularea contractului autentic xxxx/ 2005 încheiat între numiţii L. I. şi E. şi H. T. şi F.

Faţă de cele de mai sus corect au fost reţinute disp. art. 34 din Legea nr. 7/ 1996 conform cărora – cuprinsul cărţii funciare, în afara îngrădirilor şi excepţiilor legale se consideră exact numai în folosul acelei persoane care – în virtutea unui act juridic cu titlu legale, a dobândit cu bună credinţă un drept real înscris în CF.

Potrivit alin. 2 al aceluiaşi text dobânditorul este considerat de buna credinţă numai dacă – la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său – nu a fost notată nici o acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare – nu reiese vreo neconcordanţă între acesta şi situaţia juridică reală.

Faţă de dispoziţiile textului legal sus-citat este de arătat că în mod corect s-a reţinut că având în vedere că actele translative de proprietate încheiate anterior procesului de la B27 au fost anulate – inclusiv cel prin care soţii L. au devenit proprietari – pârâţii H. au achiziţionat imobilul pe riscul lor atâta timp cât nu au luat în considerare procesul de sub B27.

Susţinerile pe care apelanţii le fac, în motivarea apelului, cu privire la buna lor credinţă, raportat la considerentele deciziei Curţii de Apel O. invocate – nu pot fi primite deoarece în cuprinsul acesteia buna credinţă este analizată raportat la prezumţia relativă de fraudă în dauna creditorilor SC N.I. SRL faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei şi nu raportat la drepturile reclamanţilor.

Ori, este evident că desfiinţându-se titlul vânzătorilor L., pârâţii H. au cumpărat de la un neproprietar şi, deşi vânzarea lucrului altuia nu conduce automat la anularea actului, în situaţia în care cumpărătorul a fost de rea credinţă, cumpărând deşi în cartea funciară era notat procesul arătat, principiul bunei credinţe nu-l mai apără.

Cu alte cuvine chiar dacă contractul de vânzare-cumpărare în discuţie nu s-a încheiat în frauda creditorilor, sa încheiat în frauda reclamantului, motiv pentru care se constată că în mod corect s-a dispus anularea acestuia.

În ceea ce priveşte faptul că acţiunea ar fi prescrisă, e constată potrivit art. 38 din Legea nr. 7/1996 acţiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acestuia sau pe greşita calificare a dreptului înscris se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real – dobândit cu bună credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare – în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului – afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris.

După cum se poate constata textul se referă la cumpărătorii de bună credinţă şi nu la cei de rea credinţă – astfel că nici acest motiv de apel nu poate fi reţinut, situaţie faţă de care constatându-se că hotărârea este legală, în baza art. 296 Cod de procedură civilă s-a respins apelul ca neîntemeiat.

În baza art. 274 Cod de procedură civilă instanţa a obligat apelanţii să plătească 1298 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor M. M. şi P. C.,  suma reprezentând onorariu avocaţial conform chitanţei nr. 390/10.05.2013.

Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs: apelantul L. I. , solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului, anularea sentinţei, respingerea cererii principale precizate şi a celei de chemare în garanţie formulată de pârâţii H., cu cheltuieli de judecată; apelanţii H. T. şi H. F., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs L. I.  a invocat că în Codul civil nou şi vechi există o reglementare a instituţiei vânzării lucrului altuia, anularea titlului de proprietate al transmiţătorului cu titlu oneros a unui bun nu atrage nulitatea terţului achizitor dacă este de bună credinţă – T.S. decizia 467/1955, soluţia bazându-se pe raţiuni de echitate şi utilitate socială.

Cumpărătorii H.  sunt de bună credinţă, au achiziţionat imobilul cu titlu oneros, fiind irelevant că s-au anulat actele anterioare câtă vreme conform deciziei civile nr. 180/2008 a Curţii de Apel O. s-a reţinut că în CF nu este notată o acţiune de natură a crea această temere, fiind evident de bună credinţă.

Potrivit Legii nr. 7/1996 termenul pentru promovarea acţiunii este de 3 ani de la data notării în CF a aşa zisei înscrieri vătămătoare – 20.03.2003, ori, până la promovarea acţiunii au trecut mai mult de 3 ani.

S-a omis pronunţarea asupra lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei L. G.  E. câtă vreme nu a acceptat succesiunea după mamă, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Nu s-a motivat în drept recursul.

Recurenţii H. T. şi H. F. , prin motivele de recurs au invocat că nu s-a analizat buna lor credinţă la dobândirea dreptului de proprietate, constatată prin decizia civilă nr. 180/ 2008 a Curţii de Apel O. ce a menţinut ca valabil contractul prin care au devenit proprietari ai imobilului, nefiind dovedită frauda în dauna creditorilor.

S-a statuat cu putere de lucru judecat că ei nu au cunoscut, nu puteau cunoaşte că transferul iniţial ar fi susceptibil de-a fi anulat câtă vreme în CF nu era notată o acţiune ce să creeze o atare temere, instanţa nu putea reţine o altă stare de fapt.

Deşi au invocat şi excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune, s-a omis a fi analizată, fiind incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/ 1996, acţiunea în rectificare fiind prescriptibilă în 3 ani faţă de terţele persoane ce şi-au înscris un drept cu bună credinţă şi un act juridic cu titlu oneros, termen ce curge de la data înregistrării cererii a cărei rectificare se cere.

Ori, înscrierea de întabulare a contractului de vânzare cumpărare dintre L. şi SC N. a avut loc la un interval mai mare de 3 ani raportat la data la care au fost acţionaţi în judecată.

S-a invocat în drept Legea nr. 7/1996.

Intimaţii M. M. şi P. C., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat în principal constatarea nulităţii recursului declarat de L. I. şi în subsidiar, respingerea acestuia, a se constata nulitatea recursului declarat de recurenţii H., iar în subsidiar respingerea acestuia.

Au invocat că recursul declarat de L. I.  nu a fost motivat, nu cuprinde motive de nelegalitate în sensul art. 304 Cod procedură civilă, iar cel al soţilor H. nu a fost semnat, mai mult se impune a se lua act de retragerea recursului acestora. Imobilul a aparţinut tatălui şi soţului – P. A., trecut în proprietatea unor dobânditori succesivi iar ulterior a ajuns în proprietatea pârâţilor L.. Contractele de vânzare cumpărare succesive prin care imobilul a fost dobândit de S., SC N.I. SRL şi soţii H. s-au anulat însă, deşi procesele erau notate în CF din 26.05.2003, anterior actului din 03.08.2005 soţii H. au cumpărat, iar ca efect al anulării titlului de proprietate al soţilor L. sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 cum corect s-a reţinut de instanţă, impunându-se respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs, a excepţiilor invocate, instanţa de recurs a constatat următoarele:

Referitor la excepţia de inadmisibilitate a recursului declarat de L. I. , invocată de intimatele M. M. şi P. C., câtă vreme motivele invocate pot fi circumscrise în cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, aceasta a fost respinsă ca nefondată.

Cât priveşte celelalte aspecte, s-a reţinut că:

Astfel cum corect au reţinut ambele instanţe, imobilul în litigiu, potrivit copiei colii de carte funciară nr. xxxx O., având nr. top. xxxx, casă şi anexa cu 414 mp teren aferent – filele 22 – 27 dosar fond – a format dreptul de proprietate al numitului P. A., dobândit cu titlu de moştenire – foaia B nr. 17, 18 – ce la foaia B nr. 19 s-a transmis în anul 2001 cu titlu de vânzare cumpărare numitului S. A., după care, acesta la rândul său l-a transmis la SC N.I. SRL cu titlu de vânzare cumpărare, sens în care s-a încheiat contractul autentificat sub nr. xxxx/27.11.2001 – foaia B nr. 20 -.

Încă din data de 20.03.2003, în coala de carte funciară s-a notat la foaia B nr. 21 procesul pornit de P. A. şi C. – nr. xxxx/2003 al Judecătoriei O. – împotriva cumpărătorului SC N.I. SRL, iar la foaia B nr. 22 un alt proces pornit de S. A. şi M. împotriva SC N.I. SRL O., iar cu toate acestea, recurentul L. I. şi soţia L. E. au cumpărat imobilul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. xxx/21.04.2003 de notar public M.G., întăbulându-şi dreptul la foaia B nr. 23 – 24, iar cererile de radiere a proceselor au fost respinse – foaia B nr. 25 – 26 -.

La data de 26.05.2003, foaia B nr. 27, s-a notat procesul pornit de P. A. şi C. împotriva atât a lui S. A., S. A., SC N.I. SRL, SC C. Impex SRL, cât şi a recurentului L. I. , procesul de sub B nr. 22 fiind radiat la 29.05.2003, la 10.01.2005 cel de sub B nr. 21.

Aşadar, la data la care recurenţii H. T. şi F. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. xxxx/03.08.2005 de notar public V. C., cunoşteau din cuprinsul colii de carte funciară că exista un litigiu asupra imobilului (cele anterioare fiind radiate) încă din 26.05.2005, notat la foaia B nr. 27 cum corect au reţinut ambele instanţe, aspecte faţă de care prezumţia de bună credinţă instituită de art. 1899 alin. 2 Cod civil fiind răsturnată.

Potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 7/1006, ei în calitate de dobânditori puteau fi consideraţi a fi de bună credinţă doar dacă la data la care şi-a înregistrat cererea lor de înscriere a dreptului, nu ar fi fost notată vreo acţiune prin care să se fi contestat cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi al cuprinsului colii de carte funciară, nu ar fi reieşit o neconcordanţă între acestea şi situaţia juridică reală, ori, în cartea funciară era notat litigiul pornit de P. A. şi C. împotriva tuturor proprietarilor de CF, inclusiv a lui L. I. de la care au dobândit imobilul – foaia B nr. 27 – iar drepturile acestora au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, reaua lor credinţă fiind evidentă. Ca urmare, termenul de prescripţie reglementat de Legea nr. 7/1996 pentru rectificarea situaţiei de carte funciară nu este cel de 3 ani astfel cum era prevăzut în art. 36 din acest act normativ ce se referă doar la situaţia dobânditorilor de bună credinţă, ci este vorba de o acţiune imprescriptibilă potrivit art. 35 alin. 1, sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiune în fond, criticile în acest sens nefiind fondate.

Referitor la cuprinsul deciziei civile nr. 180/15.05.2008 a Curţii de Apel O., în primul rând se reţine că intimatele reclamante şi antecesorii lor P. A. şi C. nu au fost părţi în acel litigiu, iar pe de altă parte, buna credinţă a recurenţilor H. s-a analizat doar raportat la prezumţia de fraudă în dauna creditorilor SC N.I. SRL în cadrul procedurii de insolvenţă, nu raportat la  drepturilor intimatelor reclamante, neoperând excepţia puterii de lucru judecat în acest sens.

Mai mult, chiar în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare s-a menţionat – fila 32 dosar fond – că imobilul este grevat de un proces notat la foaia B nr. 27, pornit chiar de P. A. şi C. împotriva lui S. A., M., SC N.I. SRL O., SC C. Impex SRL şi L. I. , astfel că, orice apărări în sensul susţinerii bunei lor credinţe sunt neavenite.

Cât priveşte omisiunea pronunţării instanţei asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a numitei L. G. E. , se reţine că aceasta a fost introdusă în cauză cu ocazia soluţionării în fond deoarece pârâta L. E. a decedat la 27.11.2011, loc. O., deşi citată nu şi-a exprimat poziţia. Cu toate acestea, a declarat apel împotriva sentinţei, alături de tatăl său L. I. – fila 2 dosar apel -, a depus motive de apel prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu ar fi acceptat moştenirea.

Câtă vreme prin concluziile scrise – filele 66 – 68 dosar apel – nu a mai susţinut această excepţie ci motive de fond, instanţa de apel din acest motiv nu a mai analizat-o, iar pe de altă parte, intimata nu a declarat recurs, interesul în acest sens fiind unul personal nu se impune o analiză în cadrul cererii de recurs formulate de o altă persoană.

Faţă de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, instanţa de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de L. I. şi a menţinut în întregime decizia recurată ca fiind legală şi temeinică.

Cât priveşte recursul declarat de recurentul H. T. , la data de 21.01.2014, acesta a depus la dosar – fila 14 – o cerere din care reiese că îşi retrage recursul declarat, fără însă ca în prealabil să fi depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 3.420 lei şi 5 lei timbru judiciar, astfel că, se impunea analiza cererii de recurs din perspectiva excepţiei de nulitate a acesteia pentru netimbrare. Acelaşi aspect s-a reţinut şi cu privire la recurenta H. F. 

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de această lege, taxe ce conform art. 20 alin. 1 se plătesc anticipat.

Conform art. 13 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cereri sau acţiuni neevaluabile în bani, soluţionate de prima instanţă, sau din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, motive pentru care instanţa de recurs a dispus citarea recurenţilor H. T. şi H. F. cu menţiunea achitării taxei de timbru aferentă recursului declarat, în cuantum de 3.420 lei şi 5 lei timbru judiciar – fila 5 – 6, respectiv33 – 34, 48 – 49 dosar de recurs – obligaţie pe care aceştia nu au îndeplinit-o.

Raportat la cele expuse, întrucât neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul fixat, se sancţionează cu anularea cererii conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanţa de recurs în baza acestor dispoziţii a dispus anularea ca netimbrat a acestui recurs.

Fiind culpa procesuală a recurenţilor, instanţa de recurs în baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat recurenţii L. I. , H. T. , H. F. să le plătească intimatelor M. M. şi P. C. suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.