După 11 ani de procese şi 11 cicluri procesuale reclamanţii au obţinut o hotărâre irevocabilă, pe calea dreptului comun, prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri, în cuantum de 4.200.000 Euro, în contradictoriu cu C.L.Galaţi.
Pârâtul a refuzat să execute de bună voie hotărârea judecătorească timp de 4 ani şi a încercat să se sustragă de la executarea silită, promovând în mod repetat contestaţii la executare şi contestaţii la titlu. Raportat la dispoziţiile interne din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998, reclamanţii sunt la acest moment în imposibilitatea de a executa această hotărâre ce a fost pronunţată în contradictoriu cu un organ deliberativ al autorităţii administrative, fără patrimoniu propriu.
Aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Decizia civilă nr. 246/R din 26.05.2014 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată sub nr. 14777/233/21.07.2011 pe rolul Judecătoriei Galaţi, petentul CL Galaţi, în contradictoriu cu intimaţii OCPI Galaţi, TC şi SE, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se desfiinţeze încheierea de carte funciară nr. 37460/17.06.2011.
În fapt a invocat că prin încheierea de carte funciară nr. 27310/10.05.2011, intimatul OCPI Galaţi a dispus intabularea în cartea funciară a unui sechestru asupra imobilului situat în Galaţi, str. T., iar prin încheierea de carte funciară nr. 37460/17.06.2011 a fost respinsă cererea de reexaminare promovată de petent. Susţine că imobilul nu se află în proprietatea sa, ci a Municipiului Galaţi. De asemenea, a susţinut că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.
În drept, a invocat Legea nr.7/1996.
În dovedirea pretenţiilor, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul OCPI Galaţi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimaţii TC şi SE au depus întâmpinare prin care au invocat următoarele excepţii: lipsa calităţii procesuale active a petentului; tardivitatea cererii; lipsa de interes în promovarea cererii şi inadmisibilitatea cererii. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În contraprobă, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 10.01.2013, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI Galaţi, având în vedere Decizia nr. LXXII (72)/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
La acelaşi termen s-au respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a petentului, a tardivităţii cererii, a lipsei de interes în promovarea cererii şi a inadmisibilităţii cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 4450/25.04.2013, Judecătoria Galaţi a admis plângerea, a dispus anularea încheierii nr. 27310/10.05.2011 pronunţată de OCPI Galaţi şi radierea sechestrului judiciar din Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare cu privire la imobilul situat în Galaţi, str. T.
Pentru a pronunța astfel a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 27310/10.05.2011, OCPI Galaţi – BCPI Galaţi a admis notarea sechestrului judiciar în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare asupra imobilului situat în Galaţi, str. T., aflat în proprietatea C.L. Galaţi, pentru suma de 4.200.000 euro şi 468.690 lei, în favoarea intimaţilor TCA şi SE, emis în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 804/2009 a Tribunalului Galaţi şi a decizia civilă nr. 45/A/2010 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei încheieri petentul C.L. Galaţi a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr. 37460/17.06.2011.
Petentul a formulat plângere împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, invocând faptul că bunul face parte din domeniul public al Municipiului Galaţi. Din adresa nr. 675145/20.12.2012 a M. Galaţi, rezultă faptul că imobilul situat în Galaţi, str. T. face parte din patrimoniul M. Galaţi şi nu din domeniul public al acestuia.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că în mod greşit OCPI Galaţi a admis cererea formulată de BEJ MPL şi a notat sechestrul judiciar în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare în contradictoriu cu CL Galaţi, motiv pentru care a admis plângerea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinţei civile nr.4450/25.04.2013 pronunţată de Judecătoria Galaţi au declarat apel intimaţii TC şi SE.
Prin motivele de apel, în esenţă, au susţinut că adresa nr. 675145/20.12.2012 a M. Galaţi, a fost emisă pro causa. Instanţa trebuia să solicite dosarul de la Cartea Funciară pentru a vedea cine este proprietarul imobilului asupra căruia s-a notat sechestrul.
Au susţinut că în mod irevocabil şi cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit că bunurile celor două autorităţi locale pot fi executate silit.
Prin motivele suplimentare de apel, au precizat că se înscriu în fals împotriva adresei nr. 675145/20.12.2012 a M. Galaţi. Totodată au contestat dispoziţia privitoare la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul CL Galaţi a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului AP, iar pe fond a solicitat menţinerea sentinţei apelate cu motivarea că nu este proprietar al bunului asupra căruia s-a notat sechestrul.
Intimata OCPI a solicitat menţinerea soluţiei dispusă cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin decizia civilă nr. 23 din 30.01.2014 a Tribunalului Galaţi s-a respins excepţia nulităţii apelului, pentru lipsa calităţii de reprezentant.
S-a admis apelul declarat de pârâţi, a fost schimbată în tot sentinţa civilă şi, în consecinţă, a fost respinsă plângerea ca nefondată.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Intimata CL Galaţi a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului AP, cu motivarea că acesta nu are delegaţie de reprezentare nici la fond, nici în apel.
Într-adevăr la fond, intimaţii TC şi SE au depus întâmpinare prin intermediul avocatului AP, dar acesta nu a depus delegaţia de reprezentare la dosar.
Apelanţii TC şi SE au declarat apelul prin avocat AP, dar acesta nu a anexat şi delegaţia de reprezentare.
În dosarul instanţei de apel, există exemplare ale apelului şi ale motivelor de apel însuşite prin semnătură de cei doi apelanţi.
Pe fondul cauzei, apelul este fondat pentru următoarele motive:
a) Apelanţii au un titlu împotriva CL Galaţi, respectiv sentinţa civilă nr. 804/2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi, pentru suma de 4.200.000 Euro şi pentru cheltuielile de judecată.
În vederea executării silite a titlului executoriu, intimaţii-apelanţi au solicitat notarea sechestrului judiciar în Registrul Digital de Transcripţiuni şi Inscripţiuni Imobiliare cu privire la imobilul situat în Galaţi, str. T.
Petenta-debitoare CL Galaţi a contestat aceste măsuri cu motivarea că imobilul situat în Galaţi, str. T., nu este proprietatea sa şi aparține domeniului public.
Din adresa nr. 675145/20.12.2012 a Municipiului Galaţi, rezultă faptul că imobilul situat în Galaţi, str. T. face parte din patrimoniul Municipiului Galaţi şi nu din domeniul public al acestuia.
Ca urmare, susţinerea petentei CL Galaţi cu privire la caracterul insesizabil al acestui imobil nu se confirmă.
b) În referire la susţinerea potrivit căreia imobilul nu este proprietatea sa, se constată că această apărare se confirmă, însă o asemenea apărare trebuia invocată de proprietarul bunului şi nu de o terţă persoană.
c) În referire la aceeaşi apărare, astfel cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat şi în alte hotărâri judecătoreşti, se constată că potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, iar Consiliul Local unitatea deliberativă, însă statul este obligat să garanteze cetăţenilor executarea în concret a hotărârilor judecătoreşti pe care le-au obţinut, ca parte integrantă a unui proces, în sensul art. 6 din Convenţie. O soluţie contrară ar lipsi în mod nejustificat de efecte o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În speţă, în ceea ce priveşte executarea silită a sentinţei civile nr. 804/2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi, există o confuzie cu privire la debitor, creată şi menţinută chiar de către aceste instituții (CL Galaţi şi Municipiul Galaţi) datorită faptului că fiecare act emis de către primarul municipiului poartă ca antet „Primăria Municipiului Galaţi”sau „Consiliul Local Galaţi”. În aceste condiţii, o soluţie de respingere a executării silite, echivalează cu sancţionarea intimaţilor pentru fapta culpabilă a intimatei-petente.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâţii TC şi SE.
I. Reclamanţii au solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar casarea cu reţinere şi, în rejudecare, respingerea plângerii.
Criticile formulate au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:
1). Instanţa a depăşit limitele puterii judecătoreşti atunci când a reţinut că motivul ce vizează notarea sechestrului asigurator putea fi invocat doar de proprietarul bunului, reiterând din oficiu excepţia lipsei de interes în promovarea plângerii, cu încălcarea principiului tantum devolutum quantum apellatum.
În plus, potrivit art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001 justifică interes deoarece administrează bunurile ce fac parte din domeniul public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului, iar potrivit art. 31 alin. 1, 2 din Legea nr. 7/2006 orice persoană interesată poate face cerere de reexaminare.
2). În cadrul unei plângeri împotriva unei încheieri de carte funciară, instanţa a nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 45/2010, cât şi a deciziei civile nr. 319/2011, stabilind că, deşi calitatea de debitor aparţine Consiliului Local, această calitate trebuie extinsă şi la Municipiul Galaţi. În acest mod, principiul disponibilităţii în procesul civil, ce lasă la aprecierea reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv persoanele cu care înţelege să-şi dispute obiectul procesului, a fost nesocotit.
Obligaţia statului de a garanta executarea unei hotărâri judecătoreşti nu include decât obligaţia de a asigura cadrul legislativ şi instituţional, iar nu de a garanta în concret executarea hotărârilor.
3). Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar puţinele motive expuse sunt străine de natura pricinii.
Instanţa nu a înlăturat critica ce viza încălcarea dispozițiilor art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996, în sensul că se putea face numai împotriva celui înscris ca proprietar la momentul cererii.
4). Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care, oricât de frumos ar suna prevederile art. 6 din Convenţie, ele nu pot justifica înlăturarea în bloc a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Pârâţii SE şi TC au criticat considerentele deciziei nr. 23/30.01.2014, în privinţa reţinerii că imobilul nu este proprietatea Consiliului Local, ci al Municipiului Galaţi şi au reiterat excepţia lipsei de interes, în situaţia în care din probe rezultă un astfel de drept de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 246/R din 26.05.2014 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâţi şi ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Noul Cod de procedură civilă a schimbat vechea viziune în ceea ce priveşte partea din hotărâre ce poate fi atacată, reglementând expres posibilitatea de a promova apel sau recurs doar împotriva considerentelor hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme ce nu au legătură cu judecarea acelui proces ori care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.
Aceste dispoziţii nu pot fi aplicate însă, conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă, decât proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Conform vechiului Cod de procedură civilă puterea de lucru judecat trebuie ataşată doar dispozitivului, deoarece numai această parte a hotărârii cuprinde ceea ce a fost efectiv judecat, iar nu considerentele prin care se argumentează în fapt şi în drept soluţia pronunţată.
Din aceste considerente, în lumina dispoziţiilor vechiului Cod de procedură civilă nu este admisă posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva motivării, ci doar împotriva dispozitivului hotărârii, care este favorabil pârâţilor.
Din aceste considerente, calea de atac promovată de aceştia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
1). Primul motiv de recurs este întemeiat, dar nu duce la modificarea soluţiei pronunţate. În condiţiile în care apelanţii nu au reiterat excepţia lipsei de interes, instanţa nu putea să o analizeze fără încălcarea principiului tantum devolutum quantum apellatum, sens în care va fi înlăturat din motivare considerentul b).
2). Al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
În prealabil, se impune o scurtă prezentare a situaţiei de fapt particulare din speţă, care a determinat adoptarea acestei soluţii oarecum atipice.
Prin acţiunea iniţială, introdusă la 18.12.2000, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Galaţi la restituirea suprafeţei de 1,5 ha intravilan, comuna F., întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile dreptului comun, art. 480, art. 482-483 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 13/16.01.2003 a Tribunalului Galaţi s-a respins cererea, pe motiv că nu pot fi solicitate direct în instanţă despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 111/25.08.2003 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de reclamaţi, a fost anulată sentinţa civilă, apreciindu-se că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii atunci când a schimbat temeiul de drept al acţiunii.
După anularea sentinţei, în rejudecarea cauzei, cererea a fost respinsă ca nefondată pe de o parte, deoarece imobilul nu putea fi restituit în natură, pe de altă parte deoarece reclamanţii nu au respectat termenul stabilit de lege pentru completarea cererii de chemare în judecată.
Decizia din apel a fost casată prin decizia nr. 6244/2004 a ÎCCJ prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluţionarea cererii de acordare a despăgubirilor, cu motivarea că pârâtul a achiesat tacit la întregirea acţiunii.
Ulterior s-a pronunţat decizia civilă nr. 783/A/2006 a Curţii de Apel Galaţi care a fost din nou casată, definitivă prin decizia civilă nr. 5305/30.05.2006 a ÎCCJ cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de fiind pentru soluţionarea cererii privind plata despăgubirilor.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1213/29.06.2007 a Tribunalului Galaţi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local, considerându-se că doar Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Comerţului ar avea calitate într-o astfel de acţiune întemeiată pe dreptul comun.
Prin decizia civilă nr. 373/A/03.10.2007 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul declarat de reclamanţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reţinut în motivare că, la acel moment, terenul revendicat se afla în domeniul public al Municipiului Galaţi, astfel încât Consiliul Local are calitate procesuală pasivă. S-a stabilit totodată, temeiul juridic legal al acţiunii, art. 1073, 998 Cod civil.
În rejudecarea cauzei, după desfiinţarea cu trimitere, prin sentinţa civilă nr. 804/2009 a Tribunalului Galaţi a fost admisă acţiunea şi a fost obligat pârâtul Consiliul Local Galaţi (Municipiul Galaţi), reprezentat de Primar la plata sumei de 4.200.000 Euro, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 1,5 ha teren intravilan, situat pe teritoriul Cartierului F. – Municipiul Galaţi.
Prin decizia civilă nr. 45/A/10.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa civilă, în sensul înlăturării din dispozitiv a obligării Municipiului Galaţi la plata despăgubirilor, reţinându-se că Municipiul Galaţi nu a fost parte în proces.
Soluția a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 319/20.01.2011 a ÎCCJ.
Prin urmare, după un proces care a durat 11 ani şi a parcurs 11 cicluri procesuale, reclamanţii au obţinut o hotărâre irevocabilă prin care li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în cuantum de 4.200.000 Euro, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
Prin decizia civilă nr. 373/A/03.10.2007 a Curţii de Apel Galaţi a fost dezlegată şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local, raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, potrivit căreia terenul ce a aparţinut autorilor reclamantei se afla în domeniul public al Municipiului Galaţi.
Prezenta cauză pune în discuţie a doua fază procesuală a unui proces civil, şi anume punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pentru obţinerea căreia reclamanţii au aşteptat 11 ani.
În aceste condiţii, în mod corect, raportat la datele concrete ale speţei, potrivit cărora pârâtul din proces a fost Consiliul Local Galaţi, iar bunul urmărit aparţine Municipiului Galaţi, două instituţii ale unui organism bicefal al administraţiei publice româneşti, instanţa de apel a adus în discuţie, aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, revolta recurentului ce invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat a unor hotărâri definitive şi executarea unei hotărâri împotriva unei terţe persoane, ce nu a fost nicicând obligată, nu este întemeiată. Tribunalul a păstrat un just echilibru, pe de o parte între respectarea dreptului procesual şi material intern şi, pe de altă parte, dreptul unei persoane de a obţine executarea unei hotărâri judecătoreşti, după un proces ce a durat 11 ani.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „Dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează de asemenea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii care, într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi. În consecinţă, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv” (hotărârile Hornsby împotriva Greciei din 19 martie 1997, Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002; Jasiuniene împotriva Lituaniei din 6 martie 2003; Ruianu împotriva României din 17 iunie 2003, Sabin Popescu împotriva României, 2005).
“Executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces», în sensul art. 6 alin. 1 din Convenţie. Dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi (Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Sandor împotriva României). […] Pe cale de consecinţă, dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi” (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997 şi SC Ruxandra Trading împotriva României, 2007).
În cazul Burdov contra Rusiei (Hotărâre a CEDO din 7 mai 2002), Curtea a decis că „o autoritate a statului nu ar putea invoca o lipsă a resurselor pentru a nu onora o obligaţie bazată pe o decizie a justiţiei. Sigur că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanţe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecinţă atingerea substanţei dreptului protejat de articolul 6 paragraful 1″.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).
În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, cu valoare de principiu, la paragraful 70 al hotărârii, următoarele:
– Complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligaţia sa prevăzută de Convenţie de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătoreşti care sunt obligatorii şi executorii.
– Nu este permis autorităţilor statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească.
– Este obligaţia statelor contractante de a-şi organiza sistemul juridic în aşa fel încât autorităţile competente să îşi poată executa obligaţiile.
Prin urmare, din jurisprudenţa Curţii expusă anterior rezultă că administraţia publică (Consiliul Local) avea obligaţia să execute de bună voie hotărârea judecătorească irevocabilă.
Curtea de Apel constată că, deşi au trecut 4 ani, de când hotărârea a devenit executorie, debitorul nu numai că nu a executat de bună voie hotărârea, ci nu a făcut altceva decât să încerce să se sustragă de la executarea ei silită şi să tergiverseze executarea, promovând tot felul de contestaţii, ignorând obligaţiile instituie cu autoritate de lucru judecat.
În condiţiile în care hotărârea nu este executată de bună voie, Curtea de Apel urmează să analizeze în ce măsură creditorul poate obţine executarea ei silită.
Raportat la dispoziţiile interne din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998, Curtea de Apel observă că la acest moment, reclamanţii sunt în imposibilitatea de a executa această hotărâre, care astfel ar rămâne fără nicio finalitate, o simplă hârtie, fără vreo valoare economică.
Or, simplul fapt că reclamanţii nu au avut abilitatea să introducă în cauză şi Municipiul Galaţi, prin Primar, nu poate lipsi de eficacitate o hotărâre judecătorească, pronunţată în contradictoriu cu o autoritate administrativă română, în condiţiile în care instanţele judecătoreşti au stabilit irevocabil că pentru bunul aflat în prezent în domeniul public al Municipiului Galaţi, preluat fără temei legal de la autorii intimaţilor, Consiliul Local Galaţi datorează despăgubiri în cuantum de 4.200.000 Euro.
Din studiul cadrului legislativ intern în materie, Legea 215/2001 şi Legea 213/1998 rezultă, ca principiu, că în procesele vizând dreptul de proprietate au calitate procesuală pasivă unităţile administrativ-teritoriale, comunele, oraşele, judeţele reprezentate după caz, de primar sau de preşedintele Consiliului Judeţean.
Tot unităţile administrativ-teritoriale au capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu şi sunt subiecte juridice de drept fiscal şi titulare de drepturi şi obligaţii, în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii (art.21 alin. 1, 2 din Legea nr. 215/2001).
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale, comunale şi orăşeneşti sunt organe deliberative, iar primarii sunt autorităţi executive.
În acest context, este evident că această hotărâre irevocabilă nu ar putea fi pusă în executare silită niciodată în contradictoriu cu un organ deliberativ, care nu are patrimoniu propriu.
În plus, nu poate fi reţinută nicio culpă a reclamanţilor, în nepromovarea acţiunii în contradictoriu şi cu Municipiul Galaţi, în contextul în care legea nu conţinea dispoziţii foarte clare, a se vedea dispoziţiile art. 12 alin. 4-6 din Legea nr. 213/1998 (în forma în vigoare la momentul promovării acţiunii).
De altfel, nici jurisprudenţa instanţelor nu a fost unitară, în sensul că se recunoştea calitatea procesuală a Consiliului Local, în soluţionarea acestui tip de litigii.
Din aceste considerente, deşi aparent această hotărâre încalcă un principiu de bază al dreptului procesual civil privind autoritatea de lucru judecat şi instituţii de drept material din Legea nr. 7/1996, art. 22 lit. a, punând în balanţă datele concrete ale speţei ce au fost expuse anterior detaliat şi raportat la faptul că întotdeauna, autoritatea administrativă trebuie să dovedească respect faţă de justiţie şi să se conformeze de bună voie obligaţiilor instituite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în contradictoriu cu persoane fizice sau juridice, Curtea de Apel apreciază că interpretarea dată de tribunal asigură un just echilibru între respectarea dreptului procesual şi material intern şi dreptul unei persoane de a obţine executarea unei hotărâri judecătoreşti, după un proces ce a durat 11 ani.
Prin motivarea de la punctul 2 s-a răspuns implicit şi ultimului motiv de recurs.
3). Nici motivul 3 de recurs nu este întemeiat. Într-adevăr, instanţa de apel nu a analizat critica privind încălcarea dispoziţiilor art.22 lit. a din Legea 7/1996, dar raportat la cele reţinute la pct. 4 hotărârea judecătorească nu se impune a fi modificată.
