SENTINŢA CIVILĂ Nr. 17180
Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Actul doveditor, in baza căruia se solicită înscrierea în CF trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate ale actului juridic, atât cele de fond, cât şi cele de formă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. xxxxxx la data de 26.09.2011 petenta IMT a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 47681 pronunţată la data de 07.09.2011 de către O.C.P.I Dolj.
Prin plângerea formulată petenta a solicitat, ca instanţa , în contradictoriu cu OCPI. Dolj ,să dispună anularea încheierii de carte funciară sus menţionată prin care s-a dispus rspingerea cererii de intabulare în Carte Funciară a imobilului , proprietatea sa, compus din teren şa casă de locuit ,situat în Craiova xxxxxxxxxxx.
În motivarea în fapt a plângerii s-a arătat , în primul rând ,că în anul 1990 petenta a cumpărat prin interpunere de persoane imobilul menţionat împreună cu soţul său II , care a decedat în anul 2006, având ca unic moştenitor pe petenta.
De asemenea , petenta a învederat că prin sentinţa civilă nr. 8462/12.07.2004 pronunţată de Judecătoria Craiova, rămasă irevocabilă prin Decezia nr. 2778/03.11.2005 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus admiterea acţiunii promovate de reclamanţii II şi IM, împotriva pârâţilor CA şi CC, precum şi a pârâţilor SE şi ST şi s-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 8835/29.06.1990, dispunându-se totodată , şi evacuarea pârâţilor din imobilul din litigiu..
În continuare , petenta a susţinut că în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate cu ocazia executării silite a intrat în posesia imobilului , fiind considerată ca proprietar al acestuia încă din data de 29.06.1990 şi a cerut prin adresa OCPI sa-i intabuleze în cartea funciară dreptul de proprietar care exista pe numele soţilor C. cu nr. 14996, întrucât acesta devenise proprietar. Faţă de această cererea , petenta , a arătat că OCPI i-a răspuns că nu poate intabula dreptul decât în urma obţinerii unei hotărâri judecătoreşti de rectificare a cărţii funciare, petenta apreciind că de parcă acea sentinţă nu este suficientă. Totodată , aceasta a precizat că prin sentinţa civilă nr. 9547/17.11.2006, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a admis cererea acesteia şi s-a dispus rectificarea cărţii funciare în sensul de a se lua act de sentinţa civilă nr. 8462/2004, unde în dispozitiv consideră că se arată că este împreună cu soţul său proprietar , nu şi copiii; însă , în temeiul hotărârii respective OCPI în loc să opereze rectificarea pe numele petentei, a desfiinţat cartea funciară a acestui imobil şi a rectificat-o pe numele soţilor C. pentru un teren din aceeaşi curte. Cu privire la această din urmă suprafaţă de teren , petenta a arătat că cumpărat imobil compus din casă şi tern aferent curţii casei în suprafaţă de 476,50 mp din care 238,25 mp erau în proprietatea vânzătorului care a transmis acest drept la data cumpărării casei, iar diferenţa de 238,25 mp erau în proprietatea statului şi au fost atribuiţi în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, iar în temeiul Legii 18/1991 la solicitarea foştilor proprietari aparenţi C. s-a constituit dreptul de proprietate acestora în indiviziune cu restul terenului,prin Decizia nr. 81 din 20.03.1992. S-a arătat în plângere că referitor la decizia menţionată , prin sentinţa civilă nr. 7931/16.05.2008 ,rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constata nulitate absolută a acesteia şi s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, fiind astfel emis ordinul prefectului nr. 56/19.03.2010. Cu privire la aceeaşi suprafaţă de 238,25 mp, s-a precizat că prin sentinţa civilă nr. 17147/2710.2010 a Judecătoriei Craiova a fost anulat un contratc de vanzare cumpărare a acestui din urmă teren încheiat între soţii C şi DE şi E, dispunându-se rectificarea cărţii funciare în favoarea petentei.
În cea ce priveşte încheierea contestată , s-a menţionat în plângere că la solicitarea reprezentanţilor OCPI contestatoarea a procedat la traducerea legalizată şi certificarea cu apostilă a certificatului de unic moştenitor al acesteia de pe urma soţului eliberat de autorităţile Germane , precum şi la formularea cererii de lămurire a dispozitivului în sensul precizării că această împreună cu soţul său sunt proprietari ai imobilului. Însă , prin încheierea din data de 18.01.2011 această cererea de lămurire a fost respinsă. Astfel , contestatoarea a menţionat că registratorul şef în mod abuziv a procedat la respingerea cererii de reexaminare, întrucât a dovedit cu acte dreptul său de proprietate.
În drept petentul a invocat dispoziţiile Legea nr. 7/1996.
Prin adresa nr. 2129/2011 a OCPI a fost înaintată spre soluţionare şi plângerea petentei depusă la biroul teritorial, înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 28379/215/2011.
Instanţa , reţinând litispendenţa celor două cauze( identitate de părţi , cauză şi obiect) a dispus prin încheierea din data de 11.11.2011 conexarea şi judecarea împreună a celor două cauze , în vederea evitării pronunţării de hotărâri judecătoreşti contradictorii cu privire la aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept.
La acelaşi termen de judecată intimatul OCPI Dolj a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive .
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri , în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele acte: înscrisurile aflate la dosarul nr. 47681/08.07.2011 al OCPI , soluţionat prin încheiere nr. 47681/07.09.2011, precum şi înscrisurile depuse de petenta.
Referitor la exepţia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara invocata de catre acesta din urmă , instanta retine urmatoarele:
Potrivit Deciziei nr LXXII/15.10.2007 pronuntata de ICCJ asupra recursului in interesul legii, obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul de procedură civilă, s-a statuat ca in cauzele ce au ca obiect plângerile privind Cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală activă.
În motivarea deciziei menţionate s-a reţinut că activitatea de carte funciară a fost şi este, prin excepţie, o procedură necontencioasă căreia i se aplică principiile şi regulile specifice acestei proceduri speciale.
În acest sens, art.338 alin.2 Cod procedură civilă prevede, in terminis, că „materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă”.
Prin urmare, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr.7/1996 şi în actele normative emise în baza ei, şi numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, ea se completează cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, se poate constata că Legea nr.7/1996, republicată, nu conţine dispoziţii care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Calitatea procesuală se analizează în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiţie, precum şi în condiţia unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana celui obligat în raportul de drept substanţial.
Or, în cauză, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu intervine prin operaţiunile de înscriere în cartea funciară în drepturile evidenţiate în cuprinsul acestora, în vederea realizării unor drepturi proprii, opozabile celor înscrişi în cuprinsul cărţii funciare, ci în exerciţiul unor atribuţii care le-a fost conferit prin lege
Prin urmare, între oficiul de cadastru pe de o parte şi titularii drepturilor înscrise în cartea funciară ori care formulează cereri de înscriere în cartea funciară, pe de altă parte, nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil în legătură cu imobilele evidenţiate în cuprinsul colilor de carte funciar
Acest aspect este evidenţiat şi de dispoziţiile art.20, 22, 43, 47 şi 50 din Legea nr.7/1996 care reglementează noţiunea de „persoane interesate”.
Astfel, este „persoană interesată” în sensul legii, „persoana în favoarea sau împotriva căreia urmează să se încuviinţeze intabularea, înscrierea provizorie a unui drept tabular, radierea sau îndreptarea înscrierii unui drept tabular, notarea altui drept personal ori de creanţă, adică antecesorul sau succesorul tabular”.
De asemenea, înscrierea unui drept real sau de creanţă, ori a unei sarcini mai pot fi cerute de „mandatarul general al celui îndrituit, de creditorul chirograf, titular al unei creanţe certe, lichide şi exigibile sau de debitorul care a plătit valabil creanţa ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară”
Din analiza acestor reglementări se poate constata că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu reprezintă „persoană interesată” în sensul legii deci, nu justifică un interes legitim şi personal în plângerile de carte funciară, nefiind întrunită astfel, o condiţie esenţială pentru a deveni parte în proces.
Totodată, prevederea art.50 alin.4 din Legea nr.7/1996, conform căreia „hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial” ne conduce la concluzia că intenţia legiuitorului a fost ca Oficiul să nu fie parte în plângerea de carte funciară, în condiţiile în care, potrivit art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă, „hotărârea se comunică părţilor”.
Astfel fiind, instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Analizând actele şi lucrările dosarului în prisma normelor legale aplicabile , constată următoarele:
Prin încheierea nr.41835/05.07.2011 pronunţată de OCPI Dolj s-a respins cererea formulată de SC TM SRL privind prima înregistrarea imobilelor în baza actului notarial nr. 148/16.01.2007 emis de BNP Flavius Dincă şi sentinţa civilă nr. 8462/12.07.2004.
În motivarea încheierii atacate s-a constatat că hotărârea judecătorească menţionată instanţa se pronunţă numai asupra regimului juridic al actului public, fără a se pronunţa asupra naturii juridice a actului secret ( fiind vorba de un imobil în înţelesul legii nr. 6/1996 , respectiv art. 1 alin. 5 , care prevăd necesitatea respectării formelor prevăzute de lege-act autentic – conform art. 2, coroborat cu art. 48 lit. a) . Totodată , din cuprinsul încheierii atacate rezultă că nu s-a putut reţine în patrimoniul cui se află bunul care a făcut obiectul contactului de vânzare-cumpărare simulat şi dacă acest bun la momentul deschiderii succesiunii de pe urma defunctului Ioan Ioan se afla în patrimoniul acestuia, întrucât certificatul de moştenitor ataşat cererii nu face nicio menţiune cu privire la masa succesorală, cu atât mai mult , cu căt certificatul de moştenitor nu face dovada dreptului de proprietate în sensul art. 20 alin. 1 din legea nr. 7/1996, ci numai a calităţii de moştenitor. Astfel , s-a apreciat de către registrator că prin hotărârea judecătorească trebuia să se arate în mod explicit cu privire la natura juridică a actului secret şi a bunului care a făcut obiectul acesteia.
Împotriva acestei încheieri petenta a formulat o cerere de reexaminare care a fost soluţionată prin încheierea nr. 47681 din data de 07.09.2011 şi prin care s-a dispus respingerea cererii de reexaminare a încheierii nr. 47681/2011.
În motivarea încheierii de reexaminare s-au avut în vedere dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 7/1996, conform cărora , dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară în baza actului prin care acesta s-a constituit sau transmis în mod valabil, reţinându-se că prin dispozitivul sentinţei civile nr. 8462/2004 a Judecătoriei Craiova s-a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 8835/29.06.1990 şi s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în xxxxxxxxxx. Astfel , raportat la dispoziţiile legale în materie , s-a reţinut că efectul acţiunii în simulaţie îl constituie înlăturarea efectelor contractului aparent, singurul contract eficient râmând contractul secret cu condiţia ca acest contract secret să fie valabil , în sensul să nu fie lovit de nulitate sau anulabil ,ori la cererea nr. 41835/2011 nu s-a depus acest contract , care ar trebui să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 20 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 7/1996 R. De asemenea , s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 8452/2004 nu s-a stipulat în mod expres cine este proprietarul asupra construcţiei şi cine este asupra terenului, având în vedere că pentru cetăţenii străini şi apatrizii care dobândesc imobile pe teritoriul ţării noastre sunt incidente dispoziţiile legii nr. 312/2005. lege care nu era în vigoare la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii, presupunându-se că părţile au procedat astfel tocmai pentru a eluda dispoziţiile legale imperative şi restrictive în acelaşi timp care interziceau dobândirea de către cetăţenii străini , prin orice modalitate, de terenuri în România.
În ceea ce priveşte certificatul de moştenitor, în încheierea de reexaminare s-au invocat dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 36/1995, conform cărora , acesta constată masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele de le revin din patrimoniul defunctului,fără să poată constitui titlu de proprietar cu privire la bunurile indicate de moştenitori ca aparţinând averii succesorale, reţinându-se astfel că certificatul de moştenitor face doar dovada transmiterii pe cale succesorală a drepturilor defunctului în măsura în care au aparţinut într-adevăr patrimoniului acestuia, petenta trebuind să probeze că autorul său ( defunctul menţionat în certificatul de moştenitor) a deţinut cu titlu de proprietar imobilul în cauză. Astfel , s-a reţinut că , în cauză , actul întitulat ” certificat de moştenitor” nu arată în cuprinsul său masa succesorală dezbătută, nu poartă apostilă de la Haga , astfel încât nu poate fi calificat decât ca un certificat de calitate de moştenitor.
Împotriva acestei încheieri de reexaminare, petenta a formulat în termen plângere pentru motivele arătate mai sus.
Legiuitorul a prevăzut această cale de atac a plângerii pentru exercitarea controlului asupra temeiurilor de fapt şi de drept care au stat la baza dispunerii de către registrator a încheierii de carte funciară. Cel care a cerut înscrierea sau o altă persoană interesată nu va putea modifica sau întregi cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului (art.73 alin.2 din Regulament).
Cum plângerea constituie în sine o cale de atac specială împotriva încheierii de carte funciară, conţinutul acesteia nu poate să se refere la alte solicitări, prin care să se tindă la modificarea sau întregirea cererii de înscriere.
Cererea modificată corespunde conceptului de cerere nouă la care face referire art.294 alin.1 Cpc, prin aceasta înţelegându-se formularea unei noi pretenţii de către cel care a cerut înscrierea, adresate direct judecătoriei care soluţionează plângerea, ceea ce este inadmisibil. O asemenea soluţie decurge din efectul controlului judecătoresc exercitat de instanţă, constând în examinarea temeiniciei şi legalităţii încheierii registratorului, raportat la obiectul cererii cu care acesta a fost sesizat.
Întregirea cererii, semnifică în sensul art.55 alin.4 din Regulament, completarea dosarului cu toate actele necesare efectuării operaţiunii de înscriere (sau a actelor care ar fi condus la respingerea acesteia) în cartea funciară şi care nu au fost ataşate cererii iniţiale. Nici în acest caz nu este admisibilă întregirea plângerii cu actele care ar fi justificat admiterea cererii de înscriere, întrucât prin soluţia pronunţată asupra plângerii, judecătorul se raportează la înscrisurile avute în vedere de registrator la momentul întocmirii încheierii atacate.
În aceste condiţii , examinând copia certificată a tuturor actelor şi documentelor care au stat la baza emiterii încheierii de carte funciară în dosarul OCPI ,înaintat în scopul soluţionării plângerii, instanţa apreciază că soluţia de respingere a cererii de efectuare a operaţiunii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în xxxxxxxxxx, dată prin încheierea atacată este întemeiată , raportat la actele ataşate cererii iniţiale .
Aspectele de fapt şi de drept reţinute de registrator sunt fondate, soluţia pronunţată de acesta asupra cererii petentului urmând a fi menţinută, pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile aplicabile sistemului de carte funciară este principiul legalităţii, care consacră regula potrivit căreia nu se poate încuviinţa decât înscrierea actelor şi faptelor juridice anume prevăzute de lege sau, după caz, permise, iar înscrierea nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele care o însoţesc. Rezultă astfel necesitatea ca, sub aspect formal, cererea de înscriere să cuprindă toate menţiunile prevăzute de lege şi să fie însoţită de inscrisurile doveditoare ale actului sau faptului juridic care face obiectul înscrierii.
Art. 48 alin.1 din Legea 7/1996, stipulează că se admite cererea şi se dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul anexat îndeplineşte următoarele condiţii: a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege; b) indică numele părţilor; c) individualizează imobilul printr-un identificator unic; d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.
Conform art. 20 alin.1 din actul normativ anterior menţionat, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Totodată, art. 63 din Ordinul 633/2006 stabileşte că “dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 şi 48 din lege. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare”.
Instanţa reţine, aşadar, că una dintre condiţiile esenţiale pentru efectuarea inscrierii in cartea funciară este ca actul doveditor, in baza căruia se solicită inscrierea să îndeplinească condiţiile de validitate ale actului juridic, atât cele de fond, cât şi cele de formă.
Potrivit art. 11 alin. 2 şi 3 din Decretul nr. 144/29 martie 1958, privind reglementarea eliberării autorizaţiilor de construire, reparare şi desfiinţare a construcţiilor, precum şi a celor referitoare la înstrăinările şi împărţelile terenurilor cu sau fără construcţii in vigoare la data încheierii contractului fictiv de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8835/29.06.1990 , precum şi a contractului secret :” Actele de înstrăinare sau împărţeala terenurilor de mai sus se va face numai în forma autentică. Înstrăinările sau împărţelile terenurilor prevăzute în acest articol făcute fără respectarea cerinţelor prezentului Decret, sînt nule de drept.”
Deşi actul normative menţionat a fost abrogate prin Legea nr. 50/1991, condiţia ca actul de înstrăinare să îmbrace forma autentică sub sancţiunea nulităţii acestuia a fost prevăzută în mod expres şi de dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 18/1991 şi de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 ( abrogate prin Legea nr. 247/2005, prin care în art. 2 alin. 1 din Titlul X au fost preluată conditia formei autentice), în vigoare la momentul pronunţării sentintei civile nr. 8462/12.07.2004, prin care s-a constatat caracterul simulat al contractului public. Iar, în present potrivit art. 1.244 din Noul Cod civil forma contractului pentru înscrierea în cartea funciară trebiue sp fie încheiat prin înscris authentic , sub sancţiunea nulităţii absolute a convenţiilor care strămuta sau constituie drepturi reale .
Rezultă, aşadar că, instrăinarea dreptului de proprietate asupra unui locuinţe nu se poate face între vii decât prin acte juridice incheiate in formă autentică, renunţându-se astfel la principiul consensualismului, astfel că transmiterea proprietăţii unei locuinţe nu se mai poate face prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante, fiind subordonată respectării formei autentice, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic.
Prin urmare , instanţa reţine că petenta invocă ca dovada a dreptului său de proprietate asupra imobilului a cărui intabulare solicită sentinţa civilă nr. 8462/12.07.2004.
Din dispozitivul acestei din urmă hotarari rezultă că instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanţii II şi IM , a constatat simulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 8835/29.06.1990 şi a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Craiova xxxxxxxxxx.
Totodată, din cuprinsul considerentelor sentintei din discuţie reiese că reclamanţii au solicitat doar constatarea simulat a actului juridic întitulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi şi prin care a fost cumpărat un imobil compus din casă şi teren afferent situat în Craiova xxxxxxxxx şi să se dispună totodată evacuarea acestora.
Prin urmare, instanţa reţine sentinţa civilă nr. 8462/12.07.2004 invocată de către petentă nu poate constituie titlu de proprietate, intrucât nu are un efect declarativ, constitutiv sau translativ de proprietate, ci doar constată simulat un act juridic , care are ca efect principal acela de a face să înceteze caracterul secret al contraînscrisului, însă nu validează contractul secret, nefiind analizate condiţiile de valabilitate a acestuia.
Faţă de cele expuse, instanţa reţine că in mod corect registratorul a constatat că din cuprinsul sentinţei civile nr. 8462/12.07.2004 nu s-a putut reţine ” în patrimoniul cui se află bunul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare simulat şi dacă acest bun la momentul deschiderii succesiunii de pe urma defunctului II se afla în patrimoniul acestuia.”
În aceste condiţii , instanţa reţine că nici sentinţa civilă nr. 8462/12.07.2004 pronunţată de Judecătoria Craiova prin care nu s-a constatat sau constituit dreptul de rporpietate asupra imobilelor din litgiu , nici contraînscrisul , care nu are valoarea unui înscris autentic nu pot servi drept fundament al înscrierii in cartea funciară.
Petenta are insă posibilitatea, ca in cazul in care printr-o hotarare judecătorească se va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară să încheie actul de vânzare –cumpărare (cu respectarea condiţiilor de valabilitate ) cu înstrăinătorul iniţial , sau să recurgă la concursul justiţiei, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate dreptul de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive , dacă sunt îndeplinite condiţiile posesiei şi s-a împlinit termenul.
În ceea ce priveste certificatul de mostenitor invocat de către contestoare ca temei de intabulare a dreptului de prorpietate, instanţa reţine că , prin el însusi, neînsotit de acte anterioare sau subsecvente, nu face dovada dreptului de proprietate a defunctului asupra bunurilor incluse în masa, fiind doar o dovada a succesiunii pretinsului drept. E un act constatator si nu consitituitv de drepturi. Succesorii dobândesc dreptul succesoral prin efectul legii sau al testamentului direct de la defunct. Mai mult, certificatul de mostenitor nu poate să constituie titlu de proprietate întrucât, în privinta aceluiasi bun nu pot exitsa doua moduri diferite de dobândire a dreptului de proprietate, legea (sau testamentul după caz), pe de o parte, si certificatul de mostenitor, pe de altă parte. Prin urmare, pentru a face dovada dreptului de proprietate în patrimoniul sau, petenta trebuie sa alature certificatului si dovada existentei în patrimoniul defunctului a dreptului de proprietate asupra bunului. Ori , în cauza de faţă, astfel cum s-a reţinut mai sus, nici sentinţa civilă nr. 8462/12.07.2004 pronunţată de Judecătoria Craiova , nici contraînscrisul nu pot să facă dovada dreptului de proprietate.
Prin urmare, solutia registratorului de carte funciara a fost una corecta, urmând a fi mentinuta în temeiul art. 48 lit a din Legea 7/1996 rep.
Faţă de cele expuse, instanţa va respinge plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI Dolj.
Respinge plângerea formulată de petenta IMT cu domiciliul ales în Craiova, xxxxxxxx împotriva încheierii nr. 47681/2011 pronunţate la data de 07.09.2011 în dosarul nr. 47681/08.07.2011 al OCPI Dolj , ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică , azi 11.11.2011
PREŞEDINTE GREFIER
1
