PLÂNGERE ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII DE CARTE FUNCIARĂ – ADMISIBILITATE
Constată că prin sentinţa civilă nr. 11919/2010, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost respinsă plângerea formulata de petentul ZHA in contradictoriu cu intimaţii E.L., SC M SRL, SI, SMA, DM, SKS, BE, BMi, CCi, CCr, GI, ND, NE, C H, B T SA- S B, V R SA, împotriva încheierilor nr. 48779/20.06.2007, nr. 73938/2007, nr.101599/11.12.2007, nr.101605/2007, nr.12412/14.02.2008, nr.12398/14.02.2008, nr.19939/2008 , nr. 48711/2008, nr. 64563/07.09.2009, nr. 64611/07.09.2009, nr.64584/07.09.2009, nr. 64586/07.09.2009, nr. 64579/07.09.2009 ale OCPI BRASOV, ca neîntemeiate.
A fost respinsă plângerea formulată în contradictoriu cu intimata GM, decedată la data de 10.05.2005, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că:
Prin încheierea nr. 48779/20.06.2007 a OCPI B s-a dispus admiterea cererii formulate de SC M SRL, privind intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 00456/1994, şi s-a dispus înfiinţarea unei noi cărţi funciare, nr. 10… H, care va cuprinde imobilul cu nr. cadastral 1…, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren in favoarea lui GS, cu titlu de drept reconstituire conform L. 18/1991, intabularea dreptului de proprietate al numitei GM, cu titlu de drept moştenire si intabularea dreptului de proprietate in favoarea SC M SRL, cu titlu de drept cumpărare.
Prin plângerea formulată împotriva acestei încheieri, petentul ZHA invocă faptul că în mod nelegal s-a procedat la deschiderea unei noi cărţi funciare şi la intabularea persoanelor menţionate în încheiere, în condiţiile în care, imobilul ce face obiectul titlului de proprietate emis in baza L. 18/1991 constituie proprietatea sa si este intabulat in CF 5… H, sub nr. top. 6….
S-a mai arătat că identificarea terenului din titlul de proprietate nu s-a raportat nici un moment la schiţele de carte funciară, nefiind făcute suprapuneri ale planului cadastral pe schiţa de carte funciară, pentru ca în această situaţie s-ar fi constatat existenţa suprapunerii celor două terenuri.
Instanţa de fond a apreciat că documentaţia ce a stat la baza intabulării titlului de proprietate este completă, iar încheierea atacată este legală, chiar şi în condiţiile în care nu s-a realizat suprapunerea planului cadastral cu schiţa de carte funciară, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 59 L. 7/1996 “ actele si faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară. În aceleaşi condiţii, se vor înscrie şi titlurile de proprietate emise în temeiul legilor funciare”.
Procedura de înscriere în cartea funciară a terenurilor situate în zonele de aplicare a D. 115/1938 sunt diferite, după cum terenul este situat în intravilan sau în extravilan, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 60 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Birourilor de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Ordinul 633/2006.
Astfel, dacă imobilul se afla în intravilan, pentru a se putea admite cererea de deschidere a cărţii funciare şi de efectuare a înscrierii este necesară identificarea lui corespunzătoare cu numărul topografic de parcelă din vechea carte funciară existentă.
Doar daca nu este posibilă identificarea imobilului potrivit alin. 1, se va putea recurge la înscrierea într-o carte funciară nouă, în condiţiile art. 59 din L. 7/1996, situaţie în care imposibilitatea identificării va fi constatată prin referat de către asistentul registrator, care va servi închiderii vechii cărţi funciare, pentru a se evita dubla evidenţă a imobilului.
Aceste dispoziţii au fost invocate şi de petent, însă nu sunt aplicabile în speţă, deoarece terenul în discuţie este situat în extravilan, astfel cum rezultă din menţiunile de pe titlul de proprietate, situaţie în care se aplică prevederile cuprinse în art. 60 alin. 4 din Regulament, care statuează că : “ Pentru imobilele situate în extravilan, în zonele care fac obiectul L. 18/1991…., înscrise în vechile cărţi funciare, nu este obligatorie identificarea numărului topografic din cartea funciară veche, excepţie făcând cazurile în care asupra lor sunt înscrise construcţii “.
Ca urmare, nu se impunea, ca o condiţie de admitere a cererii de intabulare a titlului de proprietate în discuţie, realizarea suprapunerii cadastrale cu cea topografică.
Mai departe, instanţa de fond a constatat, din cercetarea cuprinsului dosarului de carte funciară ce a stat la baza emiterii încheierii atacate, că acesta cuprinde toată documentaţia cadastrală prevăzută de art. 13 lit. a-o din Ordinul 634/2006 privind aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.
Cu privire la susţinerea petentului că anterior înscrierii dreptului de proprietate al numitului GS trebuia înscris dreptul de proprietate al CAP H sau Statul Român, aceasta nu este fondată, întrucât fiind deschisă o carte funciară nouă, fiind vorba despre un teren ce a făcut obiectul L.18/1991 nu se pune problema principiului relativităţii înscrierii la prima înscriere.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelantul ZHA, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 263/2011, pronunţată de Tribunalul Braşov, a fost admis apelul declarat de către apelantul-petent ZHA. Împotriva sentinţei civile nr.11919/19.10.2010 a Judecătoriei Braşov, care a fost schimbată în parte, în sensul că:
A fost admisă plângerea formulată, precizată si completată de către petentul ZHA în contradictoriu cu intimaţii EL, S.C. M S.R.L., S I, SMA, DM, SKS, BE, BM, CCi, CCr, GI, ND, NE, CH, BT S.A. si VR S.A. împotriva Încheierii nr.48779/20.06.2007, Încheierii nr.73938/2007, Încheierii nr.101599/11.12.2007, Încheierii nr.101605/2007, Încheierii nr.12412/14.02.2008, Încheierii nr.12398/14.02.2008, Încheierii nr.19939/2008, Încheierii nr.48711/2008, Încheierii nr.64563/2009, Încheierii nr.64611/2009, Încheierii nr.64584/2009, Încheierii nr.64586/2009 si Încheierii nr.64579/2009, toate pronunţate de către O.C.P.I.B – BCPI B, pe care le schimbă în tot în sensul respingerii cererilor de înscriere formulate de către intimaţi cu privire la imobilul teren cu nr. cadastral iniţial 1….
A fost desfiinţată Cartea Funciară nr.1… a localităţii H.
A fost păstrată din sentinţa apelată dispoziţia privind respingerea plângerii formulată in contradictoriu cu intimata GM.
A fost obligată intimaţii la plata către apelant a sumei de 3696,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:
Starea de fapt supusa analizei în speţă a fost în mod corect, deşi sumar, stabilită de către prima instanţa. Este necontestată şi rezultă cu claritate din înscrisurile depuse la dosar, atât direct în faţa instanţei cât şi la biroul de carte funciară emitent al încheierilor atacate în speţă.
În ceea ce priveşte starea de drept, respectiv normele legale a căror aplicare se impunea a fi făcută de către emitentul încheierilor de carte funciară supuse verificării judecătoreşti se constată că stabilirea lor depinde de clarificarea regimului juridic al terenului supus înscrierii, în sensul dacă acesta este intravilan ori extravilan.
Distincţia este necesar a fi făcută pentru simplul motiv că legiuitorul a prevăzut expres modalităţi diferite de lucru, respectiv proceduri diferite de înscriere pentru cele doua categorii de terenuri.
În acest sens se observă că, art.60 din Ordinul nr.633/13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară emis de către Ministerul Administraţiei şi Internelor – Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliara, reprezintă temeiul plângerii şi apelului formulate de către apelantul-petent ZHA.
Terenul cu privire la care s-a dispus intabularea unor drepturi reale prin încheierile atacate în speţă se află într-o zonă de aplicare a Decretului – lege nr.115/1938 şi, ca urmare intră sub incidenţa acestor norme de drept, fapt necontestat de către părţi.
Divergenţa dintre acestea, din care decurge motivul de nelegalitate invocat cu privire la încheierile atacate intervine în ceea ce priveşte amplasamentul terenului în discuţie, ca stare de fapt şi încadrarea sa juridică în categoria intravilan ori extravilan.
Din coroborarea probelor administrate în speţă, inclusiv în căile de atac, cu respectarea dispoziţiilor art.72 şi art.73 din Ordinul nr.633/2006 al A.N.C.P.I. (ce reglementează procedura plângerii împotriva încheierilor de carte funciară şi interzic în cadrul acestora exclusiv modificarea sau întregirea cererii de înscriere, fără restricţii sub aspect probator), rezultă următoarele:
Terenul vizat de prima încheiere de carte funciară atacată, nr.48779/20.06.2007, este situat în loc. H …
Este înscris în cartea funciară nr.5… H sub nr. top.6… încă din anul 1906, respectiv din anul 1972, iniţial cu ramul de cultură arabil, iar din anul 1972 ca teren de construcţie pe care s-a înregistrat o casă de locuit.
Autoritatea administrativ teritorială pe raza căreia este amplasat, respectiv comuna H, a stabilit printr-un plan de urbanism din anul 1995 că este inclus în intravilanul comunei.
Primele înscrieri contestate au fost dispuse prin Încheierea nr. în baza Titlului de proprietate nr.00456/07.11.1994 emis de către Comisia Judeţeană B pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care i s-a atribuit defunctului GS.S cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate ca teren arabil extravilan, a certificatului de moştenitor nr.136/1995 eliberat după defunctul G S în care a fost înscris tot ca teren extravilan conform titlului de proprietate şi a contractului de vânzare-cumpărare nr.2883/1995 în care a fost declarat intravilan.
În cuprinsul acestui din urmă act, în temeiul căruia, alături de celelalte acte menţionate, s-a emis încheierea atacată, se indică expres faptul că terenul este „situat în intravilanul comunei H conform adeverinţei nr.54/1995”.
Pentru intabulare a fost întocmită o documentaţie cadastrală de către ing. top. R A, prin care s-a susţinut că imobilul este situat în extravilanul comunei H, opinie îmbrăţişată fără rezerve şi fără verificări de către registratorul de carte funciară.
În atare situaţie tribunalul a constatat ca terenul supus intabulării, dată fiind amplasarea sa pe una dintre arterele principalele ale comunei (stradă pe care se afla şi primăria localităţii) şi împrejurarea că este teren de construcţie, pe care se află o locuinţă, precum şi faţă de înscrisurile anterior menţionate este un imobil intravilan cel puţin din anul 1972, de când în cartea funciară s-a schimbat ramul său de cultură din arabil în teren de construcţie, fiind înregistrată pe el o casă, fapt atestat cu certitudine pentru perioada ulterioară anului 1995.
Împrejurarea că în titlul de proprietate mai sus menţionat a fost înscris ca teren extravilan este lipsită de relevanţă, întrucât comisia de aplicare a legilor fondului funciar nu are atribuţii de schimbare a ramului de cultură înscris în cartea funciară şi nici de stabilire a regimului juridic al terenului din punctul de vedere al situării în intravilanul ori în extravilanul localităţii. Singura autoritate îndrituită prin lege sa facă astfel de încadrări este consiliul local, care prin planul de urbanism general al localităţii, ori prin planuri de urbanism zonale sau în detaliu stabileşte întinderea şi amplasamentul zonei intravilane construibile a localităţii, respectiv a celei extravilane.
În atare situaţie, întrucât terenul supus înscrierilor iniţiale solicitate de către intimata S.C. M S.R.L. este intravilan, pentru soluţionarea cererii de înscriere registratorul de carte funciară avea obligaţia de a urma procedura prevăzută de art.60 alin.1-3 din Ordinul nr.633/2006 anterior citate. Astfel, era obligat să solicite persoanei autorizate, printr-un referat de completare a dosarului, efectuarea unei documentaţii cadastrale recepţionată de către biroul teritorial, care să identifice terenul corespunzător cu numărul topografic de parcelă din cartea funciară existentă. Doar dacă se făcea dovada că nu este posibilă identificarea imobilului potrivit alin. 1 putea recurge la înscrierea într-o carte funciară, în condiţiile art. 59 din lege, însă şi în această situaţie imposibilitatea identificării trebuia să fie constatată prin referat de către asistentul-registrator sau referentul-arhivar.
Niciuna dintre aceste dispoziţii legale exprese şi imperative nu a fost respectată cu ocazia emiterii încheierii nr.48779/2007 a O.C.P.I. B.
Cererea de intabulare formulată de către intimata S.C. M S.R.L. a fost admisă în temeiul unei documentaţii cadastrale întocmite de către ing. R A, care a identificat terenul în discuţie exclusiv după evidenţele cadastrale ce au stat la baza aplicării Legii nr.18./1991 şi măsurătorile personale.
În cuprinsul acestei documentaţii, cu intenţie sau din greşeală, autorul său a făcut afirmaţia incorectă potrivit căreia: “Conform cu declaraţia numărul 8 din 04/06/2007 dată de proprietarul S.C. „M”S.R.L. precum şi cu cercetările de la cartea funciară prezentul imobil nu a mai făcut obiectul unei intabulări”.
Niciun act ce face parte din această documentaţie nu aparţine vechilor evidenţe de carte funciară. În acest sens este lesne de observat că materialul tehnic menţionat nu cuprinde o copie a vreunei planşe de carte funciară (planşe cu care, potrivit prevederilor exprese ale art.6 din Decret-lege nr.115/1938, se întregesc cărţile funciare) şi o suprapunere a planului de amplasament şi delimitare al terenului, întocmit de către ing. RA cu schiţe ori planşe de carte funciară, situaţie faţă de care nu rezultă în ce au constat cercetările pretins efectuate la cartea funciară de către autorul lucrării în discuţie.
În atare situaţie, registratorul de carte funciară avea obligaţia legală de a depune toate diligenţele pentru efectuarea unor verificări mai amănunţite în vederea identificării terenului după vechile evidenţe de carte funciară, pentru a evita intabularea de mai multe ori a aceleiaşi parcele în sistemul de publicitate imobiliară, în favoarea unor proprietari diferiţi, astfel după cum s-a procedat în situaţia reclamată în speţă. Astfel, registratorul avea dreptul şi posibilitatea legală de a verifica dacă terenul din litigiu a mai fost înscris anterior în sistemul de evidenţă al cărţilor funciare prin solicitarea de la petent ori de la autorul lucrării cadastrale ce a fost întocmită pentru înscriere a unor noi înscrisuri care să o completeze, respectiv a planşei de carte funciară întocmită pentru întreaga zonă din care face parte terenul în discuţie, a unui plan de situaţie în care să figureze vecinătăţile, identificate cu datele de carte funciară şi întocmirea unei suprapuneri a planului de amplasament şi delimitare cu planşa de carte funciară ori cu schiţe aflate în arhiva biroului de carte funciară pentru zona în care este amplasat terenul supus înscrierii.
În acest sens, s-a reţinut ca potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 55 alin.4 din O. nr.633/2006 emis de către A.N.C.P.I. « dosarul cererii va putea fi completat, atunci când nu i-au fost ataşate toate actele necesare soluţionării, prin anexarea documentelor justificative la cererea iniţiala ».
Faptul că din punct de vedere practic o asemenea identificare era posibilă este dovedită pe deplin de împrejurarea că a şi fost efectuată cu ocazia întocmirii raportului de expertiză tehnică topografică dispus ca probă în apel.
În lipsa unor asemenea înscrisuri, documentaţia pe care se întemeiază cererea de intabulare a intimatei S.C. M S.R.L. este incompletă, iar cererea de intabulare formulată de către aceasta în mod greşit a fost admisă dispunându-se în consecinţă.
În concluzie, s-a constatat că documentaţia cadastrală ce a stat la baza pronunţării încheierii de carte funciara nr.48779/20.06.2007 atacată în speţă a fost incomplet şi chiar greşit întocmită, verificarea înscrisurilor ataşate cererii de înscriere efectuată de către registrator a fost insuficientă, împrejurări ce au avut drept consecinţă eludarea unor prevederi legale imperative, edictate anume în scopul reglementării înscrierilor de natura celor dispuse prin încheierea menţionată, respectiv a dispoziţiilor art.60 alin.1-3 din Ordinul nr.633/2006 al A.N.C.P.I..
Încălcarea acestor prevederi legale a condus la înscrierea greşită într-o nouă carte funciară a unui teren intravilan ce era deja înscris în sistemul de publicitate al cărţilor funciare reglementat de Decretul lege nr.115/1938 într-o altă carte funciară, identificabilă printr-o documentaţie cadastrală temeinic întocmită şi verificată, respectiv la intabularea dreptului de proprietate asupra sa în noua carte funciară în favoarea altor proprietari decât cei înscrişi în vechea carte funciară (Statul Român, iar din 2009, în temeiul unor hotărâri judecătoreşti şi a unui certificat de moştenitor apelantul ZHA).
Netemeinicia Încheierii nr.48779/2007 pronunţată de către O.C.P.I.B – BCPIB atrage acelaşi caracter al celorlalte încheieri de carte funciară atacate în speţă (prin care terenul iniţial a fost dezmembrat în mai multe parcele şi înscris în alte cărţi funciare în favoarea cumpărătorilor, respectiv s-au efectuat înscrieri privitoare la ipoteci, interdicţii în sarcina noilor proprietari tabulari, notări privitoare la planuri de amplasament şi delimitare), întrucât acestea au un caracter subsidiar şi vizează înscrieri ulterioare săvârşite cu privire la acelaşi imobil, pornind de la înscrieri greşit operate într-o carte funciară în mod greşit înfiinţată.
Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art.50 din Legea nr.7/1996 rep. în forma pe care o avea acest act normativ la data investirii instanţei de judecată, tribunalul a admis apelul declarat de către apelantul-petent ZHA împotriva Sentinţei civile nr.11919/19.10.2010 a Judecătoriei Braşov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A admis plângerea formulată, precizată şi completată de către petentul ZHA în contradictoriu cu intimaţii EL, S.C. M S.R.L., SI, SMA, DM, SKS, BE, BM, CCi, CCr, GI, ND, NE, C H, BT S.A. şi VR S.A. împotriva Încheierii nr.48779/20.06.2007, Încheierii nr.73938/2007, Încheierii nr.101599/11.12.2007, Încheierii nr.101605/2007, Încheierii nr.12412/14.02.2008, Încheierii nr.12398/14.02.2008, Încheierii nr.19939/2008, Încheierii nr.48711/2008, Încheierii nr.64563/2009, Încheierii nr.64611/2009, Încheierii nr.64584/2009, Încheierii nr.64586/2009 si Încheierii nr.64579/2009, toate pronunţate de către O.C.P.I.B – Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliară B, pe care le va schimba în tot, în sensul respingerii cererilor de înscriere formulate de către intimaţi cu privire la imobilul teren cu nr. cadastral iniţial 1962.
Pe cale de consecinţă, a desfiinţat Cartea Funciara nr.1… a localităţii H.
A păstrat din sentinţa apelată dispoziţia privind respingerea plângerii formulată in contradictoriu cu intimata GM.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurenţii DM, SKS, C H, S I, S M A, CCi, CCr, BE, BM, GI, ND şi N E, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ce priveşte recursul declarat de recurenţii DM şi SKS, decizia este criticată sub următoarele aspecte:
Procedura de înscriere în cartea funciară, implică verificarea de către registrator a înscrisului prin care se constată actul sau faptul juridic a cărei înscriere se cere, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale ale întabulării şi nu rezolvarea problematicii fondului dreptului real imobiliar.
Se mai arată că instanţa de apel, în mod nelegal a reţinut că terenul ce face obiectul prezentei analize, este situat în intravilanul localităţii, întrucât prin adresa nr. 3837/2011, emisă de Primăria H, terenul se afla în extravilanul comunei H.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta CH, decizia este criticată pentru faptul că titlurile de proprietate care au fost emise pentru întreaga suprafaţă de teren de 2800 m.p. respectiv tarlaua 42 parcela 675/, sunt legale, astfel că înfiinţarea unei noi cărţi funciare în care figurează înscrişi pârâţii, respectiv cf 1… este pe deplin legală.
Referitor la recursul declarat de recurenţii S, C, BG şi N, decizia este criticată pentru următoarele considerente:
Se apreciază că instanţa de apel a modificat obiectul cauzei cu care a fost învestit spre soluţionare, procedând la calificarea situaţiei juridice a terenului reconstituit pe baza legii 18/1991, deşi pe această cale nu putea decât să verifice îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă ale cererii de întabulare.
A doua critică de recurs vizează faptul că soluţia din apel, este fundamentată în principal pe probatoriul administrat în cadrul acestei căi de atac, fără a se ţine cont de faptul că ne aflăm într-o procedură necontencioasă iar singurele aspecte la care trebuia să se oprească instanţa erau cele învederate mai sus şi anume la chestiunile de fond şi de formă legate de întocmirea încheierii de carte funciară aşa cum prevăd dispoziţiile Ordinului 633/2006 al ANCPI.
În continuarea motivelor de recurs, se mai învederează faptul că în cadrul atribuţiilor legale pe care le are registratorul de carte funciară, de verificare a condiţiilor de fond şi de formă ale cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, această analiză se limitează la înscrisurile ce au stat la baza cererii de întabulare, şi nu a altor înscrisuri. Ceea ce petenta a solicitat a se verifica prin intermediul prezentei plângeri, nu poate fi analizat pe calea astfel aleasă, care presupune o procedură necontencioasă.
O altă critică din recurs vizează legalitatea înfiinţării cărţilor funciare noi, obiect al încheierilor subsecvente, se arată că în mod legal s-a reţinut de către instanţa de fond incidenţa dispoziţiilor art. 31 alin. 3 a Ordinului 633/2006 potrivit cărora cărţile funciare existente până la momentul intrării în vigoare a acestei dispoziţii legale sunt sistate, în acestea nemaiputând fi făcute menţiuni.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că toate recursurile sunt întemeiate şi în consecinţă vor fi admise iar decizia atacată va fi modificată în tot, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În esenţă, în toate recursurile este criticată, calificarea făcută de instanţa de apel, potrivit căreia terenul în litigiu, este considerat teren în intravilanul localităţii H şi nu în extravilan, cu consecinţele ce au urmat dintr-o astfel de argumentaţie.
Astfel, instanţa de apel, a pronunţat o decizie nelegală şi netemeinică, procedând la aplicarea eronată a textelor de lege incidente în cauză.
Pârâţii şi-au înscris dreptul de proprietate, în cartea funciară nou înfiinţată nr. 1… H, pe baza documentelor depuse în cadrul procedurii necontencioase, la biroul de carte funciară, în principal a titlurilor de proprietate emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate. Aceste titluri de proprietate au stat la baza întocmirii documentaţie cadastrale şi a raportului de expertiză, toate ataşate în dosarele de carte funciară, anexe ale dosarelor Judecătoriei Braşov. (nr. 8792/197/2010, 8791/197/2010, 10543/197/2010, 8787/197/2010, 8788/197/2010, 8789/197/2010, 8790/197/2010 şi 10542/197/2010).
Potrivit dispoziţiilor art. 20 şi 48 din legea 7/1996, raportat la dispoziţiile art. 59, 60 şi 63 alin. 1 din Regulamentul 633/1996, registratorul de carte funciară, are obligaţia să verifice condiţiile de fond şi de formă ale înscrisurilor ce stau la baza cererii de întabulare, respectiv, dacă înscrisul este încheiat potrivit cerinţelor prescrise de lege, dacă sunt indicate numele părţilor, dacă este individualizat imobilul printr-un identificator unic, aspecte care în cauză au fost îndeplinite.
Apelantul ZHA pretinde că terenul ce a fost întabulat pe numele intimaţilor, îi aparţine şi este înscris pe numele său în cartea funciară nr. 5…H sub nr. top. 6…, încă din anul 1972.
Titlurile de proprietate pe baza cărora pârâţii şi-au întabulat dreptul de proprietate sunt valabile şi nu au fost contestate în instanţă, astfel că ele produc efectele juridice scontate motiv pentru care, în mod legal şi corect, registratorul de carte funciară a procedat la întabularea acestora.
Aspectele invocate de apelantul reclamant, care se prevalează la rândul său de un drept de proprietate, sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei şi nu pot fi soluţionate pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Astfel, partea lezată în dreptul său, poate folosi mijloacele procedurale puse la îndemână de legiuitor, pentru apărarea dreptului său de proprietate, în condiţiile contradictorialităţii şi ale oralităţii, în care să fie administrate probe adecvate, agreate de părţi şi de instanţă, inclusiv proba cu expertiză judiciară tehnică. În cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, nu poate fi analizat fondul cauzei şi nici aspectele invocate de reclamant, întrucât registratorul de carte funciară, nu are o astfel de competenţă.
Oricât de îndreptăţit s-ar considera reclamantul, prin pierderea posesiei imobilului care pretinde că îl are înscris în cartea funciară, mai sus identificată, printr-o analiză sumară, pe care o poate face instanţa în cadrul plângerii la încheierea de carte funciară, nu poate fi soluţionată problema sa.
Aşa cum s-a arătat mai înainte, esenţial este ca imobilul în litigiu să fie identificat şi expertizat în cadrul unei proceduri judiciare, discutată în contradictoriu şi apoi să se dea eficienţă titlului mai bine caracterizat.
Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că decizia pronunţată în apel, este lipsită de temei legal astfel că toate criticile din recurs se încadrează în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi în consecinţă va fi modificat în tot, în sensul respingerii apelului formulat de apelantul ZHA.
DECIZIA NR.- 1163/R /13 IUNIE 2012/NG
