Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Limitele în care se poate sesiza instanţa de judecată pe această cale.
În cadrul procedurii prevăzute de art. 50 din Legea nr. 7/1996 instanţa nu poate verifica aspecte de fond vizând actele a căror întabulare s-a solicitat.
Secţia civilă – Decizia civilă nr.471/19 noiembrie 2010
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Mediaş sub dosar nr. 558/257/2010 petenţii SC Q. SRL, L.V. şi L.F. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii C.B. şi C.I. anularea încheierii nr. 16440/2009 şi admiterea cererii formulată de SC Q. SRL privind recepţia şi înfiinţarea cărţii funciare pentru terenul arabil extravilan, tarlaua 134, parcela 4705/1 din Titlul de proprietate nr. 818/54 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Sibiu la data de 14.06.2000 şi apoi, în baza hotărârii judecătoreşti, întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui L.V. şi L.F.
Prin sentinţa civilă nr. 592/2010 pronunţată de Judecătoria Mediaş a fost admisă plângerea petenţilor, a fost desfiinţată încheierea nr. 16440/2009, s-a dispus efectuarea operaţiunilor solicitate de petenţi în CF şi s-a constatat achitat impozitul pe tranzacţie de către intimaţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea de întabulare a fost respinsă pentru că nu s-a completat documentaţia cadastrală cu certificat fiscal cu impozit pe tranzacţie. S-a constatat că vânzătorii şi-au executat obligaţia legală de plată a impozitului pe tranzacţie şi că nu se poate reţine culpa în sarcina petenţilor de vreme ce această obligaţie este stabilită prin Codul fiscal în sarcina vânzătorului şi nu a cumpărătorului.
În drept s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Prin decizia civilă nr. 290/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 558/257/2010 a fost respins apelul declarat de intimaţii C.B. şi C.I. împotriva sentinţei primei instanţe.
În considerentele deciziei s-a reţinut că la efectuarea menţiunilor în cartea funciară, valabilitatea actului încheiat nu poate fi verificată de registratorul de carte funciară, putând fi analizată doar de instanţa de judecată în cadrul unui proces promovat cu respectarea normelor procedurale. În privinţa celorlalte cereri ale apelanţilor s-a reţinut că acestea nu pot fi verificate deoarece, pe de o parte, se referă la valabilitatea unei tranzacţii dintr-un alt litigiu, iar pe de altă parte aceştia formulează cereri noi în apel care nu pot fi analizate întrucât s-ar încălca prevederile art. 294 alin 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimaţii C.B. şi C.I. solicitând casarea în tot a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs arată că nu au avut şi nu au calitatea de moştenitori, iar taxa de succesiune de pe urma autoarei s-a făcut după încheierea acestei chitanţe care nu poate produce consecinţe juridice.
Mai precizează că succesiunea de pe urma autorilor C.E. şi C.G. s-a deschis la data de 06.01.2002 la Judecătoria Brezoi, iar chitanţa de mână s-a întocmit la 24.01.2002 când nu aveau niciun fel de titlu de proprietate asupra acestui teren. Tatăl lor nu putea înstrăina acest teren întrucât nu exista taxă de succesiune, cu atât mai puţin recurenţii, care nu aveau calitatea de vânzători. Susţin că nici la această dată nu au calitate de moştenitori asupra terenului în litigiu deoarece prin tranzacţie le-au revenit alte parcele şi nu cele din proces.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea a respins recursul declarat de intimaţii C.B. şi C.I. împotriva deciziei civile nr. 290/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 558/257/2010, reţinând următoarele:
Instanţa de fond, admiţând plângerea petenţilor, a dispus efectuarea operaţiunilor de întabulare în baza unei sentinţe irevocabile şi a constatat că vânzătorii au achitat impozitul pe tranzacţie, documentaţia cadastrală fiind completă.
Criticile recurenţilor C. vizează aspecte de fond care nu pot forma obiect al analizei instanţei în procedura prevăzută de art. 50 din Legea nr. 7/1996. Aceasta, pe de o parte pentru că această procedură este una necontencioasă aşa cum rezultă din prevederile art. 47 din Legea nr. 7/1996 şi, pe de altă parte pentru că discutarea chestiunilor ridicate de recurenţi ar aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură sentinţa irevocabilă a cărei întabulare se solicită.
Întrucât motivele de recurs vizează aspecte care exced cererii de întabulare şi procedurii plângerii împotriva încheierii de CF, Curtea a constatat că soluţia instanţei de apel este legală şi nu poate fi reţinut ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
