Decizia nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Legea nr. 7/1996: art. 50 alin. (1)
Cum instanţa a fost sesizată cu o plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară a unui contract pentru lipsuri ale documentaţiei cerute de lege şi pentru existenţa unei înscrieri neradiate, este indiferent că acest contract este unul de concesiune, iar competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei civile şi nu celei de contencios administrativ.
[Secţia I civilă, Sentinţa civilă nr. 48 din 20 aprilie 2016
(Şedinţa din Camera de consiliu), F.Ş.]
La data de 15.01.2016, la Tribunalul Caraş-Severin Secţia I Civilă a fost înregistrat apelul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva sentinţei civile nr. 294/27.11.2015 pronunţată de Judecătoria Moldova-Nouă, cauza fiind trimisă spre soluţionare Secţiei a II-a Civilă de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cu motivarea că litigiul este unul de contencios administrativ, întrucât refuzul de intabulare atacat în instanţă priveşte un act administrativ emis de Ministerul Transporturilor în legătură cu contractul de concesiune nr. 3/2008, contract de drept administrativ.
Prin încheierea din 05.04.2016, completul apartenent Secţiei a II-a astfel investit, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Secţiei I Civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii de Apel Timişoara în baza art. 133 pct. 2 C. pr. civ.
Verificând conflictul astfel ivit, Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I Civile a tribunalului, reţinând că prin sentinţa apelată s-a soluţionat un litigiu având ca obiect o plângere de carte funciară împotriva încheierii de reexaminare a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Caraş-Severin, context în care devine incidentă Deciziei nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în interesul legii prin care s-a stabilit că încheierile de tipul celor în discuţie, deşi sunt acte administrative, nu sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 544/2004 ci contenciosului vizat de Legea nr. 7/1996, astfel că, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 competenţa de soluţionare a litigiului aparţine judecătoriei, respectiv secţiilor civile ale tribunalelor. Cum în discuţie este o plângere împotriva încheierii de carte funciară, limitele judecăţii fiind circumscrise verificării legalităţii soluţiei de respingere a cererii în raport cu situaţia tabulară a imobilului şi documentaţia anexată cererii de înscriere, rămâne lipsită de relevanţă juridică natura actului a cărui înscriere în cartea funciară se solicită. În acest context, a constatat instanţa, cum impedimentul la intabulare reţinut în speţă vizează documentaţia prevăzută de lege pentru înscrierea unui contract de concesiune (susţinându-se lipsa identificării topografice şi existenţa înscrierii anterioare a unui contract neradiat din cartea funciară), litigiul nu pune în discuţie validitatea contractului de concesiune din perspectiva conţinutului acestuia, iar competenţa de soluţionare a apelului revine Secţiei I Civilă.
