Prin sentinţa civilă nr. 1335/2011 pronunţată în dosar nr. 960/208/2011, instanţa a admis cererea formulată de petentul S.G. în contradictoriu cu intimaţii S.C. şi Ministerul Finanţelor Publice – prin D.G.F.P., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară. S-a dispus anularea încheierii de carte funciară nr. şi radierea înscrierii în Cartea Funciară nr., a dreptului de ipotecă în valoare de RON, înscris asupra cotei de proprietate a petentului S.G., în favoarea Administraţiei Finanţelor Publice.
Deliberând constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 9.03.2011, sub numărul, petiţionarul S.G. a solicitat instanţei anularea încheierii de Carte funciară nr., precum şi radierea din C.F. a ipotecii înscrise în favoarea A.F.P.
În motivare, s-a arătat că imobilul înscris în C.F. reprezintă proprietatea comună a petiţionarului şi a soţiei acestuia, astfel că înscrierea ipotecii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 154 alin.1 din O.G. 92/2003, fiind indisponibilizat un bun comun al soţilor, pentru o datorie personală a unuia dintre soţi. S-au încălcat şi prevederile art. 56 alin.2 din Legea nr. 7/1996, întrucât cota parte a petiţionarului nu este determinată şi nu poate fi determinată decât în urma partajului. Mai mult, imobilul este afectat de interdicţia de înstrăinare şi grevare şi de dreptul de uzufruct al numiţilor P.Ş.şi P.A., înscrieri opozabile erga omnes, astfel că nu se putea înscrie o nouă sarcina asupra imobilului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 52 din Legea nr. 7/1996.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
La termenul din 6.05.2011, petiţionarul şi-a precizat plângerea, arătând că înţelege să se judece în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice prin DGFP şi cu intimata S.C.
Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au formula întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin încheierea de C.F. nr. emisă la data de 01.03.2011 în dosarul cu acelaşi număr, din data de, s-a admis cererea ANAF având ca obiect intabularea dreptului de ipotecă în valoare de RON asupra cotei de proprietate a lui S.G., asupra imobilului de sub A1, în favoarea A.F.P.
Conform extrasului Cărţii Funciare nr., asupra imobilului cu nr. top. apartamentul nr. 1 sunt coproprietari în devălmăşie petiţionarul S.G.şi soţia, S. C.
În drept, potrivit art. 33 alin.1 C.fam., bunurile comune nu pot fi urmărite de către creditorii personali ai unuia dintre soţi, iar conform art. 33 alin. 2 C.fam., după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale.
De asemenea, potrivit art. 154 alin.1 din O.G. 92/2003, în situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
Or, din procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile depus la f. 39 dosar, instanţa reţine că creditorul deţine o creanţă doar împotriva petiţionarului S. G., fiind deci în prezenţa unei datorii personale a petiţionarului iar creditorul fiind unul personal al acestuia, iar nu un creditor comun.
În atare situaţie, având în vedere şi regimul comunităţii de bunuri a soţilor, caracterizat prin faptul că nu este cunoscută cota parte ce revine fiecăruia dintre coindivizari asupra bunului aflat în devălmăşie, instanţa reţine că înscrierea în Cartea funciară a dreptului de ipotecă execuţională, asupra imobilului aflat în proprietate comună, nu este legală, cu atât mai mult cu cât înscrierea s-a făcut asupra cotei de proprietate a petiţionarului, cotă care nu este determinată până în momentul partajului bunurilor comune ale soţilor. O asemenea înscriere echivalează cu urmărirea bunului comun în temeiul unei datorii personale a unuia dintre soţi, lucru care nu este permis, după cum s-a arătat mai sus.
Mai mult decât atât, se observă că creditoarea a solicitat BCPI efectuarea inscripţiei ipotecare asupra cotei de 1/2 a debitorului, din bunul imobil sechestrat, ceea ce înseamnă că creditoarea a efectuat, în mod unilateral, şi determinarea cotelor de contribuţie a fiecăruia dintre soţi, la dobândirea comunităţii matrimoniale, pentru a putea astfel urmări cota ce i-ar reveni debitorului său personal, ceea ce este inadmisibil.
Nu în ultimul rând, desfiinţarea încheierii de carte funciară atacate este necesară şi faţă de faptul că procesul-verbal de sechestru ce a stat la baza inscripţiei ipotecare a fost anulat, prin admiterea contestaţiei la executare formulate de către contestatorul din prezenta cauză.
În consecinţă, faţă de motivele expuse, văzând şi prevederile art. 33, 34, 50 din Legea nr. 7/1996, instanţa urmează a admite plângerea formulată şi a dispune anularea încheierii de carte funciară nr. şi radierea înscrierii în Cartea Funciară nr., a dreptului de ipotecă în valoare de RON, înscris asupra cotei de proprietate a petentului S.G., în favoarea Administraţiei Finanţelor Publice .
