MATERIE:DREPT CIVIL
OBIECT:
Rectificare CF. Acţiunea în rectificare de CF prescriptibilă în termen de 3 ani faţă de subdobânditorul de bună credinţă. Existenţa unei înscrieri greşite ce nu mai poate fi reparată pe calea acţiunii în rectificare, dată fiind prescripţia dreptului la acţiune, deschide însă dreptul la despăgubiri pentru prejudicial creat.
Temei de drept: art.36 din Legea nr. 7/1996 şi art. 998 Cod civil;
Sursa primară:
Decizia civilă nr.646/09.04.2009-R a Curţii de Apel Oradea
(dosar nr.1636/296/2008)
Prin sentinţa civilă nr.3581/10.06.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.1636/296/2008, a fost admisă acţiunea civilă promovată de reclamanţii D.M., D.V. şi D.S.astfel cum a fost aceasta precizată şi completată ulterior, împotriva pârâţilor SC A.SRL Păuleşti prin lichidator SC E.I.SRL Satu Mare, SC S.SRL Păuleşti prin succesorii în drepturi D.F., T.V. şi F.V., şi SC A. I.SRL Satu Mare şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr.3678/2000 încheiat între SC A.SRL Păuleşti şi SC A.I. SRL Satu Mare în privinţa parcelelor de teren de sub nr.top.156/17 şi 156/18 din CF nr.502 şi 491 Păuleşti, dispunându-se totodată rectificarea înscrierilor de carte funciară în privinţa acestora prin radierea poziţiilor nr.B1-3 din CF nr.491 Păuleşti şi a poziţiilor nr.A13, A18 şi A19 din aceeaşi coală, fiind obligaţi totodată pârâţii să lase reclamanţilor în deplină posesie şi proprietate parcela de teren de sub nr.top.156/15 din CF nr.332 Păuleşti precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că potrivit înscrierilor din CF nr.332 Păuleşti, proprietar tabular al parcelei de sub nr.top.156/15 este B.A.în prezent decedat, ai cărui moştenitori sunt reclamanţii în cauză şi că, în pofida acestei înscrieri din evidenţele de carte funciară, în privinţa parcelei de sub nr.top.156/15 s-a operat o dezmembrare şi apoi o transcriere a dreptului de proprietate în favoarea SC S.SRL Păuleşti şi SC A.SRL Păuleşti (Petin), aceasta din urmă înstrăinând respectivul teren în favoarea SC A.I.SRL Satu Mare.
Raportat la această stare de fapt prima instanţă a apreciat că operaţiunile de dezmembrare, comasare şi înscriere a transferului de proprietate sunt pe de o parte inopozabile reclamanţilor, iar pe de altă parte înscrieri nevalabile, reţinându-se totodată şi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat SC A.I. SRL Satu Mare şi SC A.SRL, fundamentat pe reaua credinţă a cumpărătorului care ar fi putut lua cunoştinţă despre situaţia juridică a imobilului prin simpla lecturare a colii de carte funciară.
În acest context, prima instanţă a apreciat că în cauză îşi găsesc aplicarea disp.art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, art.480 Cod civil, art.44 alin.1-3 din Constituţia României şi art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO,admiţând acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost formulată şi respingând excepţiile procesuale şi procedurale invocate de către pârâţii în cauză (fila nr.135 verso, alin.6 din dosar nr.1636/296/2008)
Împotriva acestei sentinţe au promovat în termenul legal calea de atac intitulată recurs, pe de o parte succesorii în drepturi ai pârâtei SC S. SRL, persoanele fizice D.F., F.V. şi T.V., solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, invocând pe cale de excepţie împlinirea cursului prescripţiei achizitive în favoarea acestora, iar pe de altă parte prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune al reclamanţilor, raportat la împrejurarea că nulitatea invocată este una relativă, prescriptibilă în termenul general de 3 ani de zile iar nu una absolută, imprescriptibilă extinctiv.
Pe de altă parte, împotriva aceleiaşi sentinţe a promovat calea de atac intitulată recurs, pârâta SC A.I. SRL (fila nr.28), solicitând modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, invocând buna credinţă în calitate de terţ cumpărător precum şi inadmisibilitatea promovării acţiunii de către reclamanţi, prin prisma unei soluţii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o speţă similară (filele nr.50-53 din dosarul de apel).
În şedinţa publică de la termenul din data de 28.10.2008 (filele nr.73-74) instanţa a procedat la recalificarea căii de atac promovate în cauză, întemeiat pe disp.art.84 şi 135 Cod de procedură civilă, raportat la art.56 din Legea nr.7/1996 republicată, având în vedere capătul principal al cererii reclamanţilor, acela vizând rectificarea înscrierilor de carte funciară.
Prin decizia civilă nr. 310/Ap din data de 05.12.2008, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 1636/296/2008 s-au admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi D.F.,F.V.,T.V.,succesori în drepturi ai SC „S” SRL şi SC „A.I.” SRL, împotriva sentinţei civile nr.3581/10.06.2008 şi a încheierilor pronunţate de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.9639/296/2006 şi nr.1636/296/2008, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi D.V.,D.M. şi D.S., şi cu intimatul-pârât SC „A. P.” SRL PĂULEŞTI, prin lichidator SC „E.I.” SRL, şi în consecinţă:
S-a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că admite excepţia prescripţiei achizitive întemeiată pe disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, invocată de apelanţii-pârâţi succesori în drepturi ai SC „S” SRL, admite excepţia bunei-credinţe a apelantei-pârâte SC „A.I.” SRL şi pe cea a prescripţiei extinctive întemeiate pe disp.art.36 din Legea nr.7/1996, invocate de către această din urmă apelantă, şi în consecinţă respinge acţiunea reclamanţilor.
S-a menţinut soluţia primei instanţe în privinţa celorlalte excepţii şi incidente procedurale dezlegate prin încheierile apelate.
Au fost obligaţi intimaţii-reclamanţi să plătească apelanţilor-pârâţi succesori în drepturi ai SC S. SRL suma de 1539,65 lei RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit înscrierilor din CF nr.332 Păuleşti (fila nr.14 din dosar nr.9639/296/2006 ataşat la dosarul cauzei, în care a fost înregistrată iniţial acţiunea reclamanţilor) proprietar tabular al parcelei de sub nr.top.156/11 figurează la poziţia nr.B1 B.A., antecesorul reclamanţilor în cauză, după cum rezultă din arborele genealogic şi actele de stare civilă depuse de aceştia, inclusiv certificatele de moştenitor nr.909-911/14.12.1998 (filele nr.132-137 idem).
Potrivit înscrierilor din aceeaşi coală CF parcela de sub nr.top.156/11 a fost dezmembrată sub două nr.top. noi 156/14 şi 156/15, în temeiul sentinţei civile nr.2379/1990 a Judecătoriei Satu Mare şi a schiţei de parcelare ce a făcut parte integrantă din această hotărâre, iar în baza aceleiaşi sentinţe parcela de sub nr.top.nou 156/15 a fost transcrisă într-o nouă coală de carte funciară CF nr.491 Păuleşti în favoarea SC S. SRL.
De asemenea, ulterior, în temeiul sentinţei civile nr.9650/1998 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.7238/1998 şi a schiţei de dezmembrare parte integrantă a acestei hotărâri, parcela de sub nr.top.nou 156/14 a fost dezmembrată sub două nr.top.noi 156/21 şi 156/22, cea dintâi fiind transcrisă în CF nr.502 Păuleşti în favoarea SC A.SRL Petin, com.Păuleşti, jud.Satu Mare, iar ulterior înstrăinării prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3678/09.06.2000 (filele nr.50-51 idem) către SC A.I. SRL Satu Mare (fila nr.15 verso).
Raportat la această stare de fapt instanţa de apel a reţinut că, pe de o parte s-a invocat de către reclamanţi nulitatea dezmembrărilor şi a vânzării-cumpărării din data de 09.06.2000, raportat la înscrierile de carte funciară existente iniţial în CF nr.332 Păuleşti, inclusiv reaua-credinţă a cumpărătorului SC A.I. SRL Satu Mare, care nu a consultat aceste evidenţe de carte funciară, iar pe de altă parte că s-au invocat în cauză, pe cale de excepţie, mai multe incidente prealabile, respinse în bloc de către prima instanţă atât prin încheierea de şedinţă din 03.06.2008 (fila nr.133 din dosar nr.1636/296/2008) cât şi prin sentinţa ce face obiectul prezentului apel.
Tribunalul a reţinut că au fost invocate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor D.V., D.M. şi D.S., contestându-se calitatea acestora de succesori în drepturi ai def.B.A., precum şi excepţia lipsei de interes pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC A.I.SRL cu SC A.SRL, prin prisma art.27 şi 28 din Legea nr.18/1991 (filele nr.45-46 din dosar nr.9639/296/2006), aspecte cărora reclamanţii le-au răspuns prin înscrisurile doveditoare ale calităţii de moştenitor (filele nr.132-137 idem) precum şi prin expunerea raţionamentului judiciar exprimat într-o speţă similară, prin decizia civilă nr.1276/08.12.2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.4335/2005 (filele nr.116-118) precum şi prin întâmpinarea depusă la data de 22.03.2007 (filele nr.79-80), astfel încât, prin prisma celor expuse, tribunalul apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia primei instanţe de respingere a celor două excepţii.
De asemenea, s-a mai reţinut că pârâta SC A.I. SRL a invocat în faţa instanţei de fond pe cale de excepţie, buna sa credinţă în calitate de terţ subdobânditor de drepturi reale imobiliare oneroase, raportat la înscrierile din CF nr.502 Păuleşti, precum şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamanţilor în privinţa promovării rectificării de carte funciară (fila nr.82 idem), excepţii de asemenea respinse de către prima instanţă.
În privinţa acestor din urmă incidente prealabile, reţinând că au fost reiterate de către apelanta pârâtă SC A.I. SRL şi în cadrul apelului promovat împotriva sentinţei şi a tuturor încheierilor pronunţate (fila nr.52 din dosarul de apel), precum şi faptul că în apel s-a invocat pe cale de excepţie prescripţia achizitivă împlinită în favoarea celorlalţi apelanţi, tribunalul a analizat cu prioritate în condiţiile art.137 raportat la art.298 Cod de procedură civilă respectivele chestiuni prejudiciale.
În ce priveşte împlinirea cursului prescripţiei achizitive în favoarea SC S.SRL, întemeiată pe disp.art.27 din Decretul Lege nr.115/1938, invocată de către apelanţii-pârâţi D.F., F.V. şi T.V. (filele nr.2, 3 din dosarul de apel) tribunalul a reţinut că potrivit înscrierilor din CF nr.491 Păuleşti întabularea dreptului de proprietate al SC S.SRL s-a realizat în temeiul încheierii nr.6977/13.07.1993, sub poziţia B1, în temeiul sentinţei civile nr.2379/1993 a Judecătoriei Satu mare şi a schiţei de parcelare care a făcut parte integrantă din această hotărâre (fila nr.18 din dosar nr.9639/296/2006).
Pe de altă parte acţiunea civilă a reclamanţilor D.M., D.V. şi D.S. a fost înregistrată la data de 02.11.2006 sub dosar nr.9639/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare, (acest dosar fiind soluţionat prin încheierea nr.1315/04.03.2008 prin care s-a luat act de renunţarea la judecată a pârâtei SC A.I. SRL Satu Mare la cererea de chemare în garanţie a garantului SC A.P. SRL prin lichidator judiciar SC E.I. SRL şi s-a disjuns acţiunea principală a reclamanţilor, înregistrându-se sub dosar nr.1636/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare şi fiind soluţionat ulterior prin sentinţa civilă nr.3581/10.06.2008 a Judecătoriei Satu Mare, ce face obiectul prezentului apel).
În aceste condiţii, tribunalul a constatat că între data înscrierii în evidenţele de carte funciară a dreptului tabular de proprietate dobândit de către SC S. SRL (13.07.1993) şi data promovării de către reclamanţii D. M., D.V. şi D.S. a cererii introductive în instanţă prin care şi-au exteriorizat ieşirea din pasivitate (02.11.2006) a trecut un interval de timp de peste 13 ani de zile.
Având în vedere că disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938 impun drept condiţie legală a uzucapiunii tabulare, prin convalescenţa titlului, un termen de 10 ani de zile, instanţa de apel a constatat că această condiţie legală se prezintă a fi îndeplinită în prezenta cauză.
De asemenea, în privinţa regimului juridic aplicabil posesiei exercitate de către dobânditorul SC S.SRL, raportat la succesiunea actelor normative în timp, tribunalul a reţinut că în speţă cursul prescripţiei achizitive a început în perioada în care a era în vigoare Decretul-Lege nr.115/1938, anterior adoptării Legii nr.7/1996 şi că s-a împlinit ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, situaţie tranzitorie lămurită prin decizia nr.86/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii aplicabil în cauză conform disp.art.329 alin.3 partea finală Cod de procedură civilă în sensul că uzucapiunii în cauză urmează a-i fi aplicabile dispoziţiile normative cuprinse în Decretul-Lege nr.115/1938.
În schimb, o altă condiţie legală impusă prin disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938 este aceea a bunei-credinţe a uzucapantului, bună credinţă care trebuie să existe cel puţin la data începerii cursului prescripţiei achizitive.
Sub acest aspect, instanţa de apel a constatat că potrivit înscrierilor din CF nr.491 Păuleşti (filele nr.17-19 din dosar nr.9639/296/2006) coroborat cu dispozitivul şi considerentele sentinţei civile nr.2931/14.04.1993 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.2379/1993 (filele nr.22-23 idem), respectiva dezmembrare şi constatare a dobândirii prin vânzare-cumpărare a terenurilor în litigiu de către SC S.SRL, în condiţiile art.28 şi 93 din Legea nr.18/1991 în redactarea existentă la acel moment, s-a operat în temeiul unei hotărâri judecătoreşti devenită irevocabilă şi intrată în puterea lucrului judecat.
Este adevărat că, după cum a reţinut şi prima instanţă, hotărârea judecătorească de mai sus este inopozabilă intimaţilor-reclamanţi din prezenta cauză. În mod indubitabil însă, ea a produs efecte, atât între părţile din respectivul litigiu, cât şi faţă de terţi, prin înscrierea în evidenţele de carte funciară a dispozitivului acestei sentinţe. Aceasta este de altfel şi una dintre funcţiile îndeplinite de sistemele de publicitate imobiliară, în speţă de evidenţele de carte funciară, aceea a asigurării publicităţii şi opozabilităţii faţă de terţi.
În acest context, raportat la împrejurarea că dreptul subdobânditorului cumpărător în condiţiile art.28 şi 93 din Legea nr.18/1991 SC S.SRL a fost confirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă şi apoi înscris în evidenţele de carte funciară, independent de orice alte eventuale neregularităţi procedurale vizând aplicarea normelor legale cuprinse în Legea nr.18/1991 evocate anterior, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată buna-credinţă afirmată şi susţinută de către SC S.SRL prin succesorii săi în drepturi persoane fizice apelante-pârâte în cauză şi pe cale de consecinţă ca fiind îndeplinite condiţiile legale de existenţă a uzucapiunii tabulare reglementate prin art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938.
Prin prisma aceloraşi raţionamente, coroborat şi cu înscrierea preexistentă din CF nr.502 Păuleşti (filele nr.15-16 idem), tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată şi excepţia de bună-credinţă invocată de către subdobânditorul SC A.I. SRL, reţinând totodată şi perfectarea în formă autentică a contractului prin care acesta din urmă a dobândit terenul în litigiu.
Potrivit disp.art.1899 alin.2 Cod civil, buna-credinţă se prezumă întotdeauna, sarcina probaţiunii relei credinţe revenind părţii care afirmă existenţa acesteia, reaua-credinţă neputând fi presupusă.
În speţă atâta timp cât vânzătorul din contractul autentic nr.3678/09.06.2000 (filele nr.63-64 idem) figura înscris în evidenţele de carte funciară în CF nr.502 Păuleşti, înscriere realizată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi în baza unei schiţe de parcelare avizate de OJCGC ce făcea parte integrantă din respectiva hotărâre, tribunalul a apreciat că în mod nelegal prima instanţă a considerat că subdobânditorul SC A.I.SRL a fost de rea-credinţă prin aceea că nu a întreprins demersuri pentru a consulta şi înscrierile anterioare din CF nr.332 Păuleşti. Instanţa de apel a apreciat că dimpotrivă, atâta vreme în CF 502 Păuleşti nu a figurat nicio atenţionare înscrisă din partea oricărei persoane interesate (sub forma notării unui proces, de exemplu) la rubrica consacrată din cuprinsul colii de carte funciară, coroborat cu existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a unei schiţe de parcelare întocmite de către o persoană abilitată în acest sens în temeiul legii şi fiind considerată un specialist prin care se atesta dreptul de proprietate al vânzătorului, cerinţa impusă de către prima instanţă de a fi consultate şi colile anterioare de carte funciară, până la prima înscriere existentă iniţial, se prezintă a fi excesivă. Pe cale de consecinţă instanţa de apel urmează a reţine buna-credinţă a subdobânditorului SC A.I. SRL.
În aceste condiţii, odată reţinută buna-credinţă a subdobânditorului apelant-pârât SC A.I. SRL, tribunalul a reţinut că în cauză îşi găsesc aplicarea disp.art.30 din Legea nr.7/1996 („Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se presupune că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă cât timp nu se dovedeşte contrariul”) precum şi disp.art.36 din aceeaşi lege, potrivit cărora „acţiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare, în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris”.
Prin prisma normei juridice evocate instanţa de apel a reţinut, raportat la temeiul juridic invocat de către reclamanţi în cuprinsul cererii introductive şi anume art.35 din Legea nr.7/1996 (fila nr.4 din dosar nr.9639/296/2006) precum şi la temeiul faptic în susţinerea nulităţii absolute a vânzării-cumpărării încheiate între SC A.P. SRL şi SC A.I. SRL, acela al relei-credinţe a părţilor contractante, că de principiu în sistemul nostru juridic vânzarea lucrului altuia nu este sancţionată cu nulitatea absolută decât în ipoteza în care ambele părţi au fost rea-credinţă, soluţie fundamentată pe ideea unei cauze ilicite din partea cocontractanţilor.
În speţă însă, consecvent celor expuse anterior, tribunalul a apreciat că subdobânditorul SC A.I. SRL a fost de bună-credinţă la data perfectării vânzării-cumpărării, astfel încât susţinerile reclamanţilor fundamentate pe o atare nulitate absolute se prezintă a fi nefondate iar în privinţa unei eventuale nulităţi relative fundamentate pe reaua-credinţă a vânzătorului, acţiunea reclamantului este prescriptibilă în termenul general de 3 ani de zile, reglementat prin art.3 din Decretul nr.167/1958.
În acest context, reţinând din cuprinsul ipotezei legale descrise în art.36 din Legea nr.7/1996 că, pe de o parte dreptul material la acţiune al reclamanţilor se prezintă a fi prescriptibil, iar pe de altă parte că între data înscrierii în CF a dreptului de proprietate dobândit cu titlu oneros de către SC A.I. SRL prin contractul autentificat prin nr.3678/2000, aceea de 12.06.2000 conform încheierii nr.5951/2000 cf sub poziţia nr.B2 (fila nr.15 verso din dosar nr.9639/296/2006) şi momentul înregistrării cererii de rectificare CF faţă de subdobânditorul cu titlu oneros de bună-credinţă SC A.I. SRL, aceea de 02.11.2006 s-a împlinit termenul legal de 3 ani la care face referire dispoziţia normativă evocată, tribunalul a admis această excepţie şi în consecinţă a admis ambele apeluri, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis atât excepţia prescripţiei achizitive întemeiată pe disp.art.27 din Decretul-Lege nr.115/1938, invocată de apelanţii-pârâţi succesori în drepturi ai SC S.SRL cât şi excepţia bunei-credinţe şi a prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune întemeiate pe disp.art.36 din Legea nr.7/1996 invocate de către apelanta-pârâtă SC A.I. SRL, menţinând însă în tot soluţia primei instanţe în privinţa celorlalte excepţii şi incidente procedurale pe care le-a dezlegat în cuprinsul încheierilor de şedinţă prealabile, făcând totodată aplicarea disp.art.274 şi urm. raportat la art.298 Cod de procedură civilă şi obligând intimaţii reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelanţilor-pârâţi D.F., F.V. şi T.V., conform dispozitivului prezentei decizii.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs intimaţii D.M., D.V. şi D.S. solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei şi menţinerea sentinţei, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat greşita aplicare a art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, antecesorul lor a fost proprietar tabular a nr. top. 156/11 – 5,4755 mp înscris în CF nr. 332 Păuleşti, în 1993 când SC S.SRL a promovat litigiul indicând greşit că acest nr. top. este înscris în Cf nr. 280 în care de fapt este înscris nr. top. 156/7 în suprafaţă de 5755 mp, litigiu ce s-a purtat fără citarea antecesorului lor, s-a solicitat şi dezmembrarea. Ar fi putut solicita nulitatea sistării indiviziunii dacă prin sentinţa civilă nr. 2931/1993 s-ar fi dezmembrat terenul din CF nr. 332 Păuleşti, al cărui proprietar a fost antecesorul lor, au ales calea rectificării întrucât înscrierea nu a fost valabilă, sentinţa dispunând dezmembrarea terenului din CF nr. 280 Păuleşti, apreciază că din eroare judiciară.
Deşi prin sentinţa civilă nr. 2931/1993 a Judecătoriei Satu Mare s-a dezmembrat nr. top. 156/11 în nr. top. 156/14 = 19 ha şi 5523 mp, nr. top. 156/15 = 2 ha şi 3498 mp aceasta s-a înscris în CF 332 nu în 280 iar suprafeţele nu erau cele din hotărâre – nr. top. 156/14 = 5 ha şi 1257 mp şi 156/15 = 3498 mp înscrierea fiind făcută ilegal.
La cererea SC S.SRL, sentinţa de dezmembrare s-a întabulat în CF 332 Păuleşti, fără ştirea lor, 2 din 3 asociaţi, membri şi ai comisiei de lichidare a CAP cunoşteau că societatea nu îndeplinea condiţiile Legii nr. 18/1991 pentru a dobândi gratuit terenul aferent construcţiilor cumpărate de la CAP întrucât acest drept revenea doar societăţilor agricole, mai mult, aceste construcţii ocupă doar câţiva ari de teren, nefiind de bună credinţă.
Nelegal s-a apreciat că SC S.SRL a posedat cu bună credinţă terenul 10 ani, câtă vreme era înscris în CF ilegal doar 6 ani – din 1993 până în 1999. În CF se reţine că doar asupra nr. top. 156/15 = 3498 mp a dobândit drept de proprietate SC S.SRL. Cum putea SC A.SRL să cumpere nr. top. 156/14 în 1998 când atunci era proprietar tabular B.I., antecesorul lor în 1998? Cum putea solicita dezmembrarea a 3,1257 mp când nr. top. 156/14 avea înscrisă doar o suprafaţă de 5,1257 mp?
Prin sentinţa civilă nr. 9650/1998 a Judecătoriei Satu Mare s-a dispus dezmembrarea nr. top. 156/14 – 3,1257 mp – deşi avea înscrisă o suprafaţă de 5,1257 mp, în două numere topografice – 156/21 = 700 mp şi nr. top. 156/22 = 3 ha şi 557 mp, în urma întabulării dispărând 2 ha teren din CF, nici SC S.SRL şi nici SC A. nu au fost de bună credinţă la aceste operaţiuni.
Greşit s-a admis excepţia prescripţiei achizitive, nu era împlinit termenul prevăzut de art. 27 din Decretul Lege 115/1938, dar în 2000 intimata s-a înscris în CF, nu era de bună credinţă, putând să afle că dreptul vânzătorului nu era legal, verificând înscrierile din CF. La data cumpărării, ei înaintaseră cerere în baza Legii nr. 18/1991 pentru reconstituire, aspect ce se putea cunoaşte dacă se solicitau relaţii de la comisie. SC. A.I. SRL a cumpărat doar nr. top. 156/17, 156/18, 156/21 de la SC A. SRL, instanţa avea obligaţia de-a analiza distinct situaţia juridică a suprafeţei de teren cu care s-au împroprietărit foştii asociaţi ai SC S.SRL ce a ajuns la SC A.I. SRL.
Acest suprafeţe de teren nu au intrat niciodată în patrimoniul CAP, la cerere li se putea elibera titlu de proprietate cu caracter cognitiv.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimaţii D.F., T.V. şi F.V.au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întreaga motivaţie de fapt şi de drept a instanţei de apel fiind completă şi în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile în speţă. S-a învederat de asemenea că, atâta timp cât operaţiunile în CF s-au efectuat în acord cu prevederile Legii nr. 18/1991 şi s-au bazat pe hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi pe actele de dezmembrare întocmite de specialişti autorizaţi în domeniu, buna credinţă a succesorilor în drepturi ai SC S.SRL Păuleşti nu poate fi pusă la îndoială. Reaua credinţă a SC A.I. SRL, care ar fi cumpărat o parte din imobilul în litigiu după ce reclamanţii ar fi formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 169/1997, nu intră în discuţie întrucât, reclamanţii nu pot uza în paralel şi de dispoziţiile Legii nr. 169/1997 şi de dreptul comun – rectificare de CF; mai ales că li s-a propus acordarea în compensare de alte terenuri, dar reclamanţii le-au refuzat.
Intimata SC A.I. SRL Satu Mare a cerut şi ea respingerea recursului ca nefondat, prin întâmpinare învederând faptul că concluziile instanţei de apel sunt juste, în mod corect a reţinut buna credinţă în ceea ce o priveşte vis-a-vis de cumpărarea unei porţiuni din imobil, reaua credinţă nefiind dovedită, astfel că, în mod corect s-a făcut aplicarea excepţiei prescripţiei prevăzută de art. 30 şi 36 din Legea nr. 7/1996, prescripţia achizitivă fiind îndeplinită prin joncţiunea posesiei cu cea a antecesorilor.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, instanţa constată următoarele:
Acţiunea în rectificare de carte funciară, promovată de reclamanţi, nu se putea formula decât întemeiat pe prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996. Ori, potrivit acestor dispoziţii legale „ acţiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia (…) se va putea îndrepta (…) în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere(…)”.
În cazul din speţă dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere este SC A.I. SRL Satu Mare, care îşi înscrisese dreptul de proprietate sub B 2 la 12 iunie 2000 în CF 502 Păuleşti, respectiv la 31 octombrie 2003 în CF 491 Păuleşti sub B 13, date faţă de care acţiunea în rectificare promovată la 02.11.2006 prin prisma prevederilor art. 36 din Legea nr. 7/1996, apare ca fiind prescrisă, dobânditorul SC A.I. SRL fiind un dobânditor de bună credinţă. Nu se poate reţine că s-ar fi dovedit reaua credinţă a acestei pârâte prin prisma aspectelor invocate de recurenţi şi anume că ar fi trebuit să verifice înscrierile de CF anterioare, respectiv să fi solicitat relaţii de la comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/, în baza legii fondului funciar.
Rolul înscrierii drepturilor în cartea funciară este tocmai de a asigura publicitatea şi opozabilitatea faţă de terţi, situaţie faţă de care SC A.I. SRL nu avea de ce să pună sub semnul întrebării întabulările antecesorilor, ori să verifice dacă proprietarul iniţial de sub B 1 a formulat cerere la Legea nr. 18/1991, mai ales că nu există notat nici un proces sau vreo cerere la Legea nr. 18/1991 cu privire la imobil la momentul dobândirii lui de către SC A. I.. Ca atare, buna credinţă fiind prezumată şi neputând fi răsturnată prin dovedirea relei credinţe a subdobânditoarei nemijlocite, acţiunea apare ca fiind prescrisă, şi în mod corect a fost respinsă întemeiat pe această excepţie.
Verificările pe care recurenţii susţin că ar fi trebuit să le întreprindă SC A.I. SRL, sunt absurde câtă vreme antecesorii au fost întabulaţi în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, deci cu atât mai mult nu avea de ce să aibă îndoieli cu privire la legalitatea modului de dobândire de către vânzător a dreptului de proprietate ce i-l transmitea, ori să se gândească la faptul că în spatele hotărârilor judecătoreşti ar exista moştenitori ai primului proprietar din CF 332 Păuleşti care ar revendica imobilul ( moştenitori ai căror nume şi adresă oricum nu avea de unde să le cunoască, nefiind evidenţiate în CF).
Nu este mai puţin adevărat însă că într-adevăr s-a operat greşit în cartea funciară nr. 332 Păuleşti sentinţa civilă nr. 2931/14.04.1993 a Judecătoriei Satu Mare pronunţată în dosar nr. 2379/1993, mai ales că prin această hotărâre nu era vizat CF 332 Păuleşti şi nici nr. top. 156/11, după cum nici suprafeţele de teren din acest topografic şi cea indicată în sentinţă ca având nr. top. 156/1 nu corespund. Ori, acceptarea întabulării într-un alt CF şi cu referire la alt nr. top. decât cel cu privire la care s-a pronunţat instanţa de judecată, nu-i poate transforma nici un moment pe reprezentanţii SC S. SRL ( actualmente în lichidare) în dobânditori de bună credinţă. Ei au fost parte în sentinţa a cărei întabulare s-a făcut eronat într-un alt CF şi totuşi au acceptat acest lucru şi l-au trecut sub tăcere, iar faptul că ulterior printr-o altă sentinţă nr. 9650/18 decembrie 1998 a Judecătoriei Satu Mare, o porţiune din imobil s-a transmis ca efect al divizării la SC A.SRL, face ca şi această societate desprinsă din SC Salcia SRL să fie la rândul ei de rea credinţă.
Dar, din păcate, cu toate acestea, subdobânditorului SC A.I. SRL nu i se poate imputa ceva, mai ales că atât SC S.SRL în CF nr. 491 Păuleşti, cât şi SC A. SRL în CF 502 Păuleşti figurau sub B 1 în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nu în vechiul CF 332 unde figura iniţial proprietar B.A. şi în care s-a făcut eroarea de întabulare.
Dar toată această greşeală, care a culminat cu pierderea nelegală a proprietăţii de către moştenitorii fostului proprietar B.A de sub B 1 din CF 332 Păuleşti, chiar dacă nu mai poate fi rectificată prin acţiunea în rectificare de CF pentru considerentele expuse anterior, trebuie reparată, fie prin acordarea altor terenuri de calitate şi cantitate identică sau apropiată, fie prin plata unor despăgubiri, pentru că este clar la această oră că reclamanţii au rămas prejudiciaţi, iar prejudiciul pe care-l suferă trebuie acoperit de către cei vinovaţi, fie pe cale amiabilă fie pe calea justiţiei.
Aşa fiind, recursul este nefondat, în mod corect fiind respinsă acţiunea pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune prin decizia instanţei de apel, decizie ce va fi menţinută în totalitate ca legală şi temeinică.
În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de succesorii în drepturi ai SC S. SRL, numiţii D.F., T.V. şi F.V., instanţa de recurs le va respinge faţă de faptul că a reţinut reaua credinţă a antecesoarei lor SC S.SRL şi implicit şi a lor, care ştiind că ei au generat toată neplăcerea şi prejudiciul pe care-l încearcă reclamanţii recurenţi, s-au opus cu rea credinţă la găsirea unei soluţii amiabile şi echitabile, generând aceste cheltuieli recurenţilor reclamanţi.
Se constată că SC A.I.SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs
