Recurs. Analizarea probelor administrate de prima instanta. Aplicarea prevederilor art. 225 Cod proc. civ.
Prin sentinta civila nr. 272/18.06.2007 pronuntata de Judecatoria Rupea in dos. nr. 1018/2006, s-a admis actiunea civila formulata de reclamantii V.A., V.I. si V.K. in contradictoriu cu paratii M.M. si D.A. si, in consecinta, s-a dispus evacuarea paratilor din imobilul situat in H., str. F., nr. 154, jud. B., identic cu cel inscris in C.F. nr. 2216 H., nr. top 2440/9 – casa, curte si teren in suprafata de 720 mp. S-a respins cererea reconventionala formulata si precizata de catre paratii reclamanti reconventionali M.M. si D.A. in contradictoriu cu reclamantii parati reconventionali V.A., V.I. si V.K., ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit extrasului C.F. actualizat, depus la dosarul cauzei rezulta ca reclamantii sunt proprietarii tabulari ai imobilului inscris in C.F. nr. 2216 H., nr. top 2440/9 cu titlu de mostenire in 2002.
Imobilul inscris in C.F. nr. 2215 H., nr. top 2440/8 este in proprietatea numitilor M.I. si sotia M.M., nasc. V., cu titlu de cumparare in 1941.
Cu ocazia efectuarii cercetarii locale s-a constatat faptul ca la nr. administrativ 154 din H. exista doua constructii, una in stanga, mai mica, in care s-a sustinut ca locuiesc paratii si una in dreapta care este proprietatea reclamantilor. Ambele se afla intr-o stare avansata de degradare iar podul pe care sustin in cererea reconventionala paratii ca l-au construit, este practic o tabla aruncata peste sant cu destinatie de podet.
Fata de constatarile de la fata locului, prima instanta a inlaturat concluziile raportului de expertiza intocmit de expertul specialitatea constructii Z.C., apreciind ca acestea contravin flagrant cu realitatea, valorile retinute in lucrarea de expertiza fiind exagerate.
In cauza se impunea efectuarea unei expertize tehnice topografice care sa lamureasca situatia de carte funciara, insa aceasta proba nu a fost solicitata.
Singurii care au facut dovada existentei unui drept de proprietate si care detin un titlu valabil sunt reclamantii care sunt proprietari tabulari, in timp ce paratii nu detin niciun titlu asupra imobilului, nici macar asupra celui inscris in C.F. nr. 2215 H. nr. top 2440/8 unde apar alti proprietari.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii reclamanti reconventionali M.M. si D.A., solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca nefondata si admiterii cererii reconventionale.
In dezvoltarea motivelor de recurs, paratii sustin ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina si chiar contine motive straine de natura pricinii. Astfel, instanta de fond motiveaza excesiv de formal respingerea cererii reconventionale si inlatura in mod nefondat constatarile si concluziile raportului de expertiza, fapt care echivaleaza cu nemotivarea hotararii atacate.
Prima instanta a incalcat prevederile art. 261 pct. 5 si ale art. 201 Cod proc. civ. si si-a depasit atributiile atunci cand, erijandu-se in expert tehnic constructii, a inlaturat lucrarea de specialitate, fara a avea pregatirea necesara.
Instanta a ignorat adresa nr. 1186/03.04.2006 eliberata de Primaria H., potrivit careia imobilul situat in H., nr. 154 este identic cu cel inscris in C.F. nr. 2215, nr. top 2440/8 a aceleiasi localitati, imobil asupra caruia sunt inscrisi ca proprietari autorii recurentei M.M..
Recurentii sustin in continuare ca hotararea a fost data cu incalcarea si gresita aplicare a legii deoarece, desi doar reclamantul V.K. s-a prezentat la interogatoriu, nu a facut aplicarea prevederilor art. 225, astfel cum solicitasera. Prima instanta nu a valorificat nici depozitiile martorilor iar reclamantii, desi nu au produs nicio proba privind imobilul in care locuiesc paratii, a dispus evacuarea acestora.
Recursul este nefondat.
Reclamantii au solicitat evacuarea paratilor din imobilul inscris in C.F. nr. 2216, nr. top 2440/9, compus din casa, curte si teren, ai carui proprietari tabulari sunt.
Prin intampinarea si cererea reconventionala paratii au sustinut ca imobilul de la nr. administrativ 154 din H. se compune din imobilele inscrise in carti funciare diferite, respectiv C.F. nr. 2215 si 2216 ale aceleiasi localitati.
Paratii au o pozitie contradictorie. Astfel, desi sustin ca nu ocupa imobilul inscris in C.F. pe numele reclamantilor ci pe acela alaturat, inscris pe numele autorilor paratei, solicita de la acestia contravaloarea imbunatatirilor. Or, daca aceste imbunatatiri ar fi fost facute la imobilul propriu ele profita paratilor, solicitarea contravalorii acestora fiind posibila, in mod logic, numai daca paratii ocupa imobilul apartinand altei persoane, in speta al reclamantilor (fila nr. 11 dos. fond).
La interogatoriu, parata M.M. a recunoscut locuieste in imobilul inscris in C.F. nr. 2216 nr. top 2440/9, care apartine reclamantilor, de 50 de ani si ca are cunostinta ca acesta ar fi proprietatea reclamantilor din 2002, fiind somata de acestia sa il paraseasca (fila nr. 34). Astfel, se observa ca la interogatoriu parata nu sustinut niciun moment ca ar ocupa in realitate un alt imobil, o alta constructie care ar fi proprietatea sa.
Din aceasta perspectiva, adresa nr. 1186/03.04.2006 eliberata de Primaria H., potrivit careia imobilul situat in H., nr. 154 este identic cu cel inscris in C.F. nr. 2215, nr. top 2440/8 a aceleiasi localitati, imobil asupra caruia sunt inscrisi ca proprietari M.I. si sotia M.M., nasc. V., pretinsii antecesori ai recurentei M.M., nu are nicio relevanta, cata vreme parata a recunoscut ca ocupa celalalt imobil, inscris in C.F. nr. 2216 nr. top 2440/9, care apartine reclamantilor.
Pe de alta parte, datele din aceasta adresa sunt contrazise de cele din adresa nr. 1574/09.05.2007 emisa de aceeasi institutie, potrivit careia la nr. administrativ 154 sunt doua corpuri de casa, dar nu se cunoaste in care C.F. sunt inscrise, nr. 2215 sau 2216.
Drept urmare, in mod corect prima instanta nu a procedat la valorificarea sub aspect probatoriu a adresei nr. 1186/03.04.2006, criticile recurentilor sub acest aspect fiind neintemeiate.
Chiar daca s-ar avea in vedere imobilul inscris in C.F. nr. 2215, nr. top 2440/8, cu privire la care recurentii sustin ca au titlu si sugereaza prin motivele de recurs ca il ocupa in realitate, apararile acestora in raport cu cererea de evacuare nu sunt fondate, deoarece in cartea funciara nu este mentionata inscrisa vreo constructie, iar recurenta M.M. nu a probat ca este succesoarea persoanelor inscrise in aceasta carte funciara.
In consecinta reclamantii au probat titlul lor asupra imobilului din care solicita evacuarea paratilor, paratii fiind cei lipsiti de un astfel de titlu.
In ceea ce priveste imbunatatirile pretinse de parati, acestea nu au fost dovedite prin proba testimoniala administrata in fata primei instante. Astfel, martorii au declarat ca s-au efectuat lucrari de reparatii la imobilul ocupat de parati, fara a indica in mod concret in ce au constat aceste reparatii si cine le-a efectuat. De asemenea, martorii nu au putut preciza cine a efectuat bransamentele aferente imobilului.
Drept urmare, aceste declaratii nu puteau fi valorificate.
Prin raportul de expertiza s-au identificat si evaluat investitiile pretinse de parati, insa prin lucrarea de specialitate nu se putea proba si faptul ca paratii au si efectuat toate lucrarile evaluate.
Fara probarea sustinerilor relative la efectuarea investitiilor, evaluarea acestora nu intereseaza, astfel ca nici criticile din recurs cu privire la modalitatea in care prima instanta a apreciat proba cu expertiza tehnica nu pot produce consecinte juridice.
In ceea ce priveste proba cu interogatoriul, aceasta nu este una absoluta. Se poate intampla ca partea chemata la interogatoriu sa refuze, fara motive temeinice, sa raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza. In toate cazurile in care este posibila administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a raspunde va fi socotit ca un inceput de dovada ce urmeaza a fi completat cu alte probe. Or, in speta in fata instantei de fond s-au administrat suficiente probe care sa formeze convingerea instantei asupra temeiniciei pretentiilor partilor, fapt pentru care absenta reclamantelor V.A., V.I. de la interogatoriu nu putea fi apreciata ca o recunoastere a sustinerilor acestora.
Cand nu s-ar mai putea administra alte probe, instanta va putea considera atitudinea respectiva ca o marturisire deplina, daca si-a format convingerea in acest sens. Oricum, ramane la aprecierea instantei sa acorde valoare de marturisire deplina atitudinii unei parti de a absenta de la interogatoriu, iar in speta instanta de recurs apreciaza ca prima instanta nu a dat eficienta prevederilor ar. 225 Cod proc. civ. in mod corect, avand in vedere ca aceasta prezumata recunoastere a pretentiilor paratilor dedusa din absenta reclamantelor la interogatoriu nu se coroboreaza cu ale probe precum si imprejurarea ca reclamantul V.K. a avut la interogatoriu o atitudine clara de respingere a pretentiilor paratilor.
Desi succinta, motivarea primei instante este suficienta din punctual de vedere al prevederilor art. 261 pct. 5 Cod proc. civ., asupra hotararii criticate putandu-se exercita controlul judiciar, dupa cum rezulta din cele mai sus expuse.
Sustinerile recurentilor cu privire la retinerea de catre instanta a unor motive straine de natura pricinii sunt de asemenea nefondate.
(Tribunalul Brasov, Decizia Civila nr. 373/R/1 aprilie 2009, dosar nr. 531/62/2009)
