Reziliere contract de cesiune. Notarea procesului în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 2276 din 24 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu – Mureş în dos. nr. 2539/320/2008 s-a respins plângerea formulată de reclamantul G.V.A. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, cu sediul în Vidrasău împotriva încheierii nr. 11299 din 6 martie 2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş.
Prin decizia civilă nr. 14 din 19 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia Civilă în dos. nr. 2539/320/2008 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile sus- menţionate şi s-a dispus obligarea acestuia la plata în favoarea pârâtei SC C. SA a sumei de 5950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul desfiinţării atât a hotărârii instanţei de apel, cât şi a hotărârii instanţei de fond şi în final să se dispună anularea încheierii nr. 11299 din 6 martie 2008 a OCPI Mureş şi notarea în cărţile funciare vizate a acţiunii intentate în instanţă prin care reclamantul a revendicat drepturi de creanţă materializate în active şi mijloace circulante, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu nerespectare prevederilor art. 19 şi ale art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat notarea în cartea funciară a acţiunii civile introdusă la Tribunalul Comercial Mureş având ca obiect rezoluţiunea contractului de cesiune de acţiuni, în care pârâta ar avea obligaţia de a-i restitui pachetul de acţiuni deţinut la SC C. SA, acţiuni care poartă în fapt asupra unor active mobile şi imobile şi mijloace circulante aparţinând SC C. SA, existând deci o legătură indisolubilă între proces şi imobilele înscrise în cartea funciară.
Prin urmare s-a susţinut că acţiunea intentată priveşte drepturile reale aparţinând SC C. SA şi nu un drept strict personal, astfel cum au interpretat instanţele.
Instanţa de fond şi instanţa de apel nu au observat că potrivit art. 39 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 133/2009 privind modificarea şi completarea Regulamentului OCPI (în realitate art. 42 alin. 2 lit. d), în cartea funciară pot fi notate raporturi cu o altă persoană de natură să afecteze regimul juridic al bunului imobil.
În consecinţă reclamantul a invocat faptul că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de instanţa de apel s-a susţinut că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ în stabilirea unui onorariu just şi real, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii cu privire la cheltuielile de judecată. Astfel cu toate că în motivarea hotărârii s-a reţinut că reclamantul urmează să fie obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, prin dispozitiv s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 5950 lei, cu acest titlu.
Având în vedere neconcordanţa între cele dispuse şi cele reţinute în considerentele hotărârii atacate s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
În privinţa cuantumului cheltuielilor de judecată s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că în dovedirea onorariului avocaţial s-a depus la dosar doar o factură, fără să fie însoţită de ordin de plată, iar raportat la obiectul litigiului s-a apreciat că onorariul pretins de pârâtă şi aprobat de instanţă este nepotrivit de mare.
Pârâta SC C. SA, cu sediul în Vidrasău a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că nu este admisibilă cererea formulată de reclamant de notare în cartea funciară a litigiului ce face obiectul dos. nr. 82/1371/2008, aflat pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, în condiţiile în care pârâta nu este parte în acel litigiu şi totodată litigiul respectiv nu are legătură cu bunurile imobile aflate în patrimoniul pârâtei.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului curtea reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 11299 din 26 februarie 2008 la OCPI Mureş, Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Tg. Mureş, reclamantul G.V.A. a solicitat notarea în CF nr. 2364/N, 3195/N,3196/N, 3197/N, 3199/N, 3200/N, 3215/N, 3054/N Ungheni a litigiului ce face obiectul dosarului nr. 82/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş în care s-a solicitat rezoluţiunea contractului de cesiune de acţiuni încheiat la 10 martie 2006, între reclamant şi SC E.C. SRL, cu sediul în Tg. Mureş, susţinând că acest litigiu are legătură cu imobilele aparţinând pârâtei SC C. SA, cu sediul în Vidrasău, înscrise în cărţile funciare sus menţionate.
Prin încheierea nr. 11299 din 6 martie 2008 dată de Biroul de Carte Funciară şi Publicitate Imobiliară Tg. Mureş s-a respins cererea formulată de reclamant, reţinându-se că obiectul procesului la care acesta a făcut referire reclamantul nu are legătură cu imobilele proprietatea SC C. SA.
Plângerea formulată de reclamant împotriva acestei încheieri a fost respinsă, atât de prima instanţă, cât şi instanţa de apel reţinându-se pe de o parte faptul că SC C. SA nu este parte în procesul aflat pe rolul Tribunalului Comercial Mureş şi pe de altă parte faptul că acţiunea civilă promovată de reclamant nu priveşte dreptul de proprietate al societăţii amintite asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare indicate în cererea de notare a procesului, ci un drept personal al reclamantului referitor la pachetul de acţiuni pe care acesta pretinde că le deţine la SC C. SA.
Din actele dosarului rezultă că prin acţiunea înregistrată sub nr.82/1371/2008 la Tribunalul Comercial Mureş reclamantul G.V.A. a solicitat în contradictoriu cu SC E.C. SRL Tg. Mureş rezoluţiunea contractului de cesiune de acţiuni intervenit între reclamant şi această societate, vizând un număr de 3766 acţiuni deţinute de reclamant la SC C. SA Vidrasău şi restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, în sensul revenirii în proprietatea reclamantului a acţiunilor menţionate.
Conform prevederilor art. 26 alin.4 lit. c din Legea 7/1996, dintre înscrierile care se pot face în cartea funciară, notarea are ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. De asemenea prin articolul 42 alin.1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 se prevede că notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Analizând prevederile legale sus menţionate se constată că una din condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de notare a unui litigiu în cartea funciară este aceea că litigiul respectiv să aibă legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară.
În speţă în contextul în care prin acţiunea promovată de reclamant s-a solicitat rezilierea unui contract de cesiune de acţiuni intervenit între acesta şi SC E.C. SRL se constată că nu este îndeplinită condiţia sus menţionată, întrucât acţiunea de care se prevalează reclamantul nu priveşte drepturile reale ale pârâtei SC C. SA asupra imobilelor înscrise în cărţile funciare indicate în cererea de notare formulată de reclamant. Pe de altă parte, astfel cum s-a reţinut şi în fazele procesuale anterioare, pârâta SC C. SA nici nu este parte în procesul intentat de reclamant şi aflat pe rolul Tribunalului Comercial Mureş.
Împrejurarea că în cazul admiterii acţiunii în rezoluţiune aceasta ar avea ca efect restituirea prestaţiilor efectuate de părţi nu poate justifica admiterea cererii de notare a procesului, deoarece în acest caz reclamantul va redobândi pachetul de acţiuni deţinut la SC C. SA şi care a făcut obiectul cesiunii şi nu dreptul de proprietate asupra imobilelor aparţinând acestei societăţi.
Susţinerile reclamantului în sensul că ar fi admisibilă cererea de notare prin prisma prevederilor art. 42 alin.2 lit. d din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară se apreciază a fi nefondate. Conform acestor prevederi notarea poate avea ca obiect arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană de natură să afecteze regimul bunului nemişcător. Având în vedere obiectul litigiului dintre reclamantul G.V.A. şi SC E.C. SRL se constată că raporturile juridice dintre aceste persoane nu sunt de natură să afecteze regimul juridic al imobilelor aparţinând pârâtei SC C.SA din moment ce contractul a cărei rezoluţiune se solicită nu vizează imobilele proprietatea pârâtei.
În consecinţă Curtea apreciază că în mod justificat a reţinut instanţa de apel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru notarea în cartea funciară a litigiului la care a făcut referire reclamantul nefiind incidente sub acest aspect motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă invocate de reclamant, întrucât instanţa a interpretat corect actele deduse judecăţii, iar hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în materie.
Prin cererea de recurs s-a mai invocat faptul că potrivit dispozitivului deciziei atacate, instanţa de apel a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 5950 lei, cheltuieli de judecată în apel, în timp ce în considerentele deciziei s-a reţinut că reclamantul urmează să fie obligat la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, existând astfel neconcordanţă între considerente şi dispozitiv, reclamantul invocând totodată faptul că onorariul pretins de avocat este nepotrivit de mare.
Referitor la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată instanţa de recurs reţine că în condiţiile în care apelul declarat de reclamant,a fost respins, acesta se află în culpă procesuală şi în consecinţă se justifică obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, fiind aplicabile în acest sens prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
În justificarea cuantumului cheltuielilor de judecată pârâta a depus în dosarul instanţei de apel factura nr. 423 din 18 noiembrie 2009 emisă pentru suma de 5960 lei, reprezentând onorariul avocaţial.
Ţinând seama de obiectul şi complexitatea cauzei, precum şi de munca prestată de reprezentantul pârâtei, instanţa de recurs apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se face aplicarea în cauză a prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă şi a se dispune reducerea onorariului pretins de pârâtă în apel la suma de 1000 lei. Sub acest aspect trebuie avut în vedere şi faptul că din factura depusă la dosar nu rezultă dacă onorariul de 5950 lei a fost plătit doar pentru reprezentarea intereselor pârâtei pe parcursul judecării apelului sau şi în celelalte faze procesuale şi nici dacă onorariul respectiv a fost plătit pentru prezenta cauză sau şi pentru alte prestaţii efectuate pentru pârâtă.
Prin urmare, Curtea reţine că se impune modificarea deciziei instanţei de apel, doar sub acest aspect, respectiv a reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat reclamantul la suma de 1000 lei, sumă care a fost reţinută de altfel şi în considerentele deciziei pronunţată de tribunal.
Faţă de cele ce preced pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamant şi va modifica în parte decizia atacată în sensul că va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, în loc de 5950 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei instanţei de apel.
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
