Prin încheierea nr. 814/CA din 19.6.2015, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. 1166/62/2015/a1 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de reexaminare a cauţiunii stabilită pentru cererea înregistrată în dosarul nr. 1166/62/2015 al Tribunalului Braşov, formulată de reclamantul Î I V I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în procedura internă nu este reglementată o cale de atac separată de fond împotriva modului de stabilire a cauţiunii judiciare, sens în care sunt de observat dispoziţiile de drept comun din art. 1056-1063 C.proc.civ.
Art. 1056 alin. 1 C.proc.civ coroborat cu art. 215 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep stabilesc expres competenţa judecătorului investit cu cererea principală de a fixa cuantumul cauţiunii în raport de dispoziţiile legale şi elementele de fapt prezentate de parte.
Nicio dispoziţie nu interzice judecătorului fondului posibilitatea revenirii asupra cuantumului fixat, aceasta fiind şi raţiunea pentru care nu a fost reglementată o cale de atac împotriva modului de stabilire a cauţiunii.
Dând eficienţă principiului constituţional privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, precum şi celui stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesuale, respectiv exigenţelor determinate prin art.13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual-civilă a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii identice.
Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, “Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Prin urmare, părţilor interesate le revine obligaţia de a sesiza instanţele de judecată în condiţiile legii procesuale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Cererea de reexaminare are natura juridică a unei căi de atac ordinare, constituind un mijloc procedural prin care partea interesată poate cere şi obţine reformarea totală sau parţială a unei hotărâri judecătoreşti.
În raport cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, precum şi cu dispoziţiile art.13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili dacă împotriva hotărârii prin care instanţa competentă se pronunţă asupra cauţiunii se poate formula cerere de reexaminare
Promovarea unei cereri de reexaminare, ca de altfel exercitarea oricărei alte căi de atac ordinare şi extraordinare, este condiţionată de recunoaşterea de către legiuitor a dreptului părţii interesate de a provoca, prin intermediul acestui mijloc procedural, o nouă examinare a hotărârii pronunţate de instanţă.
Recunoaşterea unei căi de atac în cazuri neprevăzute de legea procesual-civilă sau, mai mult, contrar dispoziţiilor sale, constituie o încălcare a principiului legalităţii.
Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-au pronunţat constant în sensul că accesul liber la justiţie semnifică exclusiv accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, regula potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie semnificând doar faptul că legiuitorul nu poate exclude nicio categorie sau grup social de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit prin lege.
Consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, Constituţia nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii şi reguli de procedură în vederea exercitării acestui drept.
În speţă, legea procesual-civilă nu a reglementat posibilitatea formulării cererii de reexaminare a cauţiunii stabilită de instanţă în temeiul art. 215 din OG nr. 92/2003 rep.
Cererea de reexaminare este reglementată de art. 39 din OUG nr. 80/2013 privind taxele de timbru, ca un mijloc procedural de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, nu ca un mijloc procedural de reexaminare a cauţiunii.
A recunoaşte unei căi de atac aptitudinea declanşării controlului judiciar în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual-civilă, cu încălcarea principiului legalităţii acestora, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept actuală.
