Măsuri asigurătorii. Sechestru asigurător. Creanţă parţial exigibilă. Admisibilitate. Obligativitatea fixării cauţiunii.


Măsuri asigurătorii. Sechestru asigurător. Creanţă parţial exigibilă. Admisibilitate. Obligativitatea fixării cauţiunii.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 17.05.2005, sub nr.935/Com, reclamanta S.C. Saturn S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. Joboloct Com S.R.L. solicitând instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea acesteia, până la concurenţa sumei de 796.671,84 USD reprezentând 22.263.791.240,6 lei la cursul de 27.946 lei/USD.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că necesitatea instituirii măsurii rezultă din faptul că implică existenţă pe rolul instanţei arbitrale a acţiunii în pretenţii cu privire la suma acordată mai sus, nu indisponibilizează, de jure, veniturile pârâtei.

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 20.06.2005 s/a restrâns cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de reclamanta S.C. Saturn S.A. Alba Iulia în contradictoriu cu npârâta S.C. Joboloct Com S.R.L., ca întemeiată.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Între părţi s/a încheiat contractul de vânzare/ cumpărare de acţiuni nr.12463/2.11.2001 prin care reclamanta S.C. Saturn S.A. Alba Iulia, în calitate de vânzător, transmiterea proprietăţii unor acţiuni către pârâta S.C. Joboloct Com S.R.L. Braşov, în calitate de cumpărător, preţul convenit fiind de 700.000USD, plătibil în lei, suma de 600.000 USD din acest preţ, urmând a fi plătit în rate lunare conform graficului stabilit de comun acord.

Această creanţă rezultată din contractul de mai sus încheiat în formă scrisă de către părţi a fost invocat de către reclamantă, în prezenta cauză, pentru a justifica instituirea sechestrului asigurător.

Instanţa a constatat că în cauză nu a fost dovedită în vreun fel, de către reclamantă, necesitatea înfiinţării măsurii sechestrului asigurător. Simpla existenţă pe rolul instanţei arbitrale a unei acţiuni în pretenţii împotriva pârâtei întemeiată pe contractul nr.12463/2.11.2001 şi faptul că această acţiune nu indisponibilizează de drept bunurile pârâtei nu este suficientă şi nu impune luarea măsurii asigurătorii solicitate de reclamantă. De asemenea, simpla afirmaţie a reclamantei, neprobată în nici un fel, în sensul existenţei riscului încheierii de către pârâtă a unor eventuale acte translative de proprietate cu privire la bunurile sale, acte ce ar îngreuna realizarea creanţei, nu justifică instituirea sechestrului asigurător, care este şi trebuia să rămână o măsură cu caracter special ce trebuie luată numai în cazuri bine justificate.

În plus, instanţa a reţinut şi că reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte soluţionarea cererilor arbitrale având ca obiect rezoluţiunea şi respectiv constatarea rezilierii de drept a convenţiei nr.12463/2.11.2001, existând posibilitatea ca aceasta să fie desfiinţată, nefiind astfel întrunită cerinţa prevăzută de art.591 Cod procedură civilă, a existenţei unei creanţe.

 De asemenea, sub aspectul exigibilităţii creanţei pretinsă de către reclamantă, instanţa a reţinut că potrivit graficului privind eşalonarea la plată anexat contractului nr.12463/2.11.2001, scadenţa pentru ultima rată ce trebuia plătită de către pârâtă era în luna noiembrie a anului 2006, astfel încât sumele datorate potrivit ratelor aferente lunilor iunie 2005 – noiembrie 2006 ( nr.44-61 din tabel) nu îndeplinesc cerinţa exigibilităţii impusă de art.591 Cod de procedură civilă iar în speţă nu s-a dovedit că debitorul pârât a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului, că nu a dat asigurările promise ori că există pericolul sustragerii acestuia de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea.

Constatarea de către o instanţă de judecată a nulităţii unei ipoteci nu poate fi considerat, în nici un caz, o faptă a pârâtei ce ar micşora garanţiile acordate reclamantei, chiar dacă aceasta a fost urmarea unei cereri intentate de către S.C. Joboloct Com S.R.L..

Neîntemeiate sunt şi cererile reclamantei referitoare la instituirea sechestrului fără depunerea cauţiunii, în materie comercială, conform art.908 Cod comercial, aceste măsuri putându-se lua doar cu instituirea unei cauţiuni.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. Saturn S.A. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii şi înfiinţării măsurii sechestrului asigurător.

În motivarea recursului se arată următoarele:

1. Creanţa este constatată printr-un act scris, respectiv contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr.12463/2.11.2001.

2. Creanţa este exigibilă.

Potrivit contractului de vânzare cumpărare s/au stabilit în favoarea debitoarei mai multe termen la care obligaţia de plată devenea scadentă, respectiv date cuprinse între 10.06.2005 şi 10.12.2006, dar aceste termen au fost prevăzute numai în considerarea garanţiilor constituite de pârâtă în favoarea creditoarei.

În mod total greşit instanţa a respins cererea pentru întreaga valoare, apreciind-o ca neexigibilă.

Cererea de sechestru are ca temei dispoziţiile art.591 Cod procedură civilă, astfel încât odată ce sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute expres de acest text de lege, instanţa va proceda la luarea măsurii asigurătorii solicitate, fără a mai analiza în prealabil  oportunitatea dispunerii acesteia.

Instanţa a procedat greşit respingând cererea  de sechestru ca neîntemeiată pentru neplata cauţiunii, întrucât în măsura în care aceasta ar fi într-adevăr  obligatorie ( art.908 Cod comercial), din interpretarea art.592 alin.2 rezultă că instanţa va decide de urgenţă fixând, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul de plata a acesteia.

Recursul este parţial fondat:

În speţă sunt incidente dispoziţiile art. 591 al.1 Cod procedură civilă potrivit cărora creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune.

Creanţă este constatată printr-un act scris, respectiv contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr.12463/2.11.2001 prin care debitoarea, în calitate de cumpărător s-a obligat să plătească reclamantei suma de 700.000 USD reprezentând valoarea acţiunilor cesionate.

Susţinerile instanţei de fond potrivit căreia reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte soluţionarea cererilor arbitrale având ca obiect rezoluţiunea şi respectiv constatarea rezilierii de drept a convenţiei nr.12463/2.11.2001 existând posibilitatea ca aceasta să fie desfiinţată, nefiind altfel întrunită cerinţa prevăzută de art.591 Cod de procedură civilă a existenţei unei creanţe nu sunt întemeiate, întrucât atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre de admitere a rezoluţiunii contractului ce constată creanţa dintre părţi, nu se poate vorbi de o încetare a raporturilor contractuale dintre acestea, astfel încât creanţa există.

Creanţa este exigibilă până la valoarea de 538.081,83 USD reprezentând ratele scadente până la 10.10.2005, conform graficului de eşalonare cuprins în anexa II la contract ( fil.28 dosar fond), ratele scadente în perioada 10.11.2005 – 10.12.2006 nefiind exigibile până în prezent.

În mod greşit instanţa de fond a respins cererea  pentru întreaga valoare apreciind-o ca neexigibilă, soluţia firească ar fi fost înfiinţarea sechestrului doar asupra acelor bunuri a căror valoare ar fi acoperit creanţa considerată exigibilă.

Faptul că a formulat acţiune în justiţiei având ca obiect constatarea nulităţii contractului de ipotecă care s-a şi constatat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, nu constituie o micşorare a garanţiei prin fapta sa, care să decadă pârâta din beneficiul temeiului de scadenţă stipulat în contract.

Creditoarea a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta ce are ca obiect recuperarea creanţei datorate de pârâtă cu titlu de preţ al acţiunilor cesionate în baza a contractului de vânzare cumpărare nr.12463/2.11.2001 soluţionată în prezent de tribunalul arbitral, prin admiterea acţiunii.

Fiind îndeplinite cele 3 condiţii prevăzute de art.591 al.1 Cod procedură civilă, respectiv creanţa este constatată printr-un act scris, este exigibilă până la valoarea de 538.081 USD există dovada intentării unei acţiuni pentru recuperarea creanţei, cererea reclamantei de înfiinţare a unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtei este admisibilă în scopul de a preveni diminuarea activului patrimonial de către pârâtă.

Instanţa de fond a procedat greşit respingând cererea de sechestru şi pentru neplata cauţiunii, întrucât î măsura în care ar fi considerat-o obligatorie, trebuia să fixeze cuantumul şi termenul în care urmează a fi depusă, conform art.591 al.2 Cod procedură civilă.

Faţă de dispoziţiile art.908 Cod comercial, reclamanta este obligată la plata cauţiunii al cărui cuantum va fi fixat de instanţă la suma de 100.000 lei sau 1.000.000.000 ROL.

Faţă de considerentele mai sus arătate, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de S.C. Satrun S.A. împotriva încheierii pronunţate la data de 20.06.2005 de Tribunalul Braşov care va fi modificată în sensul admiterii în parte a acţiunii, în sensul înfiinţării sechestrului asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale debitoarei până la concurenţa sumei de 538.081 USD sub condiţia consemnării unei cauţiuni de 100.000 lei sau 1.000.000.000 ROL.