Neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru. Invocarea forţei majore. Condiţii
Legea nr. 146/1997 – art. 20 alin. 1 şi 3
C. pr. civ. – art. 103 alin. 1
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar conform aliniatului 3 al aceluiaşi articol „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii”.
În consecinţă, invocarea forţei majore, potrivit art. 103 alin. 1 C. pr. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru, poate avea loc doar în cazul în care această situaţie a existat pe întreaga perioadă de la primirea citaţiei cu menţiunea achitării taxelor de timbru şi până la pronunţarea hotărârii.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 166 din 1 martie 2011, G.O.
Prin Decizia civilă nr.639/A din 01.10.2010, pronunţată în dosarul nr.20796/325/2009, Tribunalul Timiş a admis excepţia netimbrării şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC „R.V.” SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1823/28.01.2010, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. 20796/325/2009, în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Pentru primul termen de judecată în faţa instanţei de apel, apelanta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de 0,15 lei, obligaţie pe care însă nu a îndeplinit-o.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu sunt achitate la momentul înregistrării acţiunii sau cererii, judecătorul va pune în vedere părţii să le achite până la primul termen de judecată, urmând ca neîndeplinirea acestei obligaţii până la termenul stabilit să fie sancţionată cu anularea acţiunii sau a cererii; conform art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul neplăţii timbrului judiciar.
Având în vedere că apelanta, deşi citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar până la primul termen de judecată, nu a onorat această obligaţie de plată a taxelor judiciare, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu aplicarea art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Tribunalul a admis excepţia netimbrării apelului şi a anulat apelul ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC „R.V.” SRL, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate.
Pârâta recurentă şi-a motivat în drept recursul cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 C.pr.civ., arătând că, pentru primul termen de judecată, instanţa de apel i-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de 0,15 lei, dar, din motive fortuite, reprezentantul legal al societăţii nu a putut îndeplini această cerinţă a instanţei, neputând să fie prezent la primul termen de judecată, întrucât a fost imobilizat în Serbia, având o luxaţie a piciorului stâng, conform dovezii anexate.
Prin Decizia civilă nr. 166 din 1 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 20796/325/2009, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâta S.C. „R.V.” SRL împotriva Deciziei civile nr. 639/A din 01.10.2010 a Tribunalului Arad.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr.146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat” iar conform aliniatului 3 al aceluiaşi articol „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
De asemenea, art. 103 alin. 1 C.pr.civ. stabileşte că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În speţă, într-adevăr, conform dovezii aflate la dosar, administratorul societăţii pârâte, V.V., a avut piciorul luxat, la data de 28.09.2010, cu repaus pentru următoarele 5 zile, însă această împrejurare nu este un motiv întemeiat pentru admiterea recursului său, deoarece, pe de o parte, conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, aşa cum s-a arătat mai sus, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar pe de altă parte, pârâta a fost citată de către instanţa de apel cu menţiunea achitării taxei de timbru la data de 09 iulie 2010, cu mai bine de trei luni înainte de termenul de judecată din 01.10.2010, când s-a pronunţat decizia atacată.
Aşadar, pe perioada de la primirea citaţiei şi pronunţarea hotărârii recurate, pârâta intimată nu a dovedit că s-ar afla într-o împrejurare mai presus de voinţa ei, astfel încât, chiar dacă administratorul a fost o perioadă de circa 5 zile în imposibilitate de a se deplasa, putea să delege o persoană care să se prezinte în faţa instanţei să depună taxa de timbru sau să o trimită prin poştă.
Aşa fiind, Curtea a reţinut că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, astfel că a respins ca neîntemeiat recursul pârâtei.
