Acţiune civilă pentru recuperarea prejudiciului produs printr-o faptă penală pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire.


Acţiune civilă pentru recuperarea prejudiciului produs printr-o faptă penală pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire. Prescripţie extinctivă; momentul începerii curgerii termenului de prescripţie; întreruperea cursului prescripţiei; cerere de recomunicare a soluţiei parchetului; cerere de chemare în judecată perimată (Dosar nr. 2673/241/2009, sentinţa civilă nr. 141/01.02.2010).

Reclamantul Ocolul Silvic R. a solicitat obligarea pârâţilor G.Gh.R. şi G.M., în solidar, la plata sumei de 1.900,43 lei reprezentând despăgubiri civile către reclamant. În motivare s-a arătat că la data de 22.06.2005 pârâţii au tăiat şi sustras ilegal un număr de 6 arbori de esenţă molid din fondul forestier public administrat de Ocolul Silvic R., U.P. V Bistriţa, u.a. 37, după care au transportat materialul lemnos sustras la joagărul din comuna Costeşti, jud. Vâlcea, de unde a fost confiscat de organele silvice ale Ocolului Silvic R.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Pârâţii nu au depus întâmpinare, însă s-au prezentat înaintea instanţei pentru a formula apărări, arătând că nu sunt de acord cu admiterea cererii întrucât au fost deja sancţionaţi pentru fapta invocată de reclamant.

La solicitarea instanţei, a fost ataşat dosarul nr. 1263/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu.

Instanţa a invocat din oficiu excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţiei.

S-a reţinut că prin ordonanţa din 29.03.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu dată în dosarul nr. 1263/P/2005 s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. b1 Cod de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de învinuiţii G.Gh.R. şi G.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere de arbori nemarcaţi din fondul forestier şi sustragere de arbori din fondul forestier, prevăzute de art. 32 din OG nr. 32/1998 şi art. 98 din Legea nr. 25/1996.

Conform dosarului Parchetului, la data de 22.06.2005 învinuiţii au tăiat ilegal (fără marcă silvică) şi au sustras un număr de 6 arbori de esenţă molid din U.P. V Bistriţa, u.a. 37 (fond forestier public administrat de Ocolul Silvic R.), cauzând un prejudiciu în valoare de 2.056,86 lei, din care a fost recuperată suma de 156,43 lei, prin recuperarea unei părţi din materialul lemnos sustras.

Prin adresa nr. 187/18.01.2006 transmisă de Ocolul Silvic R. către organul de cercetare penală (Postul de poliţie Costeşti), reclamantul a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.900,43 lei.

Întrucât în cauza penală s-a dispus scoaterea de sub urmărire a pârâţilor G.Gh.R. şi G.M., reclamantul s-a adresat instanţei civile pentru recuperarea prejudiciului cauzat, solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.900,43 lei.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „termenul prescripţiei este de 3 ani”, iar conform art. 8 alin. 1 din acelaşi act normativ, „prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea”.

Sub acest aspect, instanţa a constatat că prin adresa nr. 2179 din data de 03.08.2005, reclamantul a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu un exemplar al procesului-verbal de constatare a infracţiunii silvice (încheiat de H.G.C., pădurar în cadrul Ocolului Silvic R.), în vederea tragerii la răspundere penală a celor doi învinuiţi. În cuprinsul adresei era menţionată şi valoarea prejudiciului produs fondului forestier prin fapta săvârşită. Prin urmare, la data menţionată reclamantul cunoştea atât existenţa şi întinderea pagubei, cât şi persoanele ţinute să răspundă pentru ea.

Chiar admiţând că prin constituirea reclamantului ca parte civilă în procesul penal cursul prescripţiei a fost întrerupt, acesta a reînceput să curgă odată cu scoaterea de sub urmărire penală a pârâţilor, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu din data de 29.03.2006. Cum, potrivit dovezilor de la dosarul Parchetului, această ordonanţă a fost comunicată reclamantului la 16.05.2006, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, calculat de la această dată, s-a împlinit la 16.05.2009.

Prin urmare, acţiunea reclamantului, introdusă la data de 22.12.2009 (data poştei, cererea fiind trimisă prin corespondenţă), apare ca fiind prescrisă. Faptul că la data de 14.01.2009 reclamantului i-a fost recomunicată, la solicitarea sa, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nu prezintă relevanţă în cauză, termenul de prescripţie curgând de la data primei comunicări.

Cursul prescripţiei nu a fost întrerupt nici prin introducerea de către reclamant a acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 958/241/2006, prin care reclamantul a formulat aceleaşi pretenţii împotriva pârâtului G.Gh.R., deoarece prin sentinţa civilă nr. 487/18.04.2008 a Judecătoriei Horezu s-a constatat perimarea respectivei cereri. Or, potrivit art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, o cerere de chemare în judecată perimată nu este aptă să întrerupă cursul prescripţiei extinctive.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă.