Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută şi în situaţia în care hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. Reglementările actuale nu mai prevăd ce se întâmplă în situaţia în care declararea falsului nu mai este posibilă în cursul sau în urma unei judecăţi penale. În noile condiţii acţiunea în constatarea falsului, promovată în afara cadrului procesual al revizuirii, poate fi primită, pentru asigurarea accesului la justiţie.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. Cărbuneşti la 15 martie 2006 reclamantul M.Gh. a chemat în judecată pe pârâtul G.L. pentru a se constata nulitatea raportului de expertiză întocmit de acesta în dosarul nr. 6718/2003 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, în contradictoriu şi cu părţile din acel litigiu, respectiv M.T., M.M., T. I. şi M.I..
Motivând cererea reclamantul a susţinut că falsitatea raportului de expertiză a fost constatată în cursul cercetării penale, pârâtul G.L. fiind amendat, considerându-se că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 1054 din 9 mai 2006 Judecătoria Tg – Cărbuneşti a respins acţiunea şi l-a obligat pe reclamant la 250 lei cheltuieli de judecată către pârâtul M.T.. S-a reţinut că prin Ordonanţa din 1 iunie 2005 dată în dosarul nr. 1067/P/2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.L., cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 260 alin. 4 Cod penal şi s-a aplicat acestuia o sancţiune administrativă. S-a constatat că schiţa raportului de expertiză nu corespunde realităţii în ceea ce priveşte dispunerea parcelelor de teren şi vecinii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, apreciind că în mod greşit a fost respinsă acţiunea, în condiţiile în care s-a constatat că raportul de expertiză nu corespunde realităţii.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 572/A din 25 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2572/civ/2006 a admis apelul declarat de reclamant şi a modificat sentinţa în sensul admiterii acţiunii. S-a constatat nulitatea raportului de expertiză întocmit de pârâtul G.L. în dosarul nr. 6718/2003 al Judecătoriei Tg. Cărbuneşti.
Tribunalul a reţinut că sentinţa civilă nr. 507/2004 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti a fost pronunţată şi pe baza raportului de expertiză întocmit de pârâtul G.L., acest raport constituind singura probă cu expertiză de specialitate prin care s-au identificat suprafeţele de teren aparţinând fiecăreia dintre părţile în litigiu. S-a apreciat că întrucât raportul de expertiză conţine date nereale, care au influenţat hotărârea pronunţată în cauză, se impune constatarea nulităţii absolute a acestuia.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă au declarat recurs în cauză pârâţii M.T., T.I. şi M.M., solicitând casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea sentinţei, sau modificarea deciziei în sensul obligării expertului G.L. să refacă schiţa la raportul de expertiză efectuată în dosarul nr. 6718/2004.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a admis acţiunea şi a anulat raportul de expertiză, acţiunea fiind inadmisibilă. Cel mult, instanţa putea să dispună refacerea schiţei raportului de expertiză. Intimaţii puteau face obiecţiuni la raportul de expertiză sau puteau solicita o contraexpertiză în dosar.
Expertul a fost sancţionat cu amendă administrativă, fără ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbuneşti să solicite anularea raportului de expertiză, deoarece din cercetări a rezultat că concluziile raportului de expertiză nu au afectat fondul cauzei deduse judecăţii.
În şedinţa publică din 12 martie 2007 Curtea a pus în discuţie admisibilitatea acţiunii care a fost formulată separat şi nu în cadrul unei cereri de revizuire.
Recursul declarat urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse:
Referitor la excepţia pusă în discuţia părţilor din oficiu aceasta nu va fi reţinută, faţă de prev. actuale ale art. 322 punctul 4 Cod pr. civilă.
Legea procedurală prevedea, anterior modificării sale prin Legea nr. 219/2005, că atunci când constatarea infracţiunii nu se mai poate face prin hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate.
În perioada anterioară modificării art. 322 punctul 4 Cod pr. civilă, prin Legea nr. 219/2005, Curtea a pronunţat soluţii de respingere ca inadmisibile a cererilor de constatare a falsului întemeiate pe prevederile art. 184 Cod pr. civilă, dacă aceste cereri erau formulate în afara cadrului procesual al revizuirii.
Apreciem că acest punct de vedere nu mai poate fi menţinut în prezent faţă de noul conţinut al art. 322 punctul 4 Cod pr. civilă.
Astfel, potrivit normei legale menţionate revizuirea unei hotărâri poate fi cerută şi în situaţia în care hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. Reglementările actuale nu mai prevăd, însă, ce se întâmplă în situaţia în care declararea falsului nu mai este posibilă în cursul sau în urma unei judecăţi penale.
În noile condiţii Curtea apreciază că acţiunea în constatarea falsului, promovată în afara cadrului procesual al revizuirii, poate fi primită, pentru asigurarea accesului la justiţie.
Decizia pronunţată în apel va fi modificată numai sub aspectul calificării cererii reclamantului. Fiind întemeiată pe prevederile art. 184 Cod pr. civilă în mod greşit instanţa a constatat nulitatea raportului de expertiză; în baza temeiului juridic menţionat instanţa trebuia să constate fals, în totalitate sau parţial raportul de expertiză.
În raport de starea de fapt reţinută în apel, în sensul că numai schiţele la raportul de expertiză nu sunt conforme cu realitatea, Curtea va constata ca fiind false numai aceste schiţe.
Excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, invocată în motivarea recursului, nu poate fi reţinută câtă vreme raportul de expertiză în ansamblul său a fost avut în vedere la pronunţarea sentinţei în dosarul nr. 6718/2003 ( în care a fost administrată această probă ), iar reclamantul a fost învins, respectiv a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de M.T., M.M. şi T.I. împotriva sa.
Nu se poate reţine faptul că ar fi fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti. Câtă vreme constatarea falsului, tot pe cale judecătorească, de către instanţa penală, nu este posibilă, o acţiune în acest sens poate fi promovată la instanţa civilă, având ca temei juridic prevederile art. 184 Cod pr. civilă. O singură problemă s-ar putea pune, aceea a termenului în care poate fi promovată o astfel de acţiune ( din perspectiva necesităţii asigurării stabilităţii raporturilor juridice ), însă în condiţiile în care legea procedurală nu distinge nici judecătorul nu poate să o facă.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti nu a solicitat anularea raportului de expertiză întrucât, faţă de prevederile actuale ale art. 45 Cod pr. civilă, Ministerul Public nu are calitate procesuală activă într-un astfel de litigiu.
