Citeste şi


Ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata cauțiunii


Prin rezoluția din data de 21.03.2014, s-a pus în vedere contestatoarei să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 311,6 lei pentru capătul de cerere privind contestație la executare, 50 lei pentru capătul de cerere având ca obiect suspendare executare și plata unei cauțiuni de 807,22 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării  silite, rezoluție care a fost primită de către petenta contestatoare la data de 25.03.2014.

La data de 31.03.2014, contestatoarea a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii.

În motivare, în esență, a arătat că nu are posibilități financiare să achite sumele astfel cum i-au fost puse în vedere, în condițiile în care realizează un venit de 529 lei din pensie, având vârsta de 69 de ani cu numeroase afecțiuni medicale, fiind văduvă și fără minori în întreținere.

Petenta contestatoare a mai arătat că numai în cursul lunii martie a cheltuit peste jumătate din pensie pentru cumpărarea medicamentelor și pentru achitarea facturilor.

În ceea ce privește scutirea de la plata cauțiunii, contestatoarea a arătat că îndeplinește condițiile și pentru acest capăt de cerere prin raportare la veniturile sale  cât și pentru respectarea principiului liberului acces la justiție.

În drept a invocat dispozițiile din OUG nr.51/2008.

În dovedire a anexat: declarație pe propria răspundere, adeverință nr.2628/27.03.2014 a Primăriei Comuna Ciurea, bonuri fiscale, înscrisuri medicale, cupon de pensie aferent lunii martie 2014, certificat de deces soț petent.

Potrivit art.6 lit. d) din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ajutorul public judiciar se poate acorda sub formă de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

Potrivit art.7 din OUG 51/2008, modificată prin Legea 251/2011, ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare din formele prevăzute la art.6, fără a putea depăşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Conform art.9 din O.U.G. 51/2008, la stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.

Mai reţine instanţa că, potrivit art.21 din Constituţie: „ Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.” Textul reglementează, la nivel de principiu, dreptul de acces la instanţă al cetăţenilor, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 CEDO. Deşi art. 6 din CEDO nu garantează accesul gratuit la justiţie, s-a stabilit pe cale jurisprudenţială faptul că un cuantum excesiv al taxelor judiciare lezează, în substanţa sa, dreptul de acces la instanţă, aspect sancţionat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Art.8 alin.1 si 2 din același act normativ dispune că beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.

În ceea ce privește capătul de cerere privind scutirea de la plata cauțiunii, acesta apare ca neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

Cu privire la admisibilitatea unei asemenea cereri, instanţa constată că deşi în cuprinsul OUG nr. 51/2008 nu se menţionează expres posibilitatea de a acorda facilităţi la plata cauţiunii, în formularul anexă, referitor la acordarea asistenţei juridice în alt stat membru al Uniunii Europene, este menţionată şi cauţiunea datorată în faza de executare silită, de unde se poate deduce că legiuitorul a avut în vedere şi cauţiunea, deci o asemenea cerere apare ca admisibilă.

Așadar, este limpede ca instanța nu pot refuza judecarea cererilor de reducere ori scutire de la plata cauțiunii, ci trebuie sa analizeze pe fond asemenea solicitare, apreciind, în concret, diverse criterii, precum: cuantumul cauțiunii, veniturile părții, stadiul procedurii, scopul impunerii cauțiunii, proporționalitatea ingerinței cu acest scop, garanțiile procedurale acordate părții, previzibilitatea instituirii taxelor.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sesizată în cauza Iosif şi alţii împotriva României, a constatat încălcarea art. 6 alin 1 din Convenţie ca urmare a respingerii unei contestaţii la executare pentru neplata cauţiunii (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2007, publicată în M.Of. nr. 561/2008).

Mai mult de atât, dacă instanța poate fixa suma de plată cu acest titlu potrivit art.718 Cod procedură civilă, înseamnă că poate și să dispună micșorarea acesteia sau chiar scutirea de la plată.

Strict legat de principiul preeminenței dreptului, accesul la o instanță reprezintă un element indispensabil pentru respectarea și asigurarea garanțiilor instituite prin Convenție, dar și pentru punerea în practică a jurisprudenței Curții (și nu doar a textului Convenției), hotărârile fiind obligatorii pentru instanțele naționale și reprezentând, deci, un izvor de drept național. Totodată, o limitare a accesului la un tribunal nu se conciliază însă cu articolul 6 § 1 decât dacă tinde să aibă un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat ( Golder vs. UK).

În fapt, se reține că există o ingerință a accesului la un tribunal prin instituirea plății cauțiunii în cuantum de 807,22 lei, cauțiune solicitată nu pentru introducerea contestației la executare ci pentru suspendarea executării silite; se mai reține că există un scop legitim pentru care aceasta este solicitată, și anume pentru protejarea intereselor creditorului pentru recuperarea sumei de 8072,99 lei.

Având în vedere faza procesuală în care a fost formulată prezenta cerere, și anume faza executării silite, raportul rezonabil de proporționalitate este respectat între ingerința produsă și scopul vizat, cu atât mai mult cu cât, în situația în care pe fondul contestației la executare, aceasta va apărea ca întemeiată, petenta contestatoare va avea deschisă calea întoarcerii la executare drept garanției a ingerinței produse.

În cele din urmă, în analiza aceluiași raport de proporționalitate, instanța are în vedere și natura bunului care face obiectul executării silite, și anume un teren extravilan, vii și livezi.

Așadar, avându-se în vedere scopul vizat prin instituirea plății cauțiunii într-un cuantum scăzut prin raportare la interesele creditorului și avându-se în vedere și aceea că petentei contestatoare, legea îi recunoaște și calea întoarcerii la executare în ipoteza admiterii contestației la executare, cererea de scutire de la plata cauțiunii apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă, respectându-se raportul rezonabil de proporționalitate între ingerința produsă și scopul vizat nefiind deturnat scopul vizat, și anume accesul la instanță, prin măsura luată, și anume plata cauțiunii.