TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa Nr. 1050/2015
Şedinţa publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE ……..
Asistent judiciar ………..
Asistent judiciar ………
Grefier …………
Pe rol fiind pronunţarea dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 24 februarie 2015 privind cererea formulată de reclamantul JCD în contradictoriu cu pârâtele SC E SRL şi SC CM El SRL, având ca obiect anulare decizie de desfacere a contractului individual de muncă şi cerere reconvenţională formulată de pârâta SC E SRL.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor, cuvântul părţilor fiind consemnat prin încheierea de şedinţă din data de 24 februarie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ………., reclamantul JCD a chemat în judecată pârâtele SC E SRL şi SC CM El SRL solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 262/15.04.2014 emisă de SC E SRL privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, să se constate încetarea raporturilor de muncă cu SC Exponenţial în conformitate cu art. 81 din Codul muncii (ca urmare a cererii de demisie), anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de către SC CM Exponenţ1al SRL privind încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (disciplinar), să se constate încetarea raporturilor de munca cu SC CM El SRL în conformitate cu art. 81 din Codul muncii – prin demisie), să fie obligată pârâta SC E SRL la plata drepturilor băneşti neacordate parţial lunii februarie 2014 în sumă de 1070 lei, iar pârâta SC CM El SRL să fie obligată la plata drepturilor băneşti neacordate pe ultimii 3 ani, începând cu luna aprilie 2011 şi până în aprilie 2014, excepţie făcând lunile decembrie 2013 şi ianuarie 2014 în sumă de 6800 lei ( 209lei lunar34 luni) având în vedere că pe luna decembrie 2013 şi ianuarie 2014 a primit câte 209 lei lunar), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că începând cu luna februarie a anului 2005 a fost angajatul celor două societăţi, lucrând cu normă întreagă (8 ore/zi) în cadrul SC CM El SRL şi cu fracţiune de normă (2 ore/zi) în cadrul SC E SRL.
Că, din anul 2007 raporturile de muncă s-au inversat, în sensul că a încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă (8 ore/zi) cu SC E SRL şi contract individual de muncă parţial (2 ore/zi) cu SC CM El SRL, ambele firme fiind reprezentate de directorul MC.
S-a invocat de către reclamant că în raporturile cu SC E SRL, în urma muncii prestate nu a primit salariul integral aferent lunii februarie 2014.
Conform contractului individual şi plăţile pe lunile anterioare, pentru luna februarie 2014 a primit doar „avansul” de 400 lei net, din totalul de 1470 lei net, atât cât primea lunar, deşi a fost la serviciu, toată luna, efectuându-şi atribuţiile stabilite de angajator.
A menţionat reclamantul că pentru luna februarie, nici angajatorul ori vreun terţ nu au aplicat vreo poprire asupra salariului său, aşa încât suma neacordată a fost reţinută abuziv de către angajator.
Astfel că în data de 06 martie 2013, reclamantul a expediat prin e-mail demisia, firmei angajatoare, în conformitate cu art. 81 din Codul Muncii, iar prin adresa nr. 198/25.03.2014 emisă de către instituţia angajatoare, aceasta confirmă primirea demisiei reclamantului în vederea clarificării încetării contractului de muncă conform cererii trimisă pe email la data de 06.03.2014″.
Că, angajatorul nu şi-a onorat obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă neretribuindu-i circa 2/3 din salariul aferent lunii februarie si pe ultimii 3 ani, 200 lei lunar de la SC CM El SRL în acord cu art.81, alin.8 din Codul Muncii, iar obligativitatea preavizului nu mai este necesară.
Că această situaţia era identică şi la 20 martie, atunci când deja se efectuaseră toate plăţile, către toţi angajaţii firmei, pentru luna anterioară, angajatorul neachitându-i diferenţa salarială de 1070 lei şi aducându-i la cunoştinţă că urmează sa-i desfacă disciplinar contractul individual de muncă, aşa cum a şi procedat la 15.04.2013, prin decizia a cărei anulare o solicitată.
S-a mai arătat de către reclamant că demisia a fost depusă la data de 6 martie 2014 (aşa cum recunoaşte chiar angajatorul), iar la data de 14 aprilie 2014 expiraseră deja cele maxim 20 de zile prevăzute de lege.
În raporturile de muncă cu SC E SRL, societate la care în ultimii ani a fost angajat cu o fracţiune de normă de muncă de 2 ore/zi, deşi şi-a efectuat obligaţiile de serviciu integral, în perioada în care dreptul la acţiune nu s-a prescris începând cu aprilie 2011 şi până în aprilie 2014 nu a fost remunerat decât cu două excepţii, iar în urma unei discuţii contradictorii cu directorul societăţii de la sfârşitul anului 2013, a fost remunerat pentru lunile decembrie 2013 şi ianuarie 2014.
De asemenea, a precizat reclamantul că până în anul 2013, salariul era virat pe card prin BRD, aşa încât prin plăţile efectuate este evident că nu i s-a virat decât salariul normei întregi conform contractului cu cealaltă societate (SC E SRL), cele două ore de muncă zilnică nefiind plătite de către angajatorul SC CM El SRL.
S-a invocat de către reclamant că pe parcursul anului 2013, s-a trecut la plata chash a salariului, însă acesta nu a semnat statele de plată şi nu a fost plătit decât pentru ultima lună a anului trecut şi prima lună a anului în curs, sens în care se impune acordarea acestor drepturi salariale.
În ceea ce priveşte desfacerea disciplinară a contractului de muncă s-a arătat de către reclamant că motivarea este aceeaşi ca şi în cazul celeilalte societăţi, solicitând anularea deciziei şi constatarea încetării raporturilor de muncă, în conformitate cu art.81 din Codul Muncii.
In drept şi-a întemeiat acţiunea, pe prevederile Codului Muncii, Contractului Individual de Muncă şi alte reglementări legale aflate în vigoare.
In dovedirea acţiunii s-au anexat următoarele înscrisuri: decizia nr.262/25.03.2014 a SC E SRL, decizia nr. 211 5.04.2014 a SC CM El SRL, adresa nr. 19^25.03.2014 a SC E SRL, adresa nr. 35.03.2014 a SC CM Exponenţial, actul de identitate, copia cererii de demisie expediate prin e-mail la 06.03.2014, actele adiţionale la contractul individual de muncă înregistrate la ITM sub nr. 1175/07.03.2005 si sub nr. 119170/07.03.2005 la ITM Gorj.
În probatoriu, reclamantul a mai solicitat încuviinţarea probei testimoniale prin care înţelege să dovedească prestarea muncii pentru SC CM El SRL, pentru fracţiunea de normă de 2 ore pe zi.
Pârâta SC CM El SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiuni ca neîntemeiată.
S-a invocat de către pârâtă că reclamantul a fost angajat la SC CM El SRL in calitate de inginer service – instalaţii termosanitare începând cu 01.03.2005,cu o fracţiune de norma de 2ore/zi în baza contractului individual de munca înregistrat sub nr.19175/07.03.2005.
Că, în calitate de inginer, acesta îşi desfăşura activitatea in incinta departamentului magazin Tg Jiu cu ajutorul dotărilor specific activităţi de service, gestionând si răspunzând de integritatea aparatelor, sculelor, dispozitivelor şi bunurilor aflate in gestiunea colectiva a departamentului.
Că atribuţiile reclamantului au fost determinate şi asumate prin fisa postului încheiata in data de 01.03.2005, anexa la contractul individual de muncă, iar prin actul adiţional la contract înregistrat sub nr. 6/30.04.2011 au fost considerate confidenţiale toate datele si documentele cu care salariatul lucrează si de care a luat la cunoştinţa in exercitarea sarcinilor de serviciu in legătura cu angajatorul. Aceste obligaţii au fost asumate in scopul păstrării confidenţialităţii datelor cat si a prevenirii unor eventuale prejudicii cauzate SC CM El SRL datorita executării corespunzătoare a contractului.
S-a arătat ca, in urma înregistrării unor absente nemotivate de la locul de munca reclamantul a fost notificat in data de 25.03.2014 potrivit adresei nr.61 pentru a se prezenta in data de 31.03.2014 ora 1030 in vederea justificări acestor absente, in caz contrar urmând a se trece la desfacerea contractului de munca disciplinar.
Că, reclamantul nu a dat curs acestei solicitări, iar în conformitate cu disp.art.68 din Regulamentul Intern al societăţi a fost emisa decizia nr.21/15.04.2014 de desfacere a contractului de munca in temeiul art.61 lit.a din Codul muncii.
A apreciat pârâta că nu pot fi avute in vedere solicitările din cererea de chemare in judecata referitoare la temeiul de drept in baza căruia să înceteze raporturile de munca cu parata, deoarece nu a fost depusa la angajator nici o cerere de demisie din partea reclamantului, încetarea contractului individual de munca a avut la baza nerespectarea obligaţiilor asumate de salariat, ca urmare a încălcării dispoziţiilor Regulamentului de Ordine Interioară al pârâtei prin lipsa nejustificata de la locul de munca, sens în care în aceste condiţii nu îşi găsesc aplicabilitate in cauza dispoziţiile art.81 din Codul Muncii.
Referitor la plata drepturilor băneşti neacordate pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014 s-a arătat că în mod intenţionat se doreşte inducerea in eroare a instanţei de judecata, fără a se justifica atitudinea avută de acesta, fiind greu de acceptat că in calitate de salariat a desfăşurat activitate fără a primi salariul în toata aceasta perioada.
Că în realitate, între reclamant şi societate a existat o convenţie prin care activitatea prestata de salariat, fiind discontinua, fără a acoperi in fiecare zi cele doua ore, impuse ca şi timp minim legal de angajare, contravaloarea salariului convenit să fie achitată sub forma de bonus acordat periodic, de SC E SRL in baza unor dispoziţii de plată.
S-a arătat că societatea şi-a respectat convenţia si a achitat periodic aceste sume către reclamant acesta fiind si motivul pentru care timp de aproape 3 ani de zile reclamantul şi-a desfăşurat în mod normal activitatea, fără a face vreo solicitare privind sumele pe care pretinde.
Mai mult, s-a invocat că au fost achitate şi evidenţiate lunar toate contribuţiile aferente la bugetul asigurărilor sociale pentru contractul de doua ore aşa cum rezulta din documentele anexate, înţelegerea dintre parţi privind aceasta modalitate de acordare a fost anulata începând cu luna noiembrie 2014, la solicitarea angajatului, aşa cum rezulta din statele de plata.
În drept şi-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art.205 Cod procedura civila, actul adiţional nr.6/30.04.2011, art.61 lit. a din Codul muncii, dispoziţiile CCM, CIM si Regulament Intern.
Pârâta SC E SRL a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Sub aspectul întâmpinării pârâta a arătat că reclamantul a fost angajat la SC E SRL in calitate de operator service – instalaţii termosanitare începând cu 22.02.2005, in baza contractului individual de munca încheiat cu acesta si a fisei postului având funcţia de inginer.
Că, în această calitate acesta îşi desfăşura activitatea in cadrul departamentului Service Centrale Termice aparţinând pârâtei, gestionând si răspunzând de integritatea aparatelor, sculelor, dispozitivelor si bunurilor aflate in gestiunea colectiva a departamentului.
Astfel, în exercitarea atribuţiilor de serviciu acesta trebuia sa recepţioneze si sa vândă piese de schimb, cu semnalarea defectelor acestora sau a neregulilor in acte, sa urmărească periodic stocurile si să gestioneze relaţiile cu clienţii. Că, aceste atribuţii au fost in mod concret determinate si asumate prin fisa postului încheiata in data de 23.02.2005, anexa la CIM, iar prin actul adiţional la contractul înregistrat sub nr. 350/30.04.2011, au fost considerate confidenţiale toate datele si documentele cu care salariatul lucrează şi de care a luat la cunoştinţa in exercitarea sarcinilor de serviciu in legătura cu angajatorul, obligaţii au fost asumate in scopul păstrării confidenţialităţii datelor cat si a prevenirii unor eventuale prejudicii cauzate SC E SRL datorita executării necorespunzătoare a contractului.
Mai mult potrivit dispoziţiilor art. 3.10, din actul adiţional înregistrat sub nr. 350/30.04.2011 şi a art. 143 al.2 din CCM, încălcarea acestor obligaţii pot atrage răspunderea disciplinara a acestuia.
S-a arătat ca, în urma verificării unor aspecte din activitatea zilnica desfăşurata de către reclamant la unitatea service a pârâtei s-au constatat unele nereguli privind vânzarea de piese de schimb fără a se înregistra costurile cu manopera. Având in vedere ca aceasta situaţie putea produce prejudicii societăţii şi putea constitui o abatere disciplinara conform Regulamentul Intern prin decizia nr. 169/05.03.2014 a fost constituita Comisia de Cercetare disciplinară prealabilă şi a fost rechemat reclamantul din concediu de odihnă.
Astfel, potrivit adresei nr. 170 din 05.03.2014 a fost convocat reclamantul la sediul firmei in data de 12.03.2014 ora 1200 in vederea realizării cercetării disciplinare, însa acesta nu a fost prezent.
În data de 06.03.2014, reclamantul a transmis prin e-mail către SC E SRL cererea de demisie începând cu aceasta data, cu respectarea preavizului de 20 zile lucrătoare, neprezentându-se la locul de munca la data începerii preavizului.
Că, cercetarea disciplinara s-a realizat însă în data de 19.03.2014, când reclamantul a dat nota explicativa fata de aspectele ce au făcut obiectul cercetării.
Că, prin decizia nr. 193/20.03.2014 şi având în vedere demisia, s-a stabilit locul de munca unde îşi va desfăşura activitatea reclamantul pe perioada preavizului şi a solicitat acestuia sa predea toate mijloacele utilizate pentru activitatea de service ce le avea asupra sa (autoturism,telefon,trusa de scule, documente cu regim special). Mai mult, având in vedere refuzul reclamantului de a clarifica încetarea contractului de munca potrivit demisiei cat si a lipsei nejustificate de la locul de munca, acesta a fost notificat prin adresa nr. 198/25.03.2014 ca aceasta situaţie poate conduce la desfacerea contractului de munca disciplinar in conformitate cu CCM si CIM.
Că această corespondenta a fost purtata cu reclamantul tocmai pentru a se încerca o comunicare directa si o conciliere in interesul salariatului, in scopul evitării desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
A arătat pârâta că în data de 11.04.2014, în urma notificării nr. 208/03.04.2014,au fost predate documentele si bunurile aparţinând societăţii, potrivit procesului verbal încheiat cu aceasta ocazie.
S-a invocat de către pârâtă că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a putut finaliza datorită refuzului salariatului de a se prezentaşi în raport de absenţele nejustificate de la locul de muncă în perioada preavizului s-a emis decizia nr. 262/15.04.2014 de încetare a contractului individual de muncă (disciplinar).
De asemenea, s-a arătat că nu pot fi reţinute susţinerile din cererea de chemare in judecata referitoare la temeiul de drept in baza căruia sa înceteze raporturile de munca cu parata, in cauza nefiind aplicabile dispoziţiile art.81 din Codul Muncii.
S-a precizat ca la data de cererii de demisie respectiv, 06.03.2014, diferenţa de salariu solicitat in cuantum de 1070 lei nu trebuia achitata nefiind scadenta, situaţie in care reclamantul avea obligaţia prezentării la locul de munca stabilit in perioada preavizului. Decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca a fost emisa cu respectarea condiţiilor de fond si forma, in conformitate cu dispoziţiile legale, CCM ,CIM si Regulamentul de ordine interioara.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata sumei de 1070 lei reprezentând drepturi băneşti neacordate pe luna februarie 2014 pârâta SC E SRL a arăta că este de acord cu plata acestei sume.
Sub aspect al cererii reconvenţionale pârâta SC E SRL a solicitat obligarea paratului reconvenţional la plata sumei de 1318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesionala – cursuri CIP si costuri de cazare si masa, examinare dosar si examen testare, potrivit facturilor fiscale nr. 2886/24.09.2013 in valoare de 2.029,20 lei, nr. 0010117/23.10.2013 in valoare de 600 lei, nr. 0010451/20.11.2013 in valoare de 700 lei.
S-a precizat ca valoarea totala a cursurilor si deplasărilor in suma de 3.329.20 lei a fost suportata de societatea pentru doua persoane. Aceste cheltuieli privind şcolarizarea si autorizarea numitului JCD au fost efectuate deoarece sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii de service centrale termice a SC E SRL.
Că, potrivit dispoziţiilor art.125 al.1 din CCM încheiat la nivel de unitate: salariaţii care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesionala in condiţiile art.194 al.1 din Codul Muncii, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de munca o perioada stabilita prin actul adiţional. Iar potrivit al.3, nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la al.1 din acelaşi articol, determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesionala proporţional cu perioada lucrata din perioada stabilita conform actului adiţional la CIM.
Astfel, s-a arătat că totalul sumei de 3.329,20 lei se împarte la doua persoane, iar din suma rezultata se scade perioada lucrata de salariat, respectiv 5 luni, rezultând o diferenţa ce trebuie achitata in suma de 1318 lei.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea paratului reconvenţional la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, constând in sumele pe care societatea trebuie sa le achite in prezent pentru şcolarizarea si formarea in termen foarte scurt a altei persoane specializate care sa desfăşoare activitatea pe postul ocupat anterior de către paratul reconvenţional, deoarece atestatele rezultate in urma şcolarizării si examinării trebuiau sa producă beneficii societăţi timp de 2 ani.
S-a solicitat obligarea paratului reconvenţional la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese rezultate din modul de întrerupere a relaţiilor de munca cu salariatul, respectiv prejudiciul cauzat prin nepredarea documentelor in scopul preluării sarcinilor de serviciu de către alta persoana si a perturbării relaţiilor comerciale cu clienţii si furnizorii societăţii.
In drept şi-a întemeiat întâmpinarea şi cererea reconvenţionala pe disp. art.205, 209 Cod procedura civila, art.3.8 din actul adiţional nr.350/30.04.2011, art.26 al.2, art.61 lit. a din Codul muncii, dispoziţiile CCM, CIM si Regulament Intern.
Reclamantul JCD a formulat răspuns la întâmpinarea SC E SRL, susţinând cu privire la abaterea disciplinară că nu i s-a luat notă explicativă astfel că nu a fost îndeplinită cerinţa procedurală cu privire la cercetarea disciplinară, şi mai mult, că nota explicativă luată la 13 zile după ce îşi depusese demisia nu a privit fapta pentru care a fost sancţionat, respectiv nu a fost interpelat asupra absenţelor nemotivate.
Referitor la cererea reconvenţională s-a invocat în primul rând, că aceasta nu este admisibilă, deoarece art. 20 din Codul de procedură civilă condiţionează această cerere „dacă pârâtul are în legătură cu cererea reclamantului pretenţii derivând din aceiaşi raport juridic sau strâns legat de acesta”. Ori, decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nu are absolut nicio legătură cu pretenţiile pârâtei şi de asemenea, pretenţiile paratei SC E SRL faţă de acesta nu au nicio legătură cu pretenţiile pârâtei.
Pe fondul cauzei, s-a invocat că sumele solicitate reconvenţional nu sunt datorate.
Cu privire la suma de 1318 lei solicitată de pârâtă ca reprezentând costuri pentru formarea profesională s-a arătat că nu există temei de drept pentru a fi solicitată, fiindcă nu a semnat niciun fel de convenţie sau act adiţional în acest sens, din care să rezulte obligaţia de a desfăşura o anumită perioadă de timp activitate după efectuarea acestor cursuri şi deci nici obligaţia corelativă, de a le achita, în caz de denunţare unilaterală a contractului individual de muncă.
Cât priveşte suma de 1500 lei şi respectiv 2500 lei s-a arătat că nu există temeiul de drept al antrenării răspunderii sale patrimoniale, atâta timp cât nu a semnat nicio convenţie sau act adiţional, prin care să se angajeze să prestez activitatea o anumită perioadă de timp, aceasta cu atât mai mult cu încetarea contractului individual de muncă a avut loc în condiţiile şi cu nerespectarea legii, prin demisie.
In ce priveşte întâmpinarea SC CM El SRL, reclamantul a reiterat aceleaşi aspecte reţinute faţă de întâmpinarea SC E SRL în ceea ce priveşte cercetarea disciplinară, inadmisibilitatea cererii reconvenţionale, iar cu privire la drepturile băneşti solicitate în perioada 2011-2014 s-a susţinut în esenţă că pârâta nu a făcut dovada achitării acestor drepturi băneşti.
La primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectiv la data de 16.09.2014 instanţa a pus în discuţia părţilor prezente excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale invocată de reclamantul JCD prin răspunsul la întâmpinare.
La acelaşi termen de judecată instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale invocată de reclamant, cu motivarea că societatea pârâtă are în legătură cu acţiunea reclamantului pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legat de acesta. În concret, acţiunea reclamantului priveşte contestarea unei decizii de concediere, iar pretenţiile solicitate reconvenţional de pârât reprezintă contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională, respectiv pretenţii ce derivă din acelaşi raport juridic de muncă.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a dispus efectuarea în cauză unei expertize de specialitate contabilă, ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 19.12.2014, cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamant prin acţiunea principală şi cu privire la cheltuielile suportate de societatea pârâtă SC E SRL prin cererea reconvenţională.
În şedinţa publică din 24.02.2015 s-a luat o precizare reclamantului JCD, consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei (fila 32), prin care acesta a renunţat la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă.
Administratorul MC asistat de avocat PL pentru pârâtele SC E SRL şi SC CM El SRL şi-a manifestat expres acordul privind renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă.
În aceeaşi şedinţă publică pârâta SC E SRL a formulat o cerere de renunţare la capătul trei din cererea reconvenţională, respectiv la cererea privind obligarea reclamantului la plata sumei d 2.500 lei reprezentând daune interese (fila 33 la dosar).
Reclamantul JCD asistat de avocat Manta Pantelimon şi-a manifestat acordul privind renunţarea pârâtei la cererea mai sus menţionată.
Tribunalul analizând cererea formulată de reclamantul JCD şi cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E SRL în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:
În fapt, reclamantul solicită prin cererea formulată să se constate nulitatea deciziei nr. 262/15.04.2014 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, decizie emisă de pârâta SC E SRL, să se constate încetarea contractului individual de muncă încheiat între acesta şi pârâta SC E SRL prin demisie, la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare, să se anuleze decizia nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă, să se constate încetarea raporturilor de muncă cu SC CM El SRL în conformitate cu art. 81 din Codul muncii (prin demisie) şi să fie obligată SC CM El SRL la plata drepturilor băneşti neacordate pe ultimi trei ani începând cu luna aprilie 2011 şi până în aprilie 2014.
Pârâta SC E SRL prin cererea reconvenţională solicită obligarea reclamantului la plata sumei de 1.318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională a acestuia, obligarea reclamantului la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului constând în sumele de bani pe care societatea trebuia să le achite pentru formarea şi şcolarizarea altei persoane şi la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese.
Cu privire la decizia nr. 262/15.04.2014 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă emisă de SC E SRL, instanţa reţine nulitatea acestei decizii pentru următoarele considerente:
Angajatorul, SC E SRL, nu a realizat cercetarea disciplinară prealabilă, în sensul dispoziţiilor art. 251 Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 251 (1) Codul muncii, ,,sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute de art. 248 (1) lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data şi locul întrevederii.
Se reţine astfel că angajatorul SC E SRL nu a efectuat o cercetare conform metodologiei stabilite expres de prevederile art. 251 alin. (2), (3) şi (4) Codul muncii şi care comportă mai multe etape, între care sesizarea conducerii unităţii despre fapta săvârşită, convocarea şi ascultarea salariatului căruia i se impută fapta şi cercetarea apărărilor acestuia cu ocazia ascultării.
Faţă de prevederile art. 251 Codul muncii, cercetarea prealabilă se constituie într-o garanţie a dreptului la apărare pe toată durata desfăşurării acţiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, este necesar ca în primul rând salariatului să i se comunice învinuirea pentru care este cercetat.
În speţa de faţă nu s-a făcut dovada că a fost adusă la cunoştinţă reclamantului declanşarea cercetării disciplinare, precum şi motivele cercetării printr-o convocare scrisă.
Nota explicativă luată reclamantului în data de 19.03.2014 (fila 113 la dosar-vol.1), la treisprezece zile după ce acesta îşi depusese demisia, nu priveşte faptele pentru care s-a emis decizia mai sus menţionată, respectiv neprezentarea la locul de muncă şi înregistrarea de absenţe nemotivate.
Cercetarea disciplinară efectuată de către SC E SRL şi pentru care reclamantul a dat notă explicativă (fila 113 la dosar-vol.1) nu a avut ca obiect faptele pentru care a fost sancţionat prin decizia contestată.
Prin adresa nr. 170/05.03.2014 emisă de SC E SRL ŞI invocată de aceasta prin întâmpinare, reclamantul nu a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare privind absenţe nemotivate (fila 118 la dosar-vol.1).
Nici prin adresa nr. 180/12.03.2014 (fila 115 la dosar-vol.1) pârâta SC E SRL nu notifică reclamantul cu privire la obiectul cercetării disciplinare.
Din adresa nr. 198/25.03.2014 (fila 110 la dosar-vol.1) comunicată de SC E SRL către reclamant, reiese că reclamantul trebuia să se prezinte în data de 31.03.2014 la sediul firmei în vederea clarificării încetării contractului de muncă conform cererii de demisie transmisă pe e-mail la data de 06.03.2014, deci nici prin această adresă nu s-a făcut referire la cercetarea disciplinară pentru absenţe nemotivate.
În ceea ce priveşte adresa nr. 61/25.03.2014 (fila 223 la dosar – vol. 1) prin care reclamantul este convocat să justifice absenţele nemotivate, această adresă este emisă SC CM El SRL, şi nu de SC E SRL, şi se referă la fapte pentru care reclamantul a fost sancţionat printr-o altă decizie de sancţionare.
În concret, instanţa reţine că pentru faptele din decizia contestată pârâta SC Exponenţial nu a efectuat cercetarea disciplinară.
Cu privire la cererea reclamantului de a se constata încetarea contractului individual de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 81 din Codul muncii (prin demisie) instanţa reţine şi constată următoarele:
Se reţine că la data de 06.03.2014 reclamantul şi-a depus demisia (transmisă prin e-mail) către SC E SRL prin care solicită să i se aprobe cererea de demisie începând cu data de 06.03.2014 respectând prevederile Codului munci şi respectând preavizul de douăzeci de zile lucrătoare (fila 214 la dosar-vol.1), aspect recunoscut de către pârâtă.
Potrivit art. 81 (1) Codul muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului, care printr-o notificare scrisă comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Potrivit art. 81 alin. 3 Codul muncii salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
Art. 81 alin. 4 Codul muncii stabileşte că termenul de preaviz este cel convenit de părţi prin contractul de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţie de execuţie, respectiv mai mare de 45 zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.
Potrivit art. 81 alin. 7 Codul muncii contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv.
Art. 81 alin. 8 Codul muncii stabileşte că salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.
Astfel, demisia este actul unilateral de voinţă al salariatului prin care înţelege să pună capăt unui contract individual fără să menţioneze motivele care l-au determinat, dându-se expresie principiului libertăţii muncii.
În speţa, de faţă reclamantul JCD şi-a prezentat demisia la data de 06.03.2014, în care menţionează că înţelege să demisioneze începând cu data de 06.03.2014 respectând prevederile Codului muncii şi respectând preavizul de 20 zile lucrătoare.
Pârâta SC E SRL prin adresa nr. 198/25.03.2014 confirmă primirea demisiei expediată de către reclamant, fiind chemat acesta la sediul firmei SC E SRL în vederea clarificării încetării contractului de muncă conform cererii transmise pe e-mail la data de 06.03.2014.
În aceste condiţii contractul individual de muncă încheiat între reclamantul JCD şi pârâta SC E SRL a încetat prin demisie la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare (aşa cum se precizează în cererea de demisie – fila 214 la dosar-vol.1).
Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 214 la dosar-vol.1), reclamantul şi-a dat demisia la data de 06.03.2014, consacrând manifestarea de voinţă unilaterală în formă scrisă, formă justificată de principiul simetriei la încetarea raporturilor de muncă.
În ceea ce priveşte motivul invocat de către reclamant, în sensul că potrivit art. 81 alin. 1 Codul muncii, acesta putea demisiona fără preaviz, întrucât angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă (nu i-au fost achitate în totalitate drepturile salariale aferente luni februarie 2014), instanţa urmează a înlătura aceste apărări, deoarece prin cererea de demisie reclamantul însăşi solicită demisia începând cu data de 06.03.2014 respectând prevederile Codului muncii şi respectând preavizul de 20 zile lucrătoare.
Astfel, regula în materia încetării contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului, este că, încetarea raporturilor operează după expirarea unui termen de preaviz în condiţiile art. 81 Codul muncii.
Raportat la aceste considerente, instanţa va constata încetarea contractului individual de muncă încheiat între reclamantul JCD şi pârâta SC E SRL prin demisie, la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta SC E SRL la plata drepturilor băneşti neacordate parţial pe luna februarie 2014 în sumă netă de 1.070 lei, instanţa va respinge acest capăt de cerere, ca fiind rămas fără obiect, având în vedere că pe parcursul cercetării judecătoreşti pârâta a făcut dovada achitării acestor drepturi salariale către reclamant.
În ceea ce priveşte anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 de încetare a contractului individual de muncă emisă de SC CM El SRL, instanţa reţine că s-a luat o precizare reclamantului JCD consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei (fila 32 la dosar – vol.2), prin care acesta a renunţat la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă.
Faţă de cererea de renunţare a reclamantului, administratorul societăţii SC CM El SRL şi-a manifestat expres acordul privind renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă.
În acest sens instanţa a luat act de renunţarea reclamantului JCD la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă.
Cu privire la drepturile băneşti solicitate de reclamant de la pârâta SC CM El SRL reprezentând drepturi băneşti neacordate începând cu luna aprilie 2011 şi până în aprilie 2014, instanţa reţine şi constată următoarele:
Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat de către expert că pe perioada aprilie 2011 – aprilie 2014 (exclusiv lunile decembrie 2013-ianuarie 2014, potrivit statelor de salariu întocmite de către SC CM El SRL, reclamantului i se cuvenea suma netă de 6877 lei).
Că, aceste drepturi salariale au fost achitate reclamantului cu dispoziţii de plată, care în opinia societăţi pârâte reprezintă documente de plată a drepturilor salariale datorate reclamantului de către SC CM El SRL, pentru perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
Astfel, societatea pârâtă în cauză invocă faptul că între cele două societăţii SC Exponenţial şi SC CM El SRL s-a încheiat un contract de asociere în care se stipulează faptul că retribuirea angajaţilor va fi făcută prin orice mijloc financiar (card, numerar din încasări cu dispoziţie de plată, etc.), de către oricare dintre cele două firme cu respectarea prevederilor legale.
Se invocă, de asemenea, de către pârâta SC CM El SRL că între reclamant şi societate a exista o convenţie prin care activitatea prestată de salariat, fiind discontinuă, fără a acoperi în fiecare zi cele două ore, impuse ca şi timp minim legal de angajare, contravaloarea salariului cuvenit să fie achitat sub formă de bonus acordat periodic de către cealaltă societate, respectiv SC E SRL, în baza unor dispoziţii de plată.
Faţă de apărarea pârâtei SC CM El SRL, în sensul că drepturile băneşti pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014 au fost achitate în întregime reclamantului, în modalitatea mai sus descrisă, instanţa reţine următoarele:
Fişele analitice partener depuse de angajator pentru anii 2011 şi 2012 provenind de la SC CM El SRL nu pot fi reţinute de instanţă atâta timp cât acestea nu sunt însoţite de state de plată sau o dovadă scrisă din partea firmei că aceste plăţi au fost efectuate de SC CM El SRL. Mai mult decât atât, aceste fişe analitice partener nu au fost semnate de către reclamant.
Această modalitate de plată a drepturilor salariale prin dispoziţie de plată, numerar, bonusuri sau în baza contractului de asociere între cele două societăţi, nu poate fi reţinută de instanţă ca fiind o dovadă a achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014, câtă vreme în contractul individual de muncă încheiat de către reclamant cu pârâta SC CM El SRL (fila 3 – vol. acte) se precizează la lit. j – capitol salariu, că pentru munca prestată salariatul primeşte un salariu de bază lunar brut de 1.000 lei, iar data la care se plăteşte salariu este 15 şi 24 ale lunii.
Astfel, prin contractul individual de muncă încheiat între pârâtă şi reclamant nu s-a stipulat faptul că pentru munca prestată, reclamantului i se vor achita drepturile salariale cuvenite sub formă de bonusuri, numerar, pe bază de dispoziţie de plată sau în baza unui contract de asociere.
Modalitatea în care pârâta SC CM El SRL putea să facă dovada achitării drepturilor salariale reclamantului era ca acesta să depună statele de plată pentru perioada în litigiu, semnate de reclamant, din care să rezulte achitarea drepturilor salariale.
De altfel, sumele pe care pârâta SC CM El SRL susţine că le-a achitat, au fost plătite cu titlu de bonificaţi şi nu cu titlu de salariu de către cealaltă societate SC E SRL cu care reclamantul avea, de asemenea, raporturi de muncă.
Raportat la aceste considerente va fi obligată pârâta SC CM El SRL la plata către reclamantul JDC a sumei de 6.877 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E SRL prin care se solicită obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 1.318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională a acestuia şi la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, constând in sumele pe care societatea trebuie sa le achite în prezent pentru şcolarizarea şi formarea în termen foarte scurt a altei persoane specializate care să desfăşoare activitatea pe postul ocupat anterior de către pârâtul reconvenţional, instanţa reţine următoarele:
În sprijinul celor solicitate se invocă de către societatea pârâtă dispoziţiile art. 125 din CCM încheiat la nivel de unitate, în sensul că: salariaţi care au beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională în condiţiile art. 194 alin. 1 Codul muncii, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă stabilită prin actul adiţional.
Or, pentru suma de 1.318 lei reprezentând costuri pentru formarea profesională, instanţa reţine că reclamantul nu a semnat cu societatea pârâtă SC E SRL un act adiţional în acest sens, din care să rezulte obligaţia acestuia de a desfăşura o anumită perioadă de timp activitate după efectuarea acestor cursuri şi nici obligaţia corelativă de a le achita, în caz de denunţare unilaterală a contractului individual de muncă.
Neexistând un act adiţional, sau orice alt document prin care reclamantul se obliga a presta activitatea o perioadă determinată de timp după absolvirea cursului, suma solicitată de pârâta SC E SRL nu este datorată.
Potrivit art. 198 (1) Codul muncii salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională în condiţiile art. 197 (1) Codul muncii, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă stabilită prin actul adiţional.
Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede, însă, că durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
Pârâta SC E SRL nu a făcut dovada încheierii unui act adiţional, în sensul dispoziţiilor mai sus menţionate, sens în care se va respinge acest capăt de cerere formulat reconvenţional.
Cât priveşte obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului, constând in sumele pe care societatea trebuie sa le achite în prezent pentru şcolarizarea şi formarea în termen foarte scurt a altei persoane specializate care să desfăşoare activitatea pe postul ocupat anterior de către acesta, instanţa va respinge şi această cerere, reţinând că nu există temei legal sau convenţional prin care să se stabilească o asemenea obligaţie în sarcina pârâtului reconvenţional.
Cu privire la capătul de cerere din cererea reconvenţională privind obligarea reclamantului JCD la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese, instanţa reţine că pârâta SC E SRL a formulat o cerere de renunţare la acest capăt de (fila 33 la dosar – vol.2).
Faţă de cererea de renunţare a pârâtei SC E SRL, reclamantul JCD şi-a manifestat acordul expres privind renunţarea pârâtei la cererea mai sus menţionată.
În acest sens instanţa va lua act de renunţarea pârâtei SC E SRL la capătul de cerere din cererea reconvenţională privind obligarea reclamantului JCD la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese.
Ia act că părţile nu solicită cheltuieli de judecată.
Ia act că părţile nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul JCD, CNP, domiciliat în …………., în contradictoriu cu pârâtele SC E SRL şi SC CM El SRL, ambele cu sediul în …….
Constată nulitatea deciziei nr. 262/15.04.2014 privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, decizie emisă de pârâta SC E SRL.
Constată încetarea contractului individual de muncă încheiat între reclamantul JCD şi pârâta SC E SRL prin demisie, la data expirării termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare.
Respinge capătul de cerere privind obligarea SC E SRL la plata către reclamant a drepturilor băneşti pe luna februarie 2014 în sumă netă de 1.070 lei, ca fiind rămas fără obiect.
Ia act de renunţarea reclamantului JCD la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 21/15.04.2014 emisă de SC CM El SRL privind încetarea contractului individual de muncă.
Obligă pârâta SC CM El SRL la plata către reclamantul JCD a sumei nete de 6.877 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate pe perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E SRL cu privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata sumei de 1.318 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate de societate pentru formarea profesională a acestuia şi cu privire la capătul de cerere privind obligarea reclamantului la plata sumei de 1.500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului constând în sumele de bani pe care societatea trebuia să le achite pentru formarea şi şcolarizarea altei persoane.
Ia act de renunţarea pârâtei SC E SRL la capătul de cerere din cererea reconvenţională privind obligarea reclamantului JCD la plata sumei de 2.500 lei reprezentând daune interese.
Sentinţă executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunal Gorj.
Pronunţată în şedinţa publică din 02.03.2015, la Tribunalul Gorj.
