Dosar nr. ……/95/2014
Cod operator 2443/2442
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa Nr. 1189/2015
Şedinţa publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE ……..
Asistent judiciar ………
Asistent judiciar ……..
Grefier …….
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtele S.C.E.O. SA şi S.D.M. Tg Jiu, având ca obiect anulare decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns consilier juridic CI pentru pârâtele S.C.E.O. SA şi S.D.M. Tg Jiu, lipsă fiind reclamantul S.I. reprezentat de avocat DA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură întâmpinare de către pârâta S.D.M. Tg Jiu prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, iar pârâta S.C.E.O. SA a depus înscrisurile solicitate de instanţă, respectiv: fişa postului reclamantului S.I. şi adresa nr. 2836/27.02.2015 din care rezultă că fişa postului este ultima fişă semnată de către reclamant.
Instanţa a pus în discuţia părţilor prezente excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.D.M. Tg Jiu.
Avocat DA pentru reclamant a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.D.M. Tg Jiu.
Consilier juridic CI pentru pârâte a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.D.M. Tg Jiu şi respingerea acţiunii faţă de această pârâtă.
Pe fondul cauzei avocat DA pentru reclamant a solicitat anularea deciziei înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014 emisă de pârâta S.C.E.O. SA prin care s-a dispus modificarea unilaterală a locului muncii şi felului muncii, urmând ca instanţa să constate încetat contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii şi obligarea pârâtei S.C.E.O. SA la plata a 16 salarii medii brute pe unitate, actualizate la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Consilier juridic CI pentru pârâte a solicitat respingerea acţiunii, conform motivelor expuse prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de faţă:
Prin cererea înregistrată la data de 20.10.2014 pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ……/95/2014, reclamantul Stanciu S.I. a chemat în judecată pârâtele S.C.E.O. SA şi S.D.M. Tg Jiu, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014 emisă de pârâta S.C.E.O. SA prin care s-a dispus modificarea unilaterală a locului muncii şi felului muncii, în sensul că începând cu 01.10.2014 a fost trecut din funcţia de inginer nivel 1 din cadrul SRUU, în funcţia de inginer nivel 1 la Secţia de PUSM Rovinari din cadrul SDM, urmând să se constate încetat contractul individual de muncă al reclamantului (aşa cum a fost modificat prin acte adiţionale) în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, concediere care nu ţine de persoana salariatului, ca efect al desfiinţării locului de muncă şi obligarea pârâtei S.C.E.O. SA la plata a 16 salarii medii brute pe unitate actualizate la data plăţii efective, în temeiul dispoziţiilor art. 70 alin. 3 raportat la art. 70 alin. 7 din Contractul Colectiv de Muncă valabil la data emiterii deciziei contestate, respectiv valabil pe anii 2013-2014, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariat a SCEO S.A., fiind încadrat ca şi inginer nivel 1 din cadrul Serviciului RUUSM Rovinari.
Că, prin adresa nr. 28674/09.09.2014, i s-a comunicat preavizul 20 zile, învederându-i-se totodată că „în urma acestei reorganizări, prin noua structură organizatorică, postul de inginer nivel 1 din cadrul Serviciului RUUSM Rovinari a fost desfiinţat ca urmare a acestei cauze reale şi serioase.
Prin dispunerea măsurilor organizatorice corespunzătoare, i s-a comunicat reclamantului că desfiinţarea efectivă a Serviciului RUUSM Rovinari a condus şi la desfiinţarea postului de inginer nivel 1 ocupat de acesta, sens în care în conformitate cu prevederile art. 65 din Codul Muncii, contractul individual de muncă încheiat între acesta şi societate urmează a înceta, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Că pentru evitarea concedierii SCEO S.A. i-a oferit postul vacant de inginer nivel 3, compatibil cu pregătirea profesională a acestuia, la Compartimentul Resurse Umane din cadrul UMC Rovinari, urmând ca în termen de trei zile lucrătoare de la comunicarea notificări să se prezente la Direcţia Resurse Umane a SCEO S.A. în vederea semnării actului adiţional la Contractul Individual de Muncă pentru postul vacant oferit, făcându-se menţiunea că neacceptarea expresă a locului de muncă oferit duce la concedierea acestuia, conform art. 65-67 şi art. 75 din Codul Muncii.
S-a invocat de către reclamant că deşi din conţinutul adresei menţionate anterior reiese că în situaţia în care nu este de acord cu noul post propus, contractul individual de muncă va înceta în temeiul disp. art. 65 din Codul Muncii, concediere care nu ţine de persoana salariatului ca efect al desfiinţării locului de muncă, în loc să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă, unitatea pârâtă a emis decizia contestată.
Că, prin Decizia Directorului General Executiv al SCEO S.A., înregistrată în registru special sub nr. 31497/01.10.2014 s-a dispus modificarea unilaterală a locului muncii şi felului muncii în sensul că începând cu 01.10.2014 a fost trecut din funcţia inginer nivel 1 din cadrul Serviciului RUUSM Rovinari, în noua funcţie de inginer nivel 1 la Secţia de PUSM Rovinari din cadrul SDM a societăţii, fiind astfel modificate unilateral elemente importante ale contractului individual de muncă, respectiv: locul muncii: de la Serviciului RUUSM Rovinari la Secţia de PUSMR din SDM a societăţii şi felul muncii: inginer Resurse Umane în inginer în producţie.
S-a invocat în principal nelegalitatea deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, pe considerentul că este dată cu încălcarea disp. art. 41 din C. Muncii, text ce prevede că : „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor,, şi art. 17 din C. Muncii.
Că potrivit art. 17 (5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3), în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege”.
Că, decizia contestata concretizează în fapt o măsură de modificare unilaterala a contractului de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esenţiale: locul de muncă, felului muncii (şi salariului) în condiţiile în care în cauza nu este incidentă nici una dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 48 Codul muncii care sa permită angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 (3) Codul Muncii, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă^timpul de odihnă.
Aceste elemente, conform dispoziţiilor imperative ale Codului Muncii pot fi modificate doar cu acordul salariatului [art. 41 alin. (1)] şi, doar cu titlu de excepţie, în cazurile şi condiţiile prevăzute expres şi limitativ prin art. 42-48 Codul muncii.
S-a invocat de către reclamant că, deşi angajatorul are într-adevăr, conform art. 38 (1) din CCM, posibilitatea să coreleze structura de personal cu nevoile unităţii, aceste prerogative pot fi exercitate doar în limitele legale anterior menţionate.
În concret, reclamantul a arătat că nici un text de lege nu permitea angajatorului modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, măsură abuzivă dispusă prin dispoziţia contestată.
S-a invocat de asemenea de către reclamant că în contextul în care nu a optat pentru postul pus la dispoziţie de către unitatea angajatoare nesemnând nici un act adiţional pentru postul de inginer producţie, în cauză sunt incidente disp. art. 65 din Codul muncii, privind încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 65 din Codul Muncii, concediere care nu ţine de persoana salariatului ca efect al desfiinţării locului de muncă.
Că, în această situaţie instanţa nu este chemată în a se substitui părţilor pentru a hotărî modalitatea de încetare a raporturilor de muncă, în speţa încetarea operând ca efect al aplicării disp. art. 65 Codul muncii.
S-a arătat de către reclamant că în realitate, motivul pentru care s-a procedat la emiterea deciziei contestate şi nu a unei decizii de încetare a raporturilor de muncă a fost acela de a evita acordarea plăţilor compensatorii negociate pentru astfel de situaţii prin CCM la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art. 70 (3) din CCM – la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului în cazul prevăzut de art. 68 din Codul muncii salariaţii vor beneficia de măsuri active de combaterea şomajului şi vor fi sprijiniţi de către S.C. CEO S.A., în limita sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli, prin acordarea de plăţi compensatorii, în funcţie de vechimea în muncă.
Că în temeiul art. 67 din Codul muncii, de măsurile prevăzute la alin. 3 beneficiază şi salariaţii al căror contract individual de muncă pe durată nedeterminată a fost desfăcut ca urmare a aplicării art. 65 şi art. 66 din Codul muncii, respectiv a fost concediaţi individual, iar ca efect al încetării CIM se impune şi admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata a 16 salarii medii brute pe unitate.
A arătat reclamantul că are o vechime în muncă mai mare de 25 de ani, astfel că se încadrează în acordarea acestor salarii în număr maxim de 16, aşa cum reiese din carnetul de muncă.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 17, 41 şi urm. Codul Muncii, art. 70 din CCM raportat la disp. art. 194 Cod procedură civilă.
În dovedirea acţiunii s-au depus la dosarul cauzei, în copie, decizia contestată, împuternicire avocaţială, aducere la cunoştinţă privind oferirea unui nou post, extras din CCM, carnet muncă, cererea nr. 172/22.09.2014, fişa postului şi extras condică (personal în curs de plasare).
S-a solicitat emiterea unei adrese către unitatea angajatoare pentru a comunica ultimul act adiţional semnat de către reclamant precum şi contractul individual de muncă al acestuia, dacă există act adiţional la contractul individual de muncă încheiat pentru inginer nivel 1 pe numele reclamantului la Secţia de PUSM Rovinari din cadrul SDM a societăţii, noua organigramă din care să reiese faptul că postul de inginer nivel 1 din cadrul Serviciului RUUSM Rovinari a fost desfiinţat, hotărârea nr. 7/05.02.2014 a Directoratului şi hotărârea nr. 2/11.02.2014 a Consiliului de Supraveghere despre care se face vorbire în actul contestat şi fişa postului sau orice alt înscris din care să reiese atribuţiile pe care trebuie să le îndeplinească reclamantul în Producţie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
S-a susţinut în esenţă, că decizia contestată a fost luată în conformitate cu Hotărârea nr. 7/05.02.2014 a Directoratului şi cu Hotărârea nr. 2/11.02.2014 a Consiliului de Supraveghere prin care, în scopul creşterii competitivităţii economice şi eficientizării activităţilor care se desfăşoară în cadrul societăţii, a fost aprobată reorganizarea activităţii ce vizează concentrarea activităţilor suport în cadrul aparatului executiv al societăţii şi consolidarea activităţilor de producţie şi mentenanţă în subunităţi.
Că, ulterior reorganizării activităţii, reclamantul S.I. ocupă postul de inginer, celelalte drepturi de personal fiind corespunzătoare postului ocupat.
Având în vedere atributul exclusiv al angajatorului de elaborare a deciziilor de organizare internă, fiind recunoscut de lege dreptul acestuia de a-şi organiza în mod eficient activitatea, practica a statuat că nu constituie modificare a contractului individual de muncă sub aspectul locului muncii trecerea salariatului de la o direcţie la alta.
Mai mult decât atât, s-a invocat de către pârâtă că prin decizia contestată nu au fost modificate durata contractului, felul muncii, salariul, timpul de muncă sau timpul de odihnă, aceste elemente esenţiale ale contractului individual de muncă nu au fost modificate, iar postul ocupat de reclamant prin decizia a cărei anulare se solicită este un post ocupat în considerarea competenţelor profesionale ale reclamantului.
În considerarea acestor competenţe profesionale ale reclamantului, faţă de propunerea iniţială adresată reclamantului, prin adresa nr. 28674/09.09.2014, de a ocupa postul de inginer nivel 3, la Compartimentul RUMC Rovinari, prin decizia atestată acesta a ocupat postul de inginer nivel 1 la USM Rovinari, exact unde îşi desfăşurase activitatea anterior.
Mai mult, s-a invocat de către pârâtă că angajatorul are dreptul să efectueze o organizare cât mai judicioasă a activităţii cu respectarea condiţiei ca felul muncii şi salariul să nu fíe modifícate.
Modul in care societatea îşi organizează activitatea este un aspect ce ţine de buna funcţionare societăţii, temeiul fiind reprezentat de dispoziţiile art.23 lit.g din Actul Constitutiv al SCEO, conform căruia „Directoratul angajează si concediază, stabileşte sarcinile si responsabilităţile personalului in conformitate cu politica de personal a societăţii”.
De asemenea, în temeiul art.23 lit. h din Actul Constitutiv „Societatea prin organele de Conducere, respectiv Directoratul ia toate masurile necesare si utile pentru conducerea societăţii, aferente administrării zilnice a fiecărui departament”.
Că, prevederile art. 41 alin. (1) din Codul Muncii privitoare la condiţiile modificării contractului individual de muncă nu sunt nu sunt incidente în cauza de faţă, neputând fi pusă în discuţie o modificare a contractului.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind constatarea încetării contractului individual de muncă, s-a apreciat că şi acesta este neîntemeiat, deoarece acesta este un act juridic consensual care prevede acordul ambelor părţi atât la încheiere cât şi la încetare, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de lege
Că, atâta vreme cât reclamantul solicită constatarea încetării raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului, este evident că acesta urmăreşte doar obţinerea unui folos material exprimat prin cele 16 salarii medii brute pe unitate.
Că, în urma adresei nr. 28674/09.09.2014 unitatea nu a făcut altceva decât o reanalizare a situaţiei reclamantului S.I. şi, pentru evitarea concedierii, a fost emisă decizia care să permită salariatului continuarea activităţii, acesta nefiind prejudiciat sub niciun aspect.
În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă şi prevederile Codului muncii.
În dovedire, s-au depus la dosarul cauzei decizia înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014 emisă de pârâta S.C.E.O. SA, actul adiţional nr. 5/01.04.2013, fişa postului valabilă cu 01.04.2013, organigrama USM Rovinari anterioară reorganizării activităţii, organigrama USM Rovinari ulterioară reorganizării activităţii, statul de funcţii USM Rovinari la 01.05.2013, confirmarea de primire a deciziei contestate, fişa pentru evidenţa timpului lucrat în luna octombrie 2014, copie condică pe luna octombrie 2014, contractul individual de muncă, Hotărârea Directoratului nr. 7/05.02.2014 şi Hotărârea Consiliului de supraveghere nr. 2/11.02.2014.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, la cererea instanţei, pârâta S.C.E.O. SA a depus la dosarul cauzei fişa postului reclamantului valabilă cu data de 01.04.2013.
Pârâta S.D.M. Tg Jiu a formulat întâmpinare invocând pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive, depunând în acest sens la dosarul cauzei actul constitutiv al SCEO SA.
Examinând cererea dedusă judecăţii în raport de actele şi lucrările dosarului, de obiectul acţiunii şi dispoziţiile legale invocate, Tribunalul în raport de dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă, se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în total sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SDM Târgu Jiu, instanţa va admite excepţia, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).
Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremtorie. În cazul în care instanţa constată lipsa calităţii procesuale (activă sau pasivă) se va respinge cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate sau ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Calitatea procesuală a părţilor este una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana pârâtului şi cel care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii.
În speţă, decizia contestată de reclamant, înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014 a fost emisă de Directorul General al SCEO SA şi nu de către S.D.M. Tg Jiu, sens în care aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă.
Cât priveşte fondul cauzei, Tribunalul analizând acţiunea de faţă în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:
Reclamantul S.I. este angajat al pârâtei S.C.E.O. SA, fiind încadrat ca inginer nivelul 1 în cadrul Serviciului RUUSM Rovinari conform actului adiţional nr. 5/01.04.2013, încheiat la contractul individual de muncă.
Prin decizia Directorului general executiv al SCEO SA înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014, reclamantul a fost trecut din funcţia de inginer nivel 1 din cadrul Serviciului RUUSM Rovinari în funcţia de inginer nivelul 1 la Secţia de PUSM Rovinari.
Instanţa reţine că prin această decizie au fost modificate unilateral elemente esenţiale ale contractului individual de muncă, respectiv locul şi felul muncii.
Conform dispoziţiilor art.41 din Codul Muncii „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. (2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod. (3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:a)durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.”
În aplicarea principiului consensualismului, legiuitorul de dreptul muncii a stabilit aşadar regula conform căreia nici angajatorul şi nici salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă în privinţa elementelor enunţate, fără acordul expres al celuilalt, acord care trebuie să fie expres şi nu tacit sau subînţeles. De la această regulă există într-adevăr şi excepţii însă acestea sunt strict şi limitativ prevăzute de lege (art.42 şi art.48 din codul muncii).
Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenţie bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voinţă al celor două părţi ale raportului juridic de muncă, angajator şi salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilirea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleaşi condiţii în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părţi.
În sensul dispoziţiilor art. 41 Codul muncii, modificarea unilaterală a oricăruia dintre elementele esenţiale ale contractului de muncă şi încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de Codul muncii au drept consecinţă anularea deciziei angajatorului astfel emisă.
În speţă, reclamantul a contestat decizia înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014 emisă de SC CEO SA susţinând că prin aceasta a intervenit o modificare unilaterală a unor elemente esenţiale ale contractului individual de muncă, respectiv locul şi felul muncii.
Cât priveşte locul muncii, acesta presupune precizarea în contractul individual de muncă cel puţin a următoarelor elemente: a localităţii, a unităţii sau subunităţii (secţie, atelier, departament, direcţie, serviciu, birou).
În speţă, în ultimul act adiţional nr. 5/01.04.2013 semnat de reclamant s-a indicat că activitatea se desfăşoară la S.C.E.O. SA/S.D.M. Tg Jiu – USM Rovinari – conducere – Serviciul RU, iar prin decizia contestată reclamantul a fost trecut pe postul de inginer nivelul 1 la Secţia de PUSM Rovinari.
Aşadar, reclamantului i-a fost schimbat locul muncii de la Serviciul RUUSM Rovinari la Secţia de PUSM Rovinari din cadrul SDM a societăţii.
Elementul esenţial care califică drept nelegală măsura mutării definitive a reclamantului în cadrul unui alt compartiment (de la Serviciul RUSP), este încălcarea drepturilor salariatului sub aspectul lipsei acordului acestuia.
Nu prezintă relevanţă faptul că au fost păstrate drepturile salariale, întrucât, deşi în cadrul unui raport de muncă salariul reprezintă un element esenţial, munca depusă de orice persoană interesează şi din punct de vedere al altor aspecte care ţin de satisfacţiile nepatrimoniale ale muncii pe care o prestează şi pe care le are în vedere în egală măsură. Chiar dacă drepturile salariale au fost păstrate prin modificarea contractului individual de muncă, reclamantului i-a fost schimbat locul muncii, fiind trecut de la SRU, la Secţia PUM Rovinari, unde îndeplineşte atribuţii diferite, în condiţiile în care acesta nu şi-a dat consimţământul.
Cu privire la felul muncii se reţine că în practică se face distincţie între noţiunile de profesie, ocupaţie, funcţie. Astfel, profesia este specialitatea, calificarea deţinută de o persoană prin studiile sale; ocupaţia este activitatea utilă aducătoare de venit pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit, constituind pentru persoana respectivă sursa sa de existenţă; funcţia este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau de execuţie, corelată cu un anumit nivel al pregătirii profesionale.
În situaţia reclamantului, un inginer poate exercita în fapt activităţi diferite, atribuţiile concrete fiind reflectate în fişa postului.
În speţă, potrivit fişei postului întocmită anterior deciziei contestate, reclamantul desfăşura activităţi ca inginer în cadrul Serviciului de RU, (fişa postului 01.04.2013 – fila 79 la dosar).
După emiterea deciziei contestate reclamantului nu i s-a mai întocmit o altă fişă a postului pentru funcţia de inginer nivel 1 la Secţia de PUSM Rovinari, deşi, faţă de specificul diferit al celor două servicii, întocmirea fişei postului era absolut necesară pentru a se putea stabili dacă s-a schimbat sau nu felul muncii.
Sarcina probei in litigiile de muncă revine angajatorului, în conformitate cu art. 272 din Codul muncii.
Astfel, în situaţia în care reclamantul susţine că i s-a schimbat felul muncii, angajatorul era obligat să facă dovada contrară, prin prezentarea fişei postului corespunzătoare decizie de schimbare a locului de muncă. Datorită specificului diferit al Serviciului de RUSM se poate prezuma că a fost schimbat felul muncii reclamantului.
Este lipsit de relevanţă faptul că s-a menţionat aceeaşi funcţie, respectiv cea de inginer nivel 1, atâta timp cât nu s-a dovedit că reclamantul are aceleaşi atribuţii cu cele iniţial stabilite prin fişa postului.
În această situaţie, este evident că s-a modificat elementul esenţial al contractului individual de muncă, respectiv felul muncii.
Schimbarea felului munci, fără obţinerea în prealabil a acordului salariatului, echivalează cu modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 Codul muncii.
Cu privire la cererea reclamantului prin care se solicită constatarea încetării contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii şi obligarea pârâtei S.C.E.O. SA la plata a 16 salarii medii brute pe unitate actualizate la data plăţii efective, instanţa urmează a respinge cererea pentru următoarele considerente:
Încetarea contractului individul de muncă în temeiul dispoziţiilor art. 65 Codul muncii (concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului) reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Pentru motivele arătate mai sus, iniţiativa concedierii aparţine angajatorului, şi nu este un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 55 din Codul muncii.
De altfel, instanţa nu se poate substitui angajatorului pentru a hotărî încetarea raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârâtă.
În baza art.453 (1) Cod de procedură civilă, cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi admisă, întrucât reclamantul a făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor prilejuite de prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SDM Târgu Jiu şi respinge acţiunea faţă de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.I., CNP ……, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat DA, cu sediul în sat …., în contradictoriu cu pârâta S.C.E.O. SA, cu sediul în Tg Jiu.
Anulează decizia înregistrată în registrul special sub nr. 4781/01.10.2014 şi în registrul general sub nr. 31497/01.10.2014 emisă de pârâta S.C.E.O. SA.
Respinge celelalte capete de cerere, respectiv constatarea încetării contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii şi obligarea pârâtei S.C.E.O. SA la plata a 16 salarii medii brute pe unitate actualizate la data plăţii efective.
Obligă pârâta S.C.E.O. SA la plata către reclamant a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Sentinţă executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunţată în şedinţa publică din 10.03.2015, la Tribunalul Gorj.
……………………………..
