Anulare sentinţă cu reţinere spre rejudecare. Încălcarea principiului disponibilităţii şi al contradictorialităţii.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor şi în acelaşi context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut , fără a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor şi în acelaşi context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut , fără a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Ca atare, deşi dispoziţiile legale sus enunțate arată că instanţa judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de părţi, fără a putea depăşi cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie cât şi a apărărilor, instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii prin pronunţarea sentinţei atacate.
Ca atare, deşi dispoziţiile legale sus enunțate arată că instanţa judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de părţi, fără a putea depăşi cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie cât şi a apărărilor, instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii prin pronunţarea sentinţei atacate.
Totodată, se constată că , prin recalificarea obiectului cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenţii, din oficiu, instanţa a încălcat şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C.pr.civ., care arată la alin.1 că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar la alin.5 că instanţa este obligată să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Totodată, se constată că , prin recalificarea obiectului cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenţii, din oficiu, instanţa a încălcat şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C.pr.civ., care arată la alin.1 că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel, iar la alin.5 că instanţa este obligată să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
Dosar nr
Cod operator 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 691
Şedinţa publică din 28 mai 2015
Completul constituit din:
Preşedinte
Judecător
Grefier
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul pârât R D împotriva sentinţei civile nr. 17 din 08.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. … în contradictoriu cu intimata pârâtă R I şi cu intimata reclamantă M E R, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns apelantul pârât R D, personal şi asistat de avocat P N, în baza împuternicirii avocaţiale nr.0058259 din 27.05.2015, depusă la dosar în şedinţă publică, lipsind intimata pârâtă R I, reprezentantă de avocat P N, în baza împuternicirii avocaţiale nr.0058250 din 27.05.2015, depusă la dosar în şedinţă publică şi intimata reclamantă M E R, reprezentată de avocat M B I, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 0058070 din 28.05.2015, depusă la dosar în şedinţă publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că prin serviciul registratură, la data de 11.05.2015, apelantul pârât a depus la dosarul cauzei chitanţa nr. 8241/04.05.2015 emisă de Primăria Tg-Cărbuneşti, privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Avocat M B I depune la dosar chitanţa nr.170 din 28.05.2015, privind plata onorariului de avocat.
Interpelate părţile arată că nu mai au alte cererii de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, astfel încât instanţa declară deschise dezbaterile asupra apelului formulat.
Avocat P N, pentru apelantul pârât R D a arătat că în realitate instanţa de fond a fost învestită cu un partaj de bunuri comune şi din oficiu, fără a fi pusă în discuţie recalificarea cererii de chemare în judecată, a recalificat cererea ca fiind o cerere în pretenţii încălcând mai multe principii de drept, printre care principiul disponibilităţii şi al contradictorialităţii, precum şi al dreptului de apărare. A arătat că s-a dispus conceptarea din oficiu a numitei R I, în calitate de pârâtă, în cauză ar fi putut fi vorba de o cerere de intervenţie forţată prev. de art. 68 C.pr.civ., însă o astfel de cerere poate fi formulată numai de părţi şi nu de instanţă din oficiu. Precizează că nu s-a solicitat restituirea sumei de 1050 euro de nici o parte, însă instanţa s-a pronunţat doar cu privire la această sumă şi nu cu privire la cererea având ca obiect partaj de bunuri comune. A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii arătând că din probele administrate nu rezultă că părţile ar fi realizat împreună bunurile a căror partajare se solicită.
De asemenea, a arătat că R I a trimis celor doi soţi sume de bani pentru edificarea gospodăriei şi în această situaţie părţile ar fi avut la îndemână doar un drept de creanţă.
Avocat M B I, pentru intimata reclamantă M E R a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, arătând că intimatei trebuie să i se reţină o cotă de contribuţie la edificarea bunurilor comune întrucât aceasta a îngrijit gospodăria timp de 10 ani, prestând diferite munci şi în plus a fost ajutată şi de membrii familiei sale.
Avocat P N, în replică, a arătat că sentinţa instanţei de fond se impune a fi anulată şi trimisă cauza spre rejudecare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de faţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data de 26 noiembrie 2013, sub nr. .., reclamanta M E R a chemat în judecată pe pârâtul R D, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei respectiv: un beci cu o cameră deasupra din lemn, baie, bucătărie, dotate cu gresie, faianţă, cadă, 2 boilere electrice, maşină de spălat, mobilă bucătărie, ladă frigorifică, combină frigorifică, 2 sobe teracotă, TV plasmă, două aragazuri, mobilă sufragerie, fântână, gard beton şi fier, hidrofor la fântână şi instalaţie în casă, centrală pe gaze cu calorifere, garaj cu acoperiş, gard beton de 21,65 m., gard de lemn cu fundaţie de beton şi ţevi de fier, coteţ păsări şi porci, platformă de beton în curtea casei, magazie de lemne, instalaţie de apă curentă în casă.
A mai menţionat reclamanta că aceste lucrări au fost făcute la imobilul casă de locuit proprietatea mamei pârâtului în care a locuit până a plecat la muncă în Italia.
De asemenea, a mai arătat că i-a trimis pârâtului între lunile ianuarie – august 2012 suma de 1050 euro cu care pârâtul a construit peste drum de locuinţă: o baie şi bucătărie dotate cu cabină de duş, soba tip şemineu, uşă şi geam termopan, un gard pe lungimea de 37 m. din tablă şi ţeavă pătrată bunuri pentru care solicită partajarea.
Pentru dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar facturi fiscale, chitanţe privind expedierea unor sume de bani, sentinţa civilă nr. 106 din1 5.01.2013 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti,
La data de 13.12.2013 reclamanta şi-a completat acţiunea conformându-se rezoluţiei din data de 27.11.2013, iar la data de 23.12.2013 a depus la dosar chitanţa privind achitarea taxei de timbru
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că toate bunurile mobile şi imobile menţionate în acţiune sunt ale numitei R I, iar reclamanta nu a fost niciodată angajată în câmpul muncii.
În acelaşi scop a mai menţionat că reclamanta a urmat cursurile unei facultăţi şi ale şcolii de şoferi cu banii trimişi de el din SUA
În şedinţa publică din data de 27 martie 2013 s-a luat o declaraţie pârâtului care a fost consemnată şi ataşată la dosar (f.48).
În şedinţa publică din data de 24 aprilie 2014 au fost audiaţi martoriiLa termenul din data de 22 mai 2014 a fost audiat martorul D C declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar (f.69).
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2014, instanţa a dispus conceptarea şi citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei R I, reţinându-se că bunurile imobile s-au edificat pe terenul acesteia.
La data de 15.09.2014, pârâta R I a depus la dosar întâmpinare (f.77).
La data de 19 octombrie 2014 s-a luat un interogatoriu reclamantei M R E la solicitarea pârâtului R D, interogatoriul fiind la fila 66 din dosar
Cu această ocazie reclamanta a menţionat că a locuit împreună cu pârâtul R D din vara anului 2001 până în luna ianuarie 2012 când a plecat în Italia, reîntorcându-se în ţară pe data de 20 ianuarie 2013 când se pronunţase hotărârea de divorţ
În perioada menţionată, respectiv vara anului 2001 până în luna ianuarie 2012, reclamanta a arătat că nu a fost încadrată în câmpul muncii şi că a locuit în imobilul casă de locuit al pârâtului R D unde se ocupa de treburile gospodăreşti în sensul că creştea păsări, un porc pe fiecare an şi a muncit grădina în suprafaţă de aproximativ 5 ari.
A mai precizat că în perioada anilor 2007-2009 a urmat cursurile facultăţii de psihologie, iar cheltuielile ocazionate de aceste cursuri au fost suportate de R D.
În perioada anului 2012 – 2013 a fost plecată la muncă în Italia de unde a trimis 1000 euro cu care s-au realizat o bucătărie, o toaletă şi un gard de tablă ondulată.
Începând cu anul 2012 nu a mai locuit şi nu s-a mai gospodărit împreună cu pârâtul întrucât a fost plecată în Italia şi de unde a trimis suma de 1.000 euro aşa cum a menţionat anterior.
Aceeaşi reclamantă a relatat că nu s-a încadrat în perioada anilor 2001-2012 întrucât pârâtul a refuzat să o ia cu el în SUA, motiv pentru care a fost nevoită să plece în Italia
Tot reclamanta a precizat referitor la cursurile Facultăţii de Psihologie că au fost cursuri la distanţă şi se prezenta doar la examene în cadrul Facultăţii Spiru Haret din Tg-Jiu.
În anul 2008 a urmat cursurile şcolii de şoferi amatori care au fost plătite tot de către pârâtul R D, acestea ridicându-se la suma de 600-700 lei.
A mai arătat reclamanta că păsările şi porci pe care îi creştea în gospodărie le folosea pentru consumul propriu în afară de faptul că mai vindea ouă ( f.83).
Prin sentinţa civilă nr.17 din 08.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nra fost admisă în parte acţiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta M E R, împotriva pârâţilor R D şi R I.
A fost obligat pârâtul R D să plătească reclamantei suma în cuantum de 1050 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în timpul căsătoriei s-au realizat bunurile din acţiune la care o contribuţie mai mare a avut-o pârâtul R D şi mama sa R I care lucrau în SUA
Martorii audiaţi în cauză au relatat această stare de fapt, menţionând că reclamanta, în această perioadă, se ocupa de treburile gospodăreşti.
De altfel, chiar reclamanta, prin interogatoriul ţinut la data de 16.10.2014 a scos în evidenţă această realitate.
Coroborând probele de la dosar, instanţa a reţinut că deşi, reclamanta a efectuat activităţi casnice, în perioada căsătoriei, pârâtul a sprijinit-o financiar să urmeze cursurile unei facultăţi şi ale unei şcoli de conducători auto.
În atare situaţie, instanţa a reţinut că a intervenit o compensaţie în ce priveşte contribuţia părţilor cu privire la bunurile menţionate în acţiune până în luna ianuarie 2012.
Începând cu luna ianuarie 2012, reclamanta a plecat la muncă în Italia de unde a trimis pârâtului R D suma de 1050 euro ce a fost investită în unele construcţii din gospodărie.
De altfel, în această perioadă, pârâtul a şi introdus acţiune de divorţ împotriva pârâtei, în care sens s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 106 din 15.01.2013 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti dată în dosarul nr…..
Întrucât părţile s-au despărţit în fapt după începutul anului 2012, instanţa a apreciat că se impune obligarea pârâtului R D la plata sumei de 1050 euro către reclamantă, sumă pe care aceasta i-a expediat-o din Italia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul R D, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că sentinţa pronunţată este nelegală în raport cu prevederile art. 9 alin. 2 şi art. 397 alin. 1 C.pr.civ. având în vedere că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii prin pronunţarea acestei sentinţe, principiu care arată că părţile pot determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului, ci şi conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei.
Arată că cererea de chemare în judecată iniţială a avut ca obiect partaj de bunuri comune, că pe parcursul judecării cauzei nu s-a pus problema modificării cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenţii, însă cu toate acestea prin sentinţa apelată a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1050 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii.
Totodată, a arătat că instanţa nu a pus în discuţia părţilor recalificarea cererii de chemare în judecată fiind încălcat în mod evident principiul contradictorialităţii dar şi dreptul la apărare al său prevăzut în art. 13 C.pr.civ.
În continuarea motivării arată că dreptul la apărare reprezintă un principiu constituţional consacrat în art.24 din Constituţia României, în conţinutul căruia se include şi dreptul oricărei părţi din proces de a propune probe, de a face apărări şi de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral.
Apreciază că prin modalitatea în care instanţa de fond, din oficiu şi după acordarea cuvântului pe fond a modificat obiectul cererii de chemare în judecată din partaj de bunuri comune în pretenţii, i-a încălcat dreptul la apărare în sensul că nu a mai avut nici o posibilitate de a se apăra.
Apelantul a precizat că aşa cum rezultă din cupoanele de expediţiei a sumei de 1050 euro din Italia reclamanta a trimis aceste sume după data de 01.01.2012, respectiv data despărţii în fapt, aspect care rezultă fără putere de tăgadă din hotărârea de divorţ ataşată la dosarul cauzei şi din răspunsul la interogatoriu al pârâtei.
Astfel, a rezultat în mod clar că această sumă de bani nu putea fi trimisă cu scopul realizării bunurilor comune din moment ce părţile erau despărţite în fapt şi pe rolul instanţei se judeca acţiunea de divorţ
A mai precizat apelantul că părţile nu au mai realizat nici un bun comun în timpul căsătoriei invocând în acest sens disp. art. 577 alin. 1 C.civ. conform căruia proprietarul imobilului devine şi proprietarul construcţiilor, plantaţiilor şi oricăror altor lucrări efectuate asupra acelui imobil.
Intimata pârâtă R I a formulat întâmpinare faţă de motivele de apel şi a solicitat admiterea apelului arătând că terenul pe care sunt edificate construcţiile arătate în cererea de chemare în judecată este proprietatea sa, că toate bunurile mobile şi imobile sunt bunuri proprii ale sale realizate prin contribuţia exclusivă a sa.
Arată că în perioada în care au locuit împreună nici unul dintre soţi nu erau încadraţi în muncă şi nu realizau venituri, că le trimitea sume de bani din America în mod frecvent pentru a se întreţine.
Cu privire la susţinerea intimatei pârâte în sensul că a trimis din Italia suma de 1050 euro pentru a realiza anumite bunuri comune a precizat că aceasta nu poate fi primită întrucât aceste sume au fost expediate după data de 01.01.2012, dată de la care în gospodăria sa nu s-a mai realizat nici un bun mobil sau imobil
A mai precizat că înainte de data sus menţionată cei doi soţi erau despărţiţi în fapt şi că fusese introdusă şi acţiunea de divorţ, aspect recunoscut şi de reclamantă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare faţă de motivele de apel depuse de apelant şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală arătând că suma de 1050 euro a fost trimisă de aceasta în perioada în care a lucrat în străinătate pentru a continua lucrările pe terenul familiei R. şi că în mod corect s-a reţinut că această sumă a fost folosită în interes comun fiind îndreptăţită la restituire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele,
Prin acţiunea civilă dedusă judecăţii, reclamanta M E R a chemat în judecată pe pârâtul R. D., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei respectiv: un beci cu o cameră deasupra din lemn, baie, bucătărie, dotate cu gresie, faianţă, cadă, 2 boilere electrice, maşină de spălat, mobilă bucătărie, ladă frigorifică, combină frigorifică, 2 sobe teracotă, TV plasmă, două aragazuri, mobilă sufragerie, fântână, gard beton şi fier, hidrofor la fântână şi instalaţie în casă, centrală pe gaze cu calorifere, garaj cu acoperiş, gard beton de 21,65 m., gard de lemn cu fundaţie de beton şi ţevi de fier, coteţ păsări şi porci, platformă de beton în curtea casei, magazie de lemne, instalaţie de apă curentă în casă, aceste lucrări fiind efectuate la imobilul casă de locuit proprietatea mamei pârâtului în care a locuit până a plecat la muncă în Italia.
Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a admis în parte cererea şi a fost obligat pârâtul R. D. să plătească reclamantei suma în cuantum de 1050 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii.
Tribunalul constată caracterul fondat al criticilor formulate de apelantul pârât, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 480 alin.3 Cod proc.civ., întrucât în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, astfel că se impune admiterea apelului, anularea sentinţei primei instanţe şi reţinerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului.
Reţine tribunalul că instanţa de fond, deşi a fost investită cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect partaj de bunuri comune, nu s-a pronunţat cu privire la obiectul cauzei, ci a obligat pârâtul la plata sumei de 1050 euro către reclamantă, recalificând practic obiectul cererii în pretenţii, fără însă ca această cerere să fi fost formulată de niciuna dintre părţi sau să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor.
Astfel instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu încălcarea principiului disponibilităţii reglementat în dispoziţiile art. 9 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenţiei supuse judecăţii, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei, precum şi a etapelor pe care l-ar parcurge.
Principiul contradictorialităţii reprezintă o garanţie a unui proces echitabil prin prisma exigenţelor cerute de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană , procedurii de judecată propriu-zise.
Tribunalul constată că prin maniera de soluţionare a cauzei, instanţa de fond nu a intrat în judecata fondului şi nu a judecat cauza prin prisma cererilor , apărărilor părţilor şi al obiectului cererii de chemare în judecată, impunându-se anularea sentinţei pronunţate şi reţinerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului, în raport de disp. art. 979 şi urm. Cod proc. civ.
Văzând disp. art. 480 alin.3 C.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât R D, domiciliat în … împotriva sentinţei civile nr. 17 din 08.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. … în contradictoriu cu intimata pârâtă R I, domiciliată în comuna S…., judeţul Gorj şi cu intimata reclamantă M E R, domiciliată în …
Anulează sentinţa civilă nr. 17 din 08.01.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. …..
Acordă termen la 11 iunie 2015 în vederea evocării fondului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 28 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
