Anularea procesului verbal de contravenție pentru motive de temeinicie. Dovedirea netemeiniciei procesului verbal de contravenție contestat. Fond.
Cuprins pe materii: Plângere contravențională. Codul de procedură civilă – mijloacele de probă.
Procesul verbal de contravenție pentru depășirea în loc nepermis se anulează dacă este dovedită netemeinicia acestuia. Prezentarea ca mijloc de probă de către petent a unei înregistrări video, coroborat cu celelalte probe poate conduce la răsturnarea prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție. Admitere.
Judecătoria Liești, Secția civilă, Sentința civilă nr. 877/17.12.2014
Prin acţiunea formulată petentul B. C., în contradictoriu cu intimata I.P.J. GL, a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat invocând netemeinicia și nelegalitatea acestuia. Petentul a precizat că în susținerea celor contestate va depune o înregistrare video efectuată personal cu privire la fapta contravențională ce face obiectul contestației.
Acțiunea este întemeiată.
În procedura contravenţională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumţie prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Petentul s-a prezentat în instanță şi a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depuse la dosar, a suportului CD ce conţine înregistrarea video a momentului depăşirii, fotografii de la faţa locului și a probei testimoniale cu martorul B. S. A fost administrată proba testimonială cu martorul B.S.
Instanța, a procedat la vizionarea CD-ului depus de petent, întocmindu-se în acest sens un proces verbal. Faţă de înregistrarea prezentată de petent, intimatul nu a depus la dosar nici un punct de vedere. Cu toate acestea, instanța constată că raportat la dispozițiile art. 341 alin. 2 din C. pr. Civ. : Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă (…) filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
Instanța constată că înregistrarea depusă la dosar de către petent nu a fost contestată de către intimat și nici nu ar rezulta că aceasta a fost obținută prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
Astfel, din filmare se observă că maşina pe care era amplasată camera video s-a angajat într-o manevră de depăşire, iar marcajul longitudinal ce desparte cele două sensuri de mers era discontinuu. Se mai observă că asfaltul a fost reparat din loc în loc, iar marcajul longitudinal de separare a sensurilor de mers nu a fost reînnoit, aflându-ne în imposibilitatea de a constata dacă acesta era continuu sau discontinuu.
Totodată, se mai observă că pe toată distanţa filmată nu este amplasat niciun indicator cu semnificaţia „Depăşirea interzisă”.
Din întreg probatoriul administrat instanța nu este convinsă dincolo de orice dubiu că petentul a efectuat o manevră de depășire a unui autovehicul, încălcând axul drumului, în zona de acţiune a indicatorului „Depăşirea interzisă”.
Mai mult, instanța va avea în vedere și faptul că, într-o desfășurare cronologică normală a evenimentelor, conform faptelor descrise în procesul verbal contestat, dacă petentul a depășit un alt autovehicul atunci acesta din urmă se deplasa în spatele petentului, prin urmare agentul constatator ar fi avut posibilitatea, pe lângă notarea numărului de înmatriculare, să oprească autovehiculul în cauză și să consemneze declarația singurului martor ocular și obiectiv care a asistat la fapta contravențională imputată petentului. Cu toate acestea, agentul constatator nu a procedat la efectuarea unui ”probatoriu” cu ocazia constatării faptei contravenționale imputate petentului.
Instanța este de acord cu existența unei prezumţii relative de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, intrând în competenţa poliţiei, dar cu toate acestea, nu poate trece cu vederea că atunci când este posibilă întocmirea unui ”probatoriu” în susținerea contravenției constatate și sancționate, agentul constatator are obligația de a-l întocmi, fapt ce nu a fost realizat în cazul de față.
În cauza de faţă operează principiul in dubio pro reo, ceea ce înseamnă că orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancţionate. Agentul constatator nu a obținut alte probe în susținerea procesului verbal de contravenție contestat, deși ar fi avut aveastă posibilitate în mod real.
În concluzie, petentul a avut posibilitate legală de a dovedi că nu este vinovat, prin administrarea de probe, reuşind să răstoarne prezumpția de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul verbal.
Față de cele menționate, acțiunea a fost admisă.
