Apel declarat peste termen de moştenitorul pârâtului nelegal citat. Cerere de repunere în termenul de apel. Depăşirea termenului de 15 zile prev. de art. 103 alin. 2 cod procedură civilă calculat de la momentul împiedicării. Consecinţe.
Dacă nechemarea în judecată a apelantului, în calitate de succesor al defunctului predecedat H.I. lui S. şi, prin urmare necomunicarea hotărârii pronunţată de prima instanţă ar constitui o împrejurare mai presus de voinţa sa care l-a împiedicat să declare apel în termenul prevăzut de lege, această împiedicare a fost înlăturată odată cu întabularea în cartea funciară a hotărârii apelate, dată de la care, în cadrul efectului său de opozabilitate” erga omnes” a produs efectul luării la cunoştinţă şi faţă de apelant.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 217/10 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia
Prin sentinţa civilă nr.902/15.06.1998 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar nr.1620/1998 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta H.O., în contradictoriu cu proprietarii tabulari în indiviziune asupra imobilului din CF 921 Poiana Aiudului. S-a constatat că aceasta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat – casă, curte şi fânaţ în suprafaţă reală de 3600 mp şi s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit.
Împotriva sentinţei a declarat apel, la 28.04.2005, H.N. jr., cu motivarea că judecata s-a făcut în lipsa sa, care este moştenitor după pârâtul H.I. lui S. – socrul reclamantei, care era decedat la judecarea cauzei în fond, apel înregistrat în dosar nr.2518/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Soluţionând cererea apelantului de repunere în termenul de apel, Tribunalul Alba a admis cererea cu motivarea că acesta a dovedit cu acte de stare civilă, calitatea de succesibil după pârâtul H.I. lui S., nelegal citat de prima instanţă. Pe fond, s-a admis apelul şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Împotriva deciziei a declarat recurs intimatul H.I.Z., solicitând schimbarea deciziei în sensul respingerii cererii de repunere în termenul de apel formulată de H. N. jr.
În motivarea recursului se arată că decizia atacată este nelegală şi netemeinică, apelantul nefiind parte la judecarea cauzei în primă instanţă nu putea declara apel împotriva acestei sentinţe, neputând avea, deci, calitatea de apelant. Apelul fiind o fază a judecăţii, nu poate fi apreciat decât o continuare a procesului şi nu un proces distinct, cum greşit a considerat prima instanţă. Apelul făcut de către o persoană care nu a figurat nici ca parte, nici ca intervenient înaintea primei instanţe este inadmisibil oricât de întemeiat ar fi interesul acelei persoane de a exercita această cale de atac.
Chiar admiţând, prin absurd, că aceasta ar avea calitatea de apelant, el nu va putea invoca repunerea în termenul de apel pe motiv că nu a cunoscut despre sentinţa apelată şi despre contractul de întreţinere. Acesta făcea parte din familie, a cunoscut despre contract şi doar după decesul reclamantei H.O. – mama acestora, intervenind neînţelegeri, se încearcă desfiinţarea contractului de întreţinere.
Chiar putând invoca repunerea în termenul de apel în condiţiile art.103 Cod pr.civ. se va putea observa că în cauză este depăşit termenul de 15 zile înăuntrul căruia acesta ar fi putut să ceară repunerea în termenul de apel, termen calculat de la data întabulării în cartea funciară a sentinţei apelate, de la această dată apelantul trebuia să ştie despre existenţa sentinţei, întabularea producând efecte erga omnes, deci şi faţă de apelant.
Prin decizia civilă nr. 217/2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 629/2006 s-a admis recursul intimatului H.I.Z, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de H.N şi, pe fond s-a respins apelul acestuia ca tardiv formulat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin statutul său de moştenitor legal după defunctul H.I. lui S., care a figurat ca pârât în sentinţa civilă nr.902/1998 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr.1620/1998, numitul H.I. jr. a dobândit, prin asimilarea drepturilor procesuale ale acestuia, calitatea de parte în proces, putând, prin urmare, să declare apel împotriva sentinţei menţionate.
Una din condiţiile esenţiale însă, pentru declararea apelului este, potrivit art.284 alin 1 Cod proc.civ., aceea de a fi declarat în termen de apel respectiv, în 15 zile de la comunicarea hotărârii, condiţie pe care instanţa de apel nu a analizat-o atunci când a dispus repunerea apelantului H. N. jr. în termenul de apel.
Art.103 Cod proc.civ. permite părţii care nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, datorită unei împrejurări mai presus de voinţa sa, să o exercite în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Presupunând că nechemarea în judecată a apelantului în calitate de succesor al defunctului predecedat H.I. lui S. şi, prin urmare, necomunicarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, ar constitui o împrejurare mai presus de voinţa sa care l-a împiedicat să declare apel, se constată că această împiedicare a fost înlăturată odată cu întabularea în cartea funciară a hotărârii apelate, dată de la care, în cadrul efectului său de opozabilitate „erga omnes”, a produs efectul luării la cunoştinţă şi faţă de apelant.
Cum întabularea sentinţei apelate s-a făcut la data de 20.07.1998, dată de la care, potrivit celor mai sus menţionate începea să curgă pentru apelant termenul de 15 zile, este evident că prin declararea apelului la data de 6.05.2005, în dosar nr.2518/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia, termenul de 15 zile este cu mult depăşit şi prin urmare apelantul nu putea fi repus în termenul de apel cum, în mod greşit s-a pronunţat instanţa de apel prin decizia atacată.
Cum potrivit aceluiaşi articol 103 alin 1 Cod proc.civ., prin raportare la art.298 C.pr.civ. sancţiunea nerespectării termenului de apel este decăderea din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac, urmează că apelul declarat de H.N. jr. apare ca tardiv formulat.
