Prin decizia civilă nr. 313/A din 25.09.2006 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. 662/44/2006, a fost respinsă ca nefondată excepţia tardivităţii apelului declarat de Primăria F, excepţie invocată şi de intimata SC „N.E.” SRL Focşani şi a fost respins ca nefondat apelul Primăriei.
Cu privire la excepţia tardivităţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Excepţia a fost invocată de intimata SC „N.E”.SRL Focşani, în susţinerea acesteia arătându-se că apelul a fost declarat şi semnat de apărătorul pe care pârâta (Primăria F) l-a avut la fond, la data de 31.01.2006, fără a exista, însă, nici o delegaţie sau procură specială prin care acestuia să-i fi fost conferit exerciţiul acestui drept de dispoziţie (declararea apelului).
Abia la data de 10.03.2006 au fost depuse motivele de apel şi, odată cu acestea, delegaţia avocaţială care se referea la reprezentarea în faţa Curţii de Apel Galaţi.
În aceste condiţii, intimata a apreciat că nu poate fi luată în considerare decât această din urmă cerere, cuprinzând motivele de apel, care este însoţită de împuternicirea avocaţială dar, cum acestea au fost depuse la dosar abia la data de 10.03.2006, rezultă că apelul a fost declarat tardiv.
Instanţa de apel a constatat excepţia ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 136-138 din dosarul de fond, sentinţa a fost comunicată pârâtei la data de 17.01.2006.
Cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea la data de 30.01.2006, deci înlăuntrul termenului de 15 zile în care putea fi declanşată calea de atac, termen calculat de la data comunicării hotărârii.
Este adevărat că cererea de apel a fost semnată doar de avocatul pe care pârâta l-a avut la fond, dar, acest lucru a fost făcut cu respectarea dispoziţiilor art.69 alin.2 cod procedură civilă, dispoziţii legale care îi conferă avocatului care a asistat partea la judecarea pricinii să facă orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexecutarea lot la timp şi să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii date, toate actele de procedură îndeplinindu-se numai faţă de partea însăşi.
Prin urmare, Curtea a constatat că în deplină legalitate avocatul pe care pârâta l-a avut la fond a declarat apel în termen împotriva hotărârii primei instanţe, în virtutea drepturilor conferite lui prin dispoziţiile legale mai sus citate, fără a avea nevoie de o delegaţie sau o procură specială în acest sens, dreptul de a declara apelul revenindu-i în temeiul împuternicirii avocaţiale pe care acesta a avut-o în faţa primei instanţe.
Prin urmare cererea de apel depusă la data de 30.01.2006 şi semnată doar de avocatul pârâtei este perfect valabilă, poate şi trebuie să fie luată în considerare şi, întrucât a fost înregistrată înlăuntrul celor 15 zile de la data comunicării sentinţei atacate face ca excepţia tardivităţii apelului invocată de intimată să fie nefondată.
