Art. 274 alin. 1 şi 3 c.pe.civ. Cheltueili de judecată.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia Nr. 1520/2012
Şedinţa publică din 04 Mai 2012
Completul compus din:
PREŞEDINTE :
Judecător:
Judecător :
Grefier Şef
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenţii – intimaţii TV, SI, si OR, împotriva sentinţei civile nr. 83/24.01.2012, pronunţată de Judecătoria Novaci in dosarul nr. … in contradictoriu cu intimaţi Biroul Executorului Judecătoresc DG si TR.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul – contestator TR, lipsă fiind recurenţii – intimaţi TV, SI, si OR, reprezentaţi de avocat MI şi intimatul BEJ DG.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatând recursul în stare de judecată , s-a acordat cuvântul asupra recursului de faţă.
Avocat MI pentru recurenţii-intimaţi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul obligării contestatorului la plata către fiecare dintre intimaţi a sumei de 416,60 lei, cheltuieli de judecată efectuate la instanţa de fond, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată în recurs, conform notei depuse la dosarul cauzei.
S-a arătat că în mod eronat instanţa de fond a redus cheltuielile reprezentând onorariu apărător, achitate de recurenţi, şi a acordat contestatorului ceea ce nu s-a cerut şi în mod greşit a aplicat dispoziţiile art. 274 alin. 3 Cod.proc.civ, avându-se în vedere valoarea pricinii, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2187/2007 a Judecătoriei Novaci.
Intimatul contestator TR a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de faţă.
Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2011,pe rolul Judecătoriei Novaci sub număr dosar …, contestatorul -debitor TR a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite a sentinţei civile nr. 2187 din12 decembrie 2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1113 din 19 octombrie 2010, solicitând anularea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin titlul executoriu menţionat, a fost obligat la sultă către creditori în sumă de 13.271 lei vechi către TV şi l.499 lei vechi către OR (având în vedere că sultele au fost stabilite în anul 2006, înainte de reforma monetară), rezultând un debit total în sumă de 1.477 lei RON, la data executării.
Cu toate acestea, suma totală pentru care se solicită executarea este de 4.699,7 RON, care în opinia executorului reprezintă debitul şi cheltuieli de executare.
Consideră că suma rezultată nu este reală, fiind necesare lămuriri cu privire la întinderea şi aplicarea titlului executoriu şi de asemenea arată că la un debit de 1.477 lei cheltuielile de executare sunt mult prea mari şi nejustificate.
A mai arătat contestatorul că nu a fost convocat şi nu are cunoştinţă de punerea în posesie, deşi la cheltuielile de executare este inclusă suma de 2.200 lei privind punerea în posesie.
În consecinţă, solicită admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executare, urmând ca, eventual, intimaţii să promoveze o acţiune pentru lămurirea dispozitivului.
Solicită cheltuieli de judecată.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 399-400 cod.proc.civilă.
În dovedirea cererii, a depus la dosar în xerocopie comunicarea din dosarul de executare nr. 43/E/2011, somaţia emisă în acest dosar şi un proces verbal.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 20 ianuarie 2012, prin serviciul registratură al acestei instanţe, s-a depus în copie dosarul de executare nr. 43/E/2011 al BEJ DG, solicitat de instanţă.
În şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012, s-a luat o precizare contestatorului, care după citire şi semnare, s-a ataşat la dosarul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 83/24.01.2012, pronunţată de Judecătoria Novaci in dosarul nr. … a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimaţi, prin apărător.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei SI, invocată de contestator, precum şi contestaţia la executare formulată de contestatorul TR, în contradictoriu cu intimaţii TV, SI şi OR şi a fost obligat contestatorul la 550 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că prin cererea de faţă , debitorul TR a formulat contestaţie împotriva executării silite a sentinţei civile nr. 2187 din 12 decembrie 2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1113 din 19 octombrie 2010, solicitând anularea formelor de executare, întrucât suma pentru care a fost somat nu este cea rezultată din titlul executoriu, iar cheltuielile de executare sunt exagerat de mari faţă de debitul urmărit.
Observându-se dispozitivul sentinţei civile nr. 2187/12.12.2007 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. …, ce constituie titlul executoriu, s-a constatat că TR a fost obligat la plata unei sulte în cuantum total de 14770 lei, respectiv lui TV suma de 13271 lei şi lui OR suma de 1499 lei.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei SI, invocată de contestator, instanţa a reţinut că, potrivit cererii din data de 04.07.2011 aflată în dosarul de executare, s-au adresat în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, împotriva debitorului TR, numiţii TV, SI şi OR.
Aceştia figurează drept creditori şi în somaţia emisă de BEJ DG şi faţă de considerente expuse, având în vedere şi motivele pentru care s-a formulat contestaţia la executare, instanţa a apreciat că intimata SI are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, faţă de calitatea în care figurează în dosarul de executare, neputând fi analizată pe calea excepţiei procesuale calitatea de creditor al obligaţiei instituită în sarcina debitorului, instanţa fiind ţinută, în soluţionarea cauzei, de motivele pentru care contestaţia la executare a fost formulată.
Pentru aceste motive, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei SI a fost respinsă.
În ceea ce priveşte motivele contestaţiei la executare, instanţa de fond a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, somaţia executorului emisă în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2187/12.12.2007 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. … cuprinde obligarea contestatorului-debitor la plata celor două sume stabilite cu titlu de sultă către TV şi OR
De asemenea, s-a reţinut că la dosar există întocmit procesul -verbal privind cheltuielile executorului judecătoresc, în raport de fiecare act de executare necesar a fi întocmit, suma stabilită, în cuantum de 4699,7 lei, cuprinzând inclusiv onorariul executorului şi onorariul avocatului celor doi creditori TV şi OR, la dosar fiind depuse şi chitanţele care atestă plata acestui din urmă onorariu.
Se observă că sumele stabilite sunt conforme cu limitele prevăzute pentru aceste cheltuieli de executare ,iar actele tarifate se circumscriu activităţii de punere în executare silită a hotărârii.
În ceea ce priveşte suma de 2.200 lei pentru punerea în posesie, instanţa a reţinut că aceasta este datorată pentru actul de executare respectiv, care ca şi succesiune în timp este ulterior emiterii somaţiei de către executor, fiind corect reţinută în procesul verbal privind aceste cheltuieli.
Analizând şi susţinerea contestatorului privind neconcordanţa dintre debitul pentru care este urmărit şi suma stabilită prin titlul executoriu, generată de faptul că la pronunţarea hotărârii s-ar fi avut în vedere moneda veche (lei ROL) şi nu cea nouă (lei RON), instanţa a apreciat că şi aceasta este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată.
Sub acest aspect, s-a reţinut că, prin Legea nr. 348/14.07.2004 privind denominarea monedei naţionale, s-a stabilit că de la data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaţi in circulaţie la această dată, vor fi preschimbaţi pentru 1 leu nou (art.1 alin. 1).
Leul nou va fi unitatea monetară naţională a României, denumită in continuare leu (s.n.), si se va diviza in 100 de bani (art. 1 alin. 3).
Că ,potrivit art. 5 alin. 1 din aceeaşi lege, bunurile, drepturile si obligaţiile evaluabile in bani, născute anterior datei de 1 iulie 2005, vor fi convertite conform raportului prevăzut la art. 1, in toate cazurile in care acestea fac obiectul unei operaţiuni de evaluare, de plată sau de constituire a oricărui alt raport juridic (s.n.).
Raportul de expertiză întocmit de exp. BV a fost depus la dosar la data de 28.06.2007 (fila 3 ultimul alineat din sentinţa civilă nr. 2187/2007) ,iar hotărârea ce constituie titlu executoriu a fost pronunţată în primă instanţă la data de 12 decembrie 2007, rămânând irevocabilă, după parcurgerea dublului grad de control judiciar, la data de 19.10.2010 prin decizia nr. 1113 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În raport de dispoziţiile legale incidente cu privire la denominarea monedei naţionale – „reforma monetară”, precum şi de data întocmirii raportului de expertiză şi cea a omologării acestuia prin hotărârea judecătorească, s-a constatat astfel că valorile pentru cuantumul sultei au fost exprimate în moneda naţională a României la acea dată – leul, neexistând vreo obligaţie din partea expertului sau a instanţei să facă menţiuni suplimentare cu privire la monedă (ROL sau RON).
Netemeinicia susţinerilor contestatorului se deduce şi din împrejurarea că, acceptând varianta că sumele ar fi fost exprimate în moneda naţională în vigoare înainte de data de 1 iulie 2005, prin aplicarea raportului de reducere prevăzut la art. 1 din Legea nr. 348/2004 (1/10.000) s-ar ajunge la concluzia că sulta totală stabilită în sarcina debitorului TR ar fi de 1,4770 lei actuali (14770 ÷ 10000) ceea ce ar fi cel puţin neverosimil, ca şi valoarea de 2,8597 lei actuali la care s-ar ajunge dacă s-ar denomina şi suma totală stabilită ca valoare pentru suprafeţele celor trei terenuri incluse în lotul debitorului (total 6574 mp cu valoarea de 28597 lei).
Pentru aceste motive, în temeiul art. 399 şi urm. C.p.civ., contestaţia a fost respinsă.
Fiind căzut în prezenţii, la cererea intimaţilor, contestatorul a fost obligat la cheltuieli de judecată potrivit art. 274 C.p.civ.
În soluţionarea acestei cereri accesorii, s-a constatat că la dosar au fost depuse trei chitanţe privind onorariul de avocat, în cuantum de câte 350 lei fiecare, achitat separat de fiecare intimat, precum şi bonuri fiscale pentru dovada cheltuielilor de transport la instanţă.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimaţi au fost cenzurate de instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. 1 şi 3 C.p.civ., astfel că au fost reţinute cheltuielile de transport suportate pentru cele două termene de judecată, conform celor două bonuri fiscale depuse la dosar (filele 35, 36), care corespund celor două termene de judecată la care apărătorul intimaţilor a fost prezent.
În ceea ce priveşte onorariul de avocat în cuantum total de 1050 lei (filele 32, 33, 34) instanţa a apreciat că este nepotrivit de mare faţă de obiectul pricinii, complexitatea cauzei şi munca efectivă prestată, în acest sens avându-se în vedere că intimaţii au beneficiat de apărarea calificată la două termene de judecată, unul la care cauza a fost amânată fără discuţii ,iar al doilea când s-au pus concluzii pe fondul contestaţiei la executare, soluţionarea excepţiei invocate în raport de una din părţile reprezentate fiind lăsată la aprecierea instanţei.
Alineatul 3 al art. 274 C.pr.civ. stipulează că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Că ,instanţa nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în întregime,iar articolul 274 alin. 3 C.pr.civ. nu reprezintă o excepţie a principiului pacta sunt servanda şi nu derogă în consecinţă de la obligativitatea contractului de asistenţă juridică. Părţii contractante îi incumbă obligaţia de a plăti în întregime onorariul stabilit către avocatul său (obligaţiile contractuale nefiind în niciun mod afectate), însă nu este îndreptăţită să pretindă părţii adverse să-i achite cu titlu de cheltuieli de judecată decât onorariul stabilit de instanţă prin hotărârea judecătorească.
Nimic nu interzice, în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005, fiind respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, investită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, cuprinzând şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Prin urmare, a fost obligat contestatorul la suma de 550 lei cheltuieli de judecată către intimaţi, compusă din 350 lei pentru asistenţa juridică de care au beneficiat aceştia din urmă în faţa instanţei şi 200 lei contravaloare transport.
Împotriva sentinţei au declarat recurs intimaţii TV, SI si OR, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în raport de disp. art. 304 pct. 6 şi 9 Cod.proc.civ.
În recursul formulat, recurenţii-intimaţi au criticat sentinţa în temeiul art. 304 pct. 6 Cod.proc.civ, arătând că instanţa de a fond a redus cheltuielile de judecată , reprezentând onorariu avocat, acordând contestatorului ceea ce nu s-a cerut , în condiţiile în care nu există o cerere în acest sens a părţii interesate.
Un al doilea motiv de recurs a vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 Cod.proc.civ, arătând că , raportat la valoarea pricinii, aşa cum rezultă din sentinţa civilă. nr. 2187/2007 a Judecătoriei Novaci, onorariul avocatului de 1050 lei este în procent de 0,75% din valoarea pricinii, fiind mai mic decât onorariile minimale ce existau cândva în tabloul onorariilor minimale şi care nu puteau fi cenzurate de judecător.
Că, în condiţiile în care instanţa a înţeles să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, trebuia să precizeze ,cât era onorariul minimal la care s-a raportat când a stabilit acordarea sumei de 116,60 lei, pentru fiecare din intimaţi.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate , în raport de dispoziţiile art. 304 pct,6şi 9 Cod proc.civ , reţine că recursul recurenţilor – intimaţii TV, SI şi OR este nefondat din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, contestatorul -debitor TR a investit instanţa de judecată cu contestaţie la executare împotriva executării silite a sentinţei civile nr. 2187 din12 decembrie 2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1113 din 19 octombrie 2010, solicitând anularea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa recurată a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimaţi, prin apărător.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei SI, invocată de contestator, precum şi contestaţia la executare formulată de contestatorul TR în contradictoriu cu intimaţii TV, SI şi OR şi a fost obligat contestatorul la 550 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.
Referitor la onorariul de avocat instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.274 alin. 3 C.pr.civ. reducând cuantumul onorariului de avocat de la 1050 lei la 350 lei
Criticile recurentului intimaţilor TV, SI, si OR privind reducerea onorariului de avocat sunt nefondate, întrucât procedând la aplicarea dispoziţiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanţa nu a intervenit în convenţia încheiată între recurenţii- intimaţi , în calitate de client şi avocatul său, pentru ca în acest fel să fie încălcate dispoziţiile art. 969 Cod civil.
Aplicând dispoziţiile art. 274 alin. 3 c.pr.civ., instanţa de fond nu a cenzurat contractul de asistenţă juridică încheiat între recurent şi avocatul său , ci doar a stabilit în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de executare , raportat la complexitatea cauzei, durata în timp şi munca depusă de avocat, apreciind că nu este respectată proporţionalitatea dintre cuantumul onorariului avocaţial si amplitudinea si complexitatea activităţii depuse de acesta ..
Corect a interpretat instanţa că prin reducerea onorariului de avocat nu se intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în întregime,iar articolul 274 alin. 3 C.pr.civ. nu reprezintă o excepţie a principiului pacta sunt servanda şi nu derogă în consecinţă de la obligativitatea contractului de asistenţă juridică. Părţii contractante îi incumbă obligaţia de a plăti în întregime onorariul stabilit către avocatul său (obligaţiile contractuale nefiind în niciun mod afectate), însă nu este îndreptăţită să pretindă părţii adverse să-i achite cu titlu de cheltuieli de judecată decât onorariul stabilit de instanţă prin hotărârea judecătorească.
În aceste condiţii nu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă invocat de recurenţii –intimaţi ,instanţa interpretând corect dispoziţiile art.274 alin 3 şi actul dedus judecăţii .
În mod corect instanţa de fond a apreciat că onorariul de avocat în cuantum total de 1050 lei (filele 32, 33, 34) este nepotrivit de mare faţă de obiectul pricinii, complexitatea cauzei şi munca efectivă prestată, în acest sens avându-se în vedere că intimaţii au beneficiat de apărarea calificată la două termene de judecată, unul la care cauza a fost amânată fără discuţii ,iar al doilea când s-au pus concluzii pe fondul contestaţiei la executare, soluţionarea excepţiei invocate în raport de una din părţile reprezentate fiind lăsată la aprecierea instanţei. În plus ,toţi cei trei intimaţi au beneficiat de o apărare comună .
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Deciziile nr.401/2005, nr.184/2006, nr.492/2006 şi nr.746/2006 când a stabilit că dispoziţiile art.274 alin. 3 C.pr.civ. sunt constituţionale prin raportare la prevederile art.24 alin. 2 din Legea Fundamentală.
În sensul celor arătate, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil
Nu poate fii reţinută nici critica potrivit căreia instanţa de a fond a redus cheltuielile de judecată , reprezentând onorariu avocat, acordând contestatorului ceea ce nu s-a cerut , în condiţiile în care nu există o cerere în acest sens a părţii interesate., întrucât nimic nu interzice în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert , lichid şi exigibil.
În consecinţănu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă invocat de recurenţii –intimaţi,întrucât instanţa nu a acordat contestatorului ceea ce nu a solicitat .ci a acordat la solicitarea intimaţilor cheltuieli de judecată ,pe care le-a cenzurat în raport de dispoziţiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Se apreciază în consecinţă că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare si interpretare a legii , o judicioasă stabilire a stării de fapt în raport de actele depuse la dosar , recursul urmând a fi respins ca nefondat .
Văzând şi dispoziţiile art. 312 (1 ) C.pr.civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii – intimaţii TV, SI, si OR, împotriva sentinţei civile nr. 83/24.01.2012, pronunţată de Judecătoria Novaci in dosarul nr…. in contradictoriu cu intimaţi Biroul Executorului Judecătoresc DG si TR.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 04 Mai 2012 la Tribunalul Gorj .
