Potrivit art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată şi modificată „ cererile formulate de A.V.A.S. şi, orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxa de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe”.
Dispoziţiile art. 86 din O.U.G. 51/1998 scutesc de „ orice taxă ” cererile formulate de A.V.A.S. „în orice fel de cauze”. Nici o interpretare gramaticală şi nici una teleologică, care ţine de raţiunea înfiinţării A.V.A.S. ca instituţie de stat care are ca scop, printre altele, recuperarea creanţelor preluate la stat, fiind deci o instituţie de interes general, nu justifică obligarea A.V.A.S. la plata tarifului perceput de O.C.P.I.J.
Prin sentinţa civilă nr. 547/2007 a Judecătoriei Dorohoi s-a admis plângerea formulată de petenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, în contradictoriu cu intimata Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani dispunându-se anularea încheierii nr. 28152 din 4 ianuarie 2007 formulată de intimată şi radierea sechestrului instituit de petentă asupra imobilului Fabrica de Porţelan Dorohoi aparţinând de S.C. P. S.A. Dorohoi.
S-a reţinut că petenta a formulat plângere împotriva încheierii nr. 28152 din 22 decembrie 2006 pronunţată de intimată prin care i s-a respins solicitarea de radiere a sechestrului instituit asupra imobilului cu numărul 156/1 proprietatea S.C. P. S.A. Dorohoi pe motiv că nu şi-a achitat tariful prevăzut pentru o asemenea cerere.
În motivarea cererii petenta a arătat că în conformitate cu O.U.G. nr. 51/1998 art. 86 cererile formulate de aceasta şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxa de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe.
Prima instanţă a admis plângerea cu motivarea că O.U.G. nr. 51/1998 cuprinde reglementări speciale, dispoziţiile sale vizând doar un credit (A.V.A.S.) şi doar creanţele preluate de această instituţie în scopul valorificării şi că intimata a interpretat eronat dispoziţiile art. 86 din acest act normativ împiedicând petenta să-şi realizeze scopul pentru care a fost înfiinţată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi urmărind astfel valorificarea unui interes personal, respectiv încasarea taxelor aferente activităţii desfăşurate.
Mai întâi intimata a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă în cauză, dat fiind faptul că în exercitarea atribuţiilor ce-i revin O.C.P.I. nu urmăreşte satisfacerea unui interes propriu şi nici nu dobândeşte un drept subiectiv pe care să-l apere.
Pe fondul cauzei intimata a susţinut că scutirile invocate de petentă sunt în legătură cu cererile adresate instanţei sau actele dispuse în legătură cu executarea hotărârii judecătoreşti în A.V.A.S. a fost parte şi că din analiza textului invocat rezultă fără echivoc faptul că dispoziţiile menţionate nu au legătură cu înscrisurile din evidenţele de publicitate imobiliară, că norma invocată instituie o excepţie, fiind, ca atare, de strictă interpretare, motive pentru care se solicită admiterea apelului şi respingerea plângerii.
Prin decizia civilă nr. 171/A/4 septembrie 2007, Tribunalul Botoşani a admis apelul, a schimbat sentinţa apelată şi a respins plângerea, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că aşa cum susţine intimata O.C.P.I. Botoşani interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 este eronată şi că facilităţile de care beneficiază A.V.A.S., prin efectul legii privesc doar cererile adresate instanţelor de judecată. Concluzia se deduce, de altfel şi prin analogia invocată de intimată cu textul art. 401 din Legea nr. 137/2002 a cărui constituţionalitate a fost analizată de Curtea Constituţională prin decizia nr. 578 din 3 noiembrie 2005.
Mai mult, dispoziţiile art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998 conţin reglementări cu caracter special şi sunt, ca atare de strictă interpretare, textul făcând referire concretă la cererile şi orice acte procedurale adresate evident instanţelor judecătoreşti, nefiind ca atare permis a se extinde sfera acestor facilităţi şi faţă de alte instituţii ale statului, inclusiv O.C.P.I.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, arătând că atât în cererea de radiere a notării sechestrului cât şi în plângerea formulată împotriva Încheierii de respingere, A.V.A.S. a arătat că cererea sa este scutită de tariful prevăzut de Ordinul M.A.I. nr. 456/2004 în prezent abrogat prin Ordinul M.A.I. nr. 128/2007 iar în conformitate cu art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare : „cererile formulate de A.V.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe”.
Susţine recurenta că sintagma „orice alte taxe” acoperă alte categorii de scutiri ale cererilor adresate altor organe ale statului, decât instanţele de judecată.
Este evident că art. 55 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară emis de A.N.C.P.I., reprezintă dispoziţia generală, aplicându-se tuturor solicitanţilor care formulează o cerere către un birou de carte funciară, iar art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare este dispoziţia specială, vizând doar un solicitant, creditorul A.V.A.S. şi doar în scopul valorificării creanţelor preluate de această instituţie.
Având forţa juridică a legii, O.U.G. nr. 51/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare stabileşte un regim special al scutirii instituţiei statului A.V.A.S., de plata către alte instituţii ale statului, a contravalorii serviciilor solicitate.
Recursul, care, în drept se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă este întemeiat.
Potrivit art. 86 din O.U.G. 51/1998, republicată şi modificată „ cererile formulate de A.V.A.S. şi, orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxa de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe”.
Interpretarea dată în apel cum că acest text face referire concretă la cererile adresate exclusiv instanţelor judecătoreşti nu are nici un temei.
Astfel, dispoziţiile art. 86 din O.U.G. 51/1998 scutesc de „orice taxă” cererile formulate de A.V.A.S. „în orice fel de cauze”. Nici o interpretare gramaticală şi nici una teleologică, care ţine de raţiunea înfiinţării A.V.A.S. ca instituţie de stat care are ca scop, printre altele, recuperarea creanţelor preluate la stat, fiind deci o instituţie de interes general, nu justifică obligarea A.V.A.S. la plata tarifului perceput de O.C.P.I.
Ori, este evident că cererea adresată de A.V.A.S. este circumscrisă noţiunii de „orice fel de cauze”, iar tariful impus de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani se încadrează la categoria „alte taxe” în sensul art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998.
Trimiterea la decizia Curţii Constituţionale nr. 578 din 3 noiembrie 2005 este lipsită de relevanţă, atâta timp cât respectiva decizie a analizat constituţionalitatea unei dispoziţii dintr-un alt act normativ şi, mai mult respectiva decizie constată constituţională scutirea de la plata taxei de timbru a A.V.A.S.- ului pentru o anumită categorie de cauze de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Cum dispoziţia de scutire a A.V.A.S. de la plata taxelor percepute de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are un caracter special faţă de norma generală care stabileşte plata acestora şi, mai mult, o ordonanţă de urgenţă are o forţă juridică superioară unui ordin al ministrului, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă a admis recursul şi a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
