Dosar nr. 108/93/2014
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ILFOV
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1028
Şedinţa publică de la 20 Martie 2014
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE N.G.
Asistent Judiciar M.M.
Asistent Judiciar P.R.L.
Grefier M.M.P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta SC C. G. … SRL în contradictoriu cu pârâtul G.M.C., având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 13.03.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20.03.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 11.09.2012 sub nr. …/3/2012, reclamanta SC C.G…. SRL a chemat în judecată pe pârâtul G.M.-C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 21.165,96 lei reprezentând prejudiciul cauzat societăţii reclamante din derularea raporturilor de munca in baza contractului individual de munca din data de 15.12.2008 înregistrat la ITM Ilfov sub nr. …/06.01.2009;- plata cheltuielilor de judecată constând din onorariu de avocat si onorariu de expertiza.
In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între aceasta şi paratul G.M.-C. au existat relaţii contractuale de munca concretizate prin semnarea contractului individual de munca din data de 15.12.2008 înregistrat la ITM Ilfov sub nr. …/06.01.2009, reglementate, de asemenea si prin semnarea Fisei Postului. In baza contractului individual de munca paratul a semnat un contract de garanţie in baza căruia s-au născut raporturi contractuale de gestiune bunuri si valori materiale (sume de bani). In conformitate cu prevederile înscrisurilor menţionate mai sus, angajatul avea obligaţia ca la punctul de lucru al societăţii din Bucureşti, Sos. …, nr. …, sa desfăşoare activitatea de operator umplere recipiente GPL (gaz petrolier lichefiat), ocazie cu care alimenta autovehiculele care se prezentau la punctul de lucru, incasa contravaloarea gazului vândut, elibera si înmâna bon fiscal tuturor clienţilor după fiecare alimentare. De asemenea, avea gestiunea încasării banilor de la clienţi pana la momentul predării către reprezentanţii firmei si avea gestiunea cantităţii de gaz deţinuta in rezervorul staţiei in perioada in care era la serviciu. Paratul a semnat pentru luare la cunoştinţa 4 (patru) note interne si anume: cea cu nr. …/21.07.2009 (referitoare la încărcarea instalaţiilor tip skid si păstrarea evidentei cantităţi lor de GPL încărcate-livrate din skid), nota interna nr. …/05.10.2005 (care reglementa modalitatea de gestionare a banilor încasaţi – modalitatea de primire / predare), precum notele interne nr. …/24.06.2010, respectiv …/14.05.2009 referitoare la alte activităţi ale societăţii. Paratul a mai luat la cunoştinţa de obligaţiile de munca si de normele ce trebuiau respectate in postul in care a fost angajat si prin semnarea contractului colectiv de munca motiv pentru care a semnat tabelul prin care a confirmat luarea la cunoştinţa a contractului colectiv de munca.
In data de 30 septembrie 2009, în urma efectuării situaţiilor lunare si a cercetări desfăşurate de reprezentanţii societăţii la punctele de lucru situate în B., s-a constatat că la staţia skid 1 amplasată în B., Str. Sos. …, nr. … nu au fost decontate sumele aferente f aprovizionării de GPL.
Conform contractelor individuale de munca, contractului colectiv de munca, contractelor de garanţie, regulamentului intern si a fiselor de post – anexe ale contractelor individuale de munca, paratul aveau obligaţia de a “răspunde de banii încasaţi pana la predarea acestora unui reprezentant al 1 societăţii pe baza de dispoziţie de plata” .
Urmarea a acestor constatări societatea a demarat o cercetare disciplinara in temeiul prevederilor Codului Muncii art. 251, alin.2. Paratul a fost convocat, sub semnătura de primire, la cercetarea disciplinara. Cu ocazia desfăşurării cercetării disciplinare s-a constata ca paratul a prejudiciat societatea cu suma de 21.165,96 lei – suma aparţinând societăţii ca urmare a comercializării de GPL auto. De asemenea, s-a angajat sa acopere o parte din prejudiciul cauzat, situaţie in care a semnat Angajamentul de plata din 07.07.2009 prin care se obliga sa achite prin reţineri din salariu precum si prin reţinerea garanţie constituite in baza contractului de garanţie.
Analizând documentele prezentate, comisia de cercetare disciplinara prealabila a stabilit ca: Dl. G.M.-C. a săvârşit o abatere disciplinara grava potrivit art. 263 al. 2 din Codul Muncii.
Prin Procesul – Verbal încheiat in data de 28.10.2009, întocmit de comisia de cercetare disciplinara prealabila, s-a propus sancţionarea d-lui G. MA.¬C. cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca începând cu data de 30.10.2009 in baza Referatului Directorului Economic din data de 15.10.2009 si a Situaţiei de livrări din data de 30.09.2009. Astfel societatea a emis Decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca m.83/30.1 0.2009 necontestata.
La data de 30.09.2009 societatea a constatat faptul ca angajatul G.M.-C. a produs un prejudiciu constând in lipsuri in gestiune datorate unor sustrageri de bani sau produse petroliere in valoare de 21.165,96 lei.
Astfel, conform atribuţiilor de serviciu stabilite prin contractul individual de munca, regulamentul de ordine interioara, contractul colectiv de munca si contractul de garanţie, angajatul avea obligaţia de a răspunde de cantitatea de GPL primita cu ocazia fiecărei alimentarii a skid-ului aflat in B., Sos. …, nr. 258A, sector … precum si de încasările in numerar cu ocazia vânzării către clienţi de GPL auto. Angajatul trebuia sa predea sumele încasate de la clienţi la 2-3 zile unui reprezentant al societăţii pe baza de dispoziţie de plata. In decursul acestor luni s-a constat ca sumele încasate erau mult mai mici decât contravaloarea gazului livrat de către furnizor Angajatul G. M.¬C.. a semnat un angajament de plata in data de[07.07i009″ prin care a recunoscut lipsa din gestiune a sumei de 13.626 lei si s-a obligat sa o achite societăţii in transe lunare. Cu toate acestea in data de 30.09.2009, societatea a constata faptul ca si ulterior semnării angajamentului de plata minusurile in gestiune au continuat ajungându-se la suma menţionata mai sus.
Se mai arată că din suma prejudiciului total de 24.022,96 lei s-au scăzut sumele plătite in baza Angajamentului de plata (2.263 lei) si a reţinerii garanţiei ( 594 lei), constituite in suma totala de 2.857 lei.
Angajatul a încălcat următoarele prevederi conform: – contractului individual de munca: pct. F, pct. M al. II literele a si c.; – regulamentul de ordine interioara: cap. III art. 6 al. 6.4., cap. IV art. 15 al. 15.7, art. 16 lit. f, art.41 tabel poziţia 61 ;contractul colectiv de munca: art. 59 literele e si f;contractul de garanţie: art. 2;fisa de post: pct. 4 c) alin 7 si alin 21.
Angajatul deşi a fost convocat in data de 28.10.2009, ora 15.00, nu a fost prezent si nici nu a manifestat motivaţii in apărarea sa.
Concluzionând si sintetizând pagubele produse societăţi de către parat, rezulta următorul prejudiciul total in valoare de 21.165,96 lei din care 13.626 lei recunoscut prin angajamentul de plata mai sus amintit din data de 07.07.2009, iar diferenţa reprezentând lipsa in gestiune a unor cantităţi de gaz si a unor sume de bani ulterior Angajamentului de Plata. Precizam ca din suma prejudiciului total de 24.022,96 lei s-au scăzut sumele plătite in baza Angajamentului de plata (2.263 lei) si a reţinerii garanţiei (594 lei), constituite in suma totala de 2.857 lei.
Rămâne de acoperit suma de 21.165,96 lei – prejudiciu solicitat prin prezenta acţiune. Reclamanta a adus la cunoştinţa ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 254 alin 1 Codul Muncii, in sensul ca pentru existenta răspunderii civile contractuale a’ paratului trebuie sa fie vorba de o paguba materiala, paguba sa se datoreze vinovăţiei salariatului iar aceasta paguba sa aibă legătura cu munca celui vinovat. .
In cauza dedusa judecaţii prejudiciul este de ordin material fiind reprezentat de sume de bani si cantităţi de gaz, prejudiciul s-a produs datorita vinovăţiei salariatului prin nerespectarea dispoziţiilor V contractuale (contract de munca, fisa postului, note interne) aspect recunoscut chiar de către parat prin semnarea angajamentul de plata si prin achitarea unei parti din prejudiciul iniţial. Paguba are legătura cu munca desfăşurata de către parat întrucât sumele de bani si cantităţile de gaz se aflau in gestiunea de drept si de fapt in timpul serviciului la punctul de lucru al societăţii si au fost sustrase de către parat in interes personal.
Reclamanta a solicitat să se ia act de îndeplinirea cumulativa a condiţiilor atragerii răspunderii civile contractuale a salariatului pentru prejudiciul produs si pentru obligarea acestuia la achitarea sumei de 21.165,96 lei.
Reclamanta a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, interogatoriul paratului si expertiza contabila.
In sprijinul cererii reclamanta a depus un set de înscrisuri în copie::contractul individual de munca; cartea de identitate; contractul de garanţie; fisa de post; regulamentul intern; contractul colectiv de munca; nota interna nr. …/21.07.2009; nota interna nr. …/05.10.2005; ‘nota interna nr. …/24.06.2010; nota interna nr. …/14.05.2009; referatul din data de 15.10.2009; situaţie livrări la data de 30.09.2009; procesul – verbal din data de 28.10.2009; convocarea nr. … din data de 23.10.2009; dovada transmiterii convocării nota de transport seria …. decizia nr. …/30.10.2009;
În cauză pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. …/28.11.2013 s-a admis excepţia de necompetentă teritorială şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului ILFOV.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 158 alin. 1 din codul de procedură civilă, instanţa este obligată să-şi verifice competenta.
Faţă de prevederile art. 137 alin. 1 şi art. 158 din Codul de procedură civilă şi potrivit art. 159 alin 1 şi art. 159 indice 1 alin. 4 din codul de procedură civilă Tribunalul va analiza excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti având. în vedere prevederile legale în vigoare de la data introducerii acţiunii (11.09.2012) respectiv dispoziţiile articolului 269 alin. 2 din codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, în conformitate cu care: cererile având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenta instanţei competente material de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului sau după caz de la sediul reclamantului).
Cererea reclamantului vizează obligarea salariatului la repararea prejudiciului patrimonial cauzat angajatorului din vina şi în legătura cu munca pârâtului, în executarea obligaţiilor ce decurg din clauzele contractuale Încheiate între părţi, astfel încât, litigiul izvorât din existenţa şi derularea între părţi a unor raporturi de muncă,se circumscrie sferei conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea. modificarea, suspendarea si Încet~rea contractelor individuale/colective de munca sau a raporturilor de muncă ce fac obiectul jurisdicţiei muncii, conform dispoziţiilor art. 266 Codul muncii.
În vederea determinării competenţei teritoriale exclusive, Legea a prevăzut două criterii alternative de stabilire a competenţei, în sensul că reclamantul are alegerea de competenţă între instanţa domiciliului sau reşedinţei iar în cazul persoanelor juridice competenta este atrasă de localitatea îÎn care se află sediul acestora.
Sub aspectul competenţei materiale, competenţa soluţionării cauzelor având ca obiect litigii de muncă aparţine tribunalelor, potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c din Codul de procedură civilă.
Faţă de aceste prevederi legale mai sus enunţate rezultă că în acest caz competenţa revine Tribunalului de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului sau după caz de la sediul reclamantului.
Or, din analiza cererii de chemare în judecată şi din actele dosarului se constată faptul că reclamanta are sediul în Judeţul ILFOV, respectiv pe raza teritorială a Tribunalului ILFOV instanţă competentă atât material cât şi teritorial să soluţioneze cererea reclamantei, Tribunalul Bucureşti, instanţa investită de către reclamantă cu soluţionarea cererii de chemare în judecată nefiind instanţa de la sediul acesteia.
Cum Tribunalul a solicitat părţii reclamante dovada sediului în B., la data sesizării instanţei, iar acesta nu a administrat nici o probă pentru dovedirea aspectului că a sesizat o instanţă competentă teritorial cu soluţionarea cererii sale, Tribunalul a constatat că în cauză reclamantul a indicat sediul în judeţul ILFOV, astfel încât, nu a făcut dovada că instanţa sesizată este cea de la sediul său.
Pentru considerentele anterior expuse tribunalul, constatând că reclamanta are sediul în Judeţul ILFOV, a admis excepţia de necompetentă teritorială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului ILFOV.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.01.2014, sub nr. …/93/2014.
Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi asigura apărarea.
În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de salariat al reclamantei în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM Ilfov sub nr…./06.01.2009.
În cadrul atribuţiilor de serviciu, pârâtul în calitate de angajat al reclamantei avea obligaţia ca la punctul de lucru al societăţii din B., Sos. …, nr. …, sa desfăşoare activitatea de operator umplere recipiente GPL (gaz petrolier lichefiat), ocazie cu care alimenta autovehiculele care se prezentau la punctul de lucru, incasa contravaloarea gazului vândut, elibera si înmâna bon fiscal tuturor clienţilor după fiecare alimentare. De asemenea, avea gestiunea încasării banilor de la clienţi pana la momentul predării către reprezentanţii firmei si avea gestiunea cantităţii de gaz deţinuta in rezervorul staţiei in perioada in care era la serviciu.
In data de 30 septembrie 2009, în urma efectuării situaţiilor lunare si a cercetări desfăşurate de reprezentanţii societăţii la punctele de lucru situate în B., s-a constatat că la staţia S.. amplasată în B., Str. Sos. …, nr. … nu au fost decontate sumele aferente aprovizionării de GPL.
Urmarea a acestor constatări societatea reclamanta a demarat o cercetare disciplinara in temeiul prevederilor Codului muncii art. 251, alin.2. Paratul a fost convocat, sub semnătura de primire, la cercetarea disciplinara. Cu ocazia desfăşurării cercetării disciplinare s-a constata ca paratul a prejudiciat societatea cu suma de 21.165,96 lei ca urmare a comercializării de GPL auto. Paratul s-a angajat sa acopere o parte din prejudiciul cauzat, situaţie in care a semnat angajamentul de plata din 07.07.2009 prin care se obliga sa achite prin reţineri din salariu precum si prin reţinerea garanţie constituite in baza contractului de garanţie.
Analizând documentele prezentate, comisia de cercetare disciplinara prealabila a stabilit ca paratul a săvârşit o abatere disciplinara grava potrivit art. 263 al. 2 din Codul nuncii.
Prin decizia nr. …/30.10.2009 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al pârâtului.
Conform atribuţiilor de serviciu stabilite prin contractul individual de munca, regulamentul de ordine interioara, contractul colectiv de munca si contractul de garanţie, angajatul avea obligaţia de a răspunde de cantitatea de GPL primita cu ocazia fiecărei alimentarii a s. . aflat in B., Sos. …, nr. … precum si de încasările in numerar cu ocazia vânzării către clienţi de GPL auto. Angajatul trebuia sa predea sumele încasate de la clienţi la 2-3 zile unui reprezentant al societăţii pe baza de dispoziţie de plata.
Prejudiciul cauzat angajatorului este în valoare de 21.165,96 lei din care 13.626 lei recunoscut prin angajamentul de plata mai sus amintit din data de 07.07.2009, iar diferenţa reprezentând lipsa in gestiune a unor cantităţi de gaz si a unor sume de bani stabilite ulterior intocmiri angajamentului de plata.
Potrivit dispoziţiilor art.254 Codul muncii : Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Răspunderea patrimonială a salariatului este o formă a răspunderii juridice care constă în obligaţia acestuia de a repara pagubele materiale produce angajatorului , din vina şi în legătură cu munca sa.
Răspunderea patrimonială este reglementată prin norme imperative şi este integrală, nu numai pentru dauna efectivă şi actuală (damnum emergens), ci şi pentru folosul nerealizat (lucrum cessans).
Din analiza dispoziţiilor art.254 Codul muncii, rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii de fond, respectiv : calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită şi personala a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia(culpa) salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre aceste condiţii duce la înlăturarea acestei răspunderi.
Referitor la prima condiţie a angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, tribunalul constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, aşa cum s-a reţinut mai sus pârâtul a avut calitatea de salariat a reclamantei în baza contractului individual de muncă având nr …/06.01.2009., încheiat pe perioadă nedeterminată.
Este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie a răspunderii patrimoniale a pârâtului şi anume existenţa unei fapte ilicite, săvârşită în legătură cu munca sa. Din fişa postului , anexă la contractul individual de muncă al pârâtului, rezultă că acesta avea gestiunea încasării banilor de la clienţi pana la momentul predării către reprezentanţii firmei si avea gestiunea cantităţii de gaz deţinuta in rezervorul staţiei in perioada in care era la serviciu.
Cu ocazia desfăşurării cercetării disciplinare s-a constata ca paratul a prejudiciat societatea cu suma de 21.165,96 lei ca urmare a comercializării de GPL auto.
Pârâtul a fost citat de către instanţă, dar acesta, fără să invoce motive temeinice, nu s-a înfăţişat pentru a combate pretenţiile reclamantei, instanţa urmând a considera atitudinea pârâtului ca o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei.
Tribunalul are în vedere şi faptul că pârâtului i s-au comunicat copii de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisuri, iar acesta nu a formulat întâmpinare, nu a contestat susţinerile reclamantei şi nici înscrisurile depuse de aceasta în dovedirea faptei ilicite şi a întinderii prejudiciului.
Aşa fiind, concluzionând, instanţa va reţine săvârşirea de către pârât a faptei ilicite şi personale în legătură cu munca sa, şi anume încasarea sumelor de bani de la diverşi clienţi şi însuşirea de către pârât a acestor sume, acesta nerespectându-şi obligaţia de a preda sumele de bani încasate reprezentanţilor societăţii reclamante.
Prin fapta ilicită a pârâtului în legătură cu munca sa, a fost cauzat un prejudiciu fostului angajator în valoare de 21165,96 lei.
Totodată, tribunalul reţine existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului de a-şi însuşi, de a nu preda sumele de bani încasate reprezentanţilor angajatorului şi prejudiciul cauzat fostului angajator, prin însuşirea de către pârât a acestor sume.
Aşa fiind, instanţa reţine săvârşirea cu vinovăţie a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, de către pârât.
În consecinţă, tribunalul constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul cauzat fostului angajator.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în judecată, va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 21165,96 lei, reprezentând prejudiciu material cauzat acesteia.
Având în vedere că pârâtul a căzut în pretenţii, devin aplicabile dispoziţiile art.274 Cod pr.civ., iar acesta va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 496 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea formulată de reclamanta SC C.G…. SRL cu sediul în P., Bd. … nr. …., judeţ Ilfov în contradictoriu cu pârâtul G.M.C. domiciliat în B., Intr. …nr. …
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 21165,96 lei reprezentând prejudiciu material cauzat fostului angajator.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 496 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Martie 2014.
PRESEDINTE, ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR, GREFIER,
M.M. 25 Martie 2014
Redactat NG – 03.04.2014 – 4 EX.
