Prin cererea înregistrată la această instanţă reclamanta S.C. a chemat în judecată pârâţii DA,Municipiul reprezentat prin Primar şi C.N.C.F.C.F.R.S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi aceştia să desfiinţeze îngrădirea provizorie,garajul şi porumbarul,construcţii edificate ilegal pe o lăţime de 2 m şi lungime de 30 m,sau să fie autorizată reclamanta să procedeze la desfiinţarea acestor construcţii pe cheltuiala pârâtului DA.
În motivarea 2000 S.R.L a chemat în judecată pârâţii DA,Municipiul reprezentat prin Primar şi C.N.C.F.C.F.R.S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi aceştia să desfiinţeze îngrădirea provizorie,garajul şi porumbarul,construcţii edificate ilegal pe o lăţime de 2 m şi lungime de 30 m,sau să fie autorizată reclamanta să procedeze la desfiinţarea acestor construcţii pe cheltuiala pârâtului DA.
În motivarea cererii sale reclamanta arată că în baza contractului de concesiune a concesionat suprafaţa de 3 539 mp teren în vederea construirii unui adăpost auto microbuze,atelier auto,depozit piese auto,anexă socială.Accesul la această suprafaţă de teren se face din …. pe aleea domeniului public,prin dreptul imobilului cu nr…..Pârâtul DA în mod ilegal a acaparat o suprafaţă de 2 m lăţime şi 30 m lungime din aleea domeniului public îngrădind-o cu gard şi ridicând două construcţii provizorii-un garaj şi un porumbar.Prin această faptă pârâtul a obturat calea de acces a mijloacelor de transport ale reclamantei către terenul concesionat,punând-o în imposibilitatea desfăşurării activităţii.Aleea domeniului public pe care pârâtul s-a extins în mod ilegal face parte din infrastructura feroviară publică iar Regionala CF Galaţi a constatat încălcarea acestei suprafeţe de teren şi l-a atenţionat pe pârâtul DC să desfiinţeze construcţiile,încheindu-se astfel un proces verbal.
A depus la dosar,în copie,proces verbal din 02.06.2004 întocmit de Regionala CF Galaţi,notificare adresată Primăriei Mun.,contractul de concesiune,plan de amplasament şi delimitare a terenului.
În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.1075-1077 C.civil.
Pârâtul DA a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată.Arată că pentru suprafaţa de teren pe care o stăpâneşte deţine titlu de proprietate,respectiv Ordinul Prefectului,prin care s-a atribuit în baza legii 18/1991 în proprietatea deţinătorilor de locuinţe,şi terenurile aferente acestora.Suprafaţa ce i s-a atribuit este de 422 mp şi este în limitele actualei împrejmuiri,împrejmuire care,împreună cu construcţiile edificate,sunt în fiinţă de 30 de ani.Limitele proprietaţii existau şi la momentul concesiunii,neputându-se deci vorbi de o obstrucţionare a accesului reclamantei .Din datele trecute în Ordinul Prefectului rezultă că pârâtul stăpâneşte o suprafaţă de 422 mp,iar din actele de proprietate rezultă că suprafaţa ar fi de 440 mp.A depus la dosar,în copie,contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul Judeţean de Stat cu schiţa tehnică a imobilului,plan de situaţie al imobilelor construite şi a terenului de 422 mp,plan de încadrare în zonă,Ordinul Prefectului cu anexă.
Pârâta C.N.C.F.C.F.R.S.A. a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea cererii reclamantei.Arată că terenul pe care pârâtul DA a edificat cele două construcţii-garaj şi porumbar,face parte din infrastructura feroviară publică;terenul mai sus menţionat are o lungime de 30 m şi o lăţime de 2 m şi se află în zona cadastrală a C.F.R.,care în dreptul km129+840 are o lăţime de 16 m iar în dreptul km 129+870 are o lăţime de 18 m,după cum rezultă şi din extrasul de plan cadastral anexat.Potrivit.art.3 alin.2 din HG 581/1998 coroborat cu prevederile lit.a pct.2 din Anexa nr.2 la HG 589/2006,infrastructura feroviară publică este atribuită în concesiune C.F.R.S.A.,din aceasta făcând parte şi liniile de circulaţie feroviară,terenul aferent pe care pe care sunt construite precum şi terenurile situate pe o parte şi pe alta a axei căii ferate în limita a 20 de metri fiecare,care alcătuiesc zona de siguranţă a infrastructurii feroviare.Şi art.29 alin.1,2,3 din OUG 12/1998 stabileşte aceleaşi dimensiuni ale zonei de siguranţă ale infrastructurii.În contractul de concesiune încheiat de pârâtă cu M.L.P.T.L.se prevede că din inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului fac parte şi liniile CF. şi terenul aferent din zona prestaţiei şi staţiei C.F..Prin edificarea celor două construcţii şi îngrădirea suprafeţei de teren în litigiu pârâtul DA face imposibilă orice intervenţie în vederea remedierii defecţiunilor putându-se afecta grav siguranţa circulaţiei în zonă,motiv pentru care s-a şi întocmit de către reprezentanţii Regionalei C.F. procesul verbal din 02.06.2004.A depus,în copie,planul cadastral al zonei.
În cauză s-a dispus şi efectuat expertiză tehnică topografică.
Analizând cererea prin prisma susţinerilor părţilor şi a prevederilor legale în materie,instanţa constată că stabilirea corectă a temeiului juridic al unei acţiuni în justiţie se face în raport de natura dreptului pretins şi a scopului urmărit de reclamant,chiar dacă acesta indică în cerere un temei juridic greşit.În cauza de faţă,acţiunea nu se poate întemeia pe prevederile art.1073-1077 C.civil,întrucât acestea se referă la efectele obligaţiilor care decurg din convenţii,ori după cum rezultă din datele cauzei, între singurul autor al faptelor invocate ca prejudiciabile-pârâtul DA-şi reclamantă,nu există nici o convenţie încheiată.De asemenea,nu poate fi considerată o acţiune în obligaţie de a face decurgând din prerogativele exercitării netulburate a dreptului de proprietate-art.480 C.civil,întrucât reclamanta nu este proprietarul suprafeţei de teren concesionate şi nici a suprafeţei despre care se pretinde că ar fi acaparat-o pârâtul DA.În aceste condiţii,dat fiind că se invocă săvârşirea unui fapt juridic ilicit de natură a prejudicia reclamanta-construirea unor imobile şi îngrădirea unei suprafeţe de teren aparţinând altei persoane-exclusiv de către pârâtul DA,este evident că neputând fi vorba de răspunderea civilă contractuală,prezenta cerere nu se poate întemeia decât pe principiile răspunderii civile delictuale-art.998 şi următoarele din C.civil, care constituie dreptul comun în materia răspunderii civile.Potrivit arătărilor reclamantei şi a pârâtei C.N.C.F.S.A.-,autorul faptului indicat ca ilicit este pârâtul DA.Întrucât în materia răspunderii civile delictuale singurul chemat să acopere paguba este cel care săvârşeşte fapta prejudiciabilă,în mod corelativ din punct de vedere procesual,tot exclusiv această persoană poate fi chemată în judecată în calitate de pârât.Din aceste motive,întrucât nu pârâţii Mun.B şi nici C.N.C.F.S.A. sunt autorii faptului arătat ca prejudiciabil,ei nu pot avea legitimarea procesuală de a fi părţi-pârâţi în cauză,aşa încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora este fondată şi se va admite.
Pe fondul cauzei,se constată că pârâtul DA beneficiază de titlu de proprietate atât asupra casei de locuit -contractul autentificat,cât şi asupra suprafeţei de teren aferente de 422 mp-Ordinul Prefectului,perfect valabil în prezent ca titlu de proprietate.Atâta vreme cât pârâtul are dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 422 mp aferente casei de locuit,poate,conform art.480 C.civil să utilizeze aşa cum doreşte această suprafaţă,şi să edifice pe ea orice tip de imobil şi cu orice poziţionare.În consecinţă în cauză lipseşte unul din elementele fundamentale ale răspunderii civile delictuale-vinovăţia,care nu poate exista în condiţiile în care pârâtul,prin fapta sa de a construi anexe pe teren,nu a făcut decât să exercite prerogativele dreptului său de proprietate.Este adevărat că,după cum rezultă din susţinerile reclamantei,ale pârâtei C.N.C.F.S.A.şi concluziile raportului de expertiză,distanţa pe lăţime dintre gardul proprietăţii pârâtului DA şi liniile de cale ferată variază între 6,60 m şi 7,30 m,deci este mai mică decât distanţele de 20 m precizate în normele legale privitoare la infrastructura feroviară.Cu toate acestea,problema unor eventuale suprapuneri de proprietăţi între domeniul public administrat de C.N.C.F.S.A. şi DA nu se poate cerceta pe calea prezentei acţiuni,şi oricum nici ar fi utilă cauzei atâta timp cât titlul de proprietate al pârâtului este perfect valabil;neconcordanţa dintre suprafeţe poate fi legal lămurită doar pe calea unei cereri petitorii în revendicare în cadrul căreia să se pună problema validităţii şi a comparării titlurilor,acţiune care nu poate avea ca părţi decât pe C.N.C.F.S.A. şi DA.
Cum în prezent pârâtul DA deţine titlu de proprietate valabil pentru suprafaţa îngrădită şi pe care a construit,nu poate fi considerat vinovat pentru săvârşirea vreunei fapte prejudiciabile şi în consecinţă cererea reclamantei este nefondată şi se va respinge,cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
