Prin acţiunea înregistrată la nr. 212/200/2008 din 16.01.2008, reclamanta OCA. a chemat în judecată pe pârâţii SC O SA Bucureşti şi SC O SA Bucureşti – Sucursala Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate în solidar la plata sumei de 34,553,144 lei reprezentând echivalentul sumei de 9.312,01 Euro, la cursul BNR din 15.01.2008 cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că la data de 19.12.2006, a încheiat cu Sucursala Buzău a SC O SA Bucureşti contractul de asigurare Casco Full seria C nr.344659 , pentru autoturismul deţinut în proprietate: Ford înmatriculat sub nr. BZ-05-URZ.
În baza procurii autentificate sub nr. 1004/21.12.2006, a încredinţat autoturismul tatălui său OD pentru a-l conduce în ţară şi în străinătate. În acest context, la data de 10.04.2007, în timp ce se afla în trafic pe o şosea din localitatea Capena (RM) din Italia, autoturismul condus de tatăl său a fost implicat într-un accident de circulaţie, în sensul că pentru a evita o coliziune frontală cu un alt autoturism care circula cu viteză într-o curbă periculoasă, acesta a virat brusc la dreapta, ieşind de pe carosabil, după care s-a izbit frontal de pomii ornamentali de pe margine, întrucât şoseaua era umedă.
Datorită avariilor produse, autoturismul a fost transportat pe o platformă într-un service, remediindu-se însă numai avariile strict necesare pentru continuarea călătoriei. Organele de poliţie din localitatea respectivă nu au încheiat un înscris, întrucât un asemenea act se încheie numai când accidentele s-au soldat cu victime, potrivit legislaţiei statului italian.
La revenirea în ţară au fost anunţate cele două societăţi de asigurare întocmindu-se dosarul de daune nr. 159/23.04.2007, dar acestea nu i-au acordat despăgubirile solicitate şi dovedite cu acte, motiv pentru care s-a impus sesizarea instanţei.
Pârâta SC O SA Bucureşti a formulat întâmpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă, invocând pe cale de excepţie neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile de conciliere, conform art.7201 Cod procedură civilă . Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât nu s-au respectat obligaţiile ce decurg din art.16.12 lit.a), b), g) şi h), art. 17.4 şi art. 8.2 lit.a) din Condiţiile generale contractuale privind asigurarea facultativă casco (filele 39-41 dosar).
Prin sentinţa nr. 1488 din 14.03.2008 s-a admis excepţia invocată de pârâta SC O SA Bucureşti şi în consecinţă s-a respins acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta ca fiind prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile directe instituită prin art. 7201 Cod procedură civilă, din înscrisurile ataşate la dosar lipsind convocarea la conciliere, dovada de primire a convocării şi procesul verbal încheiat cu prilejul convocării. S-a apreciat că somaţia din 20.07.2007 nu poate fi calificată drept dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, în sensul textului de lege invocat anterior.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art.301 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303 Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat, în esenţă, că instanţa a făcut o apreciere greşită a probatoriului administrat în cauză sub aspectul efectuării procedurii prealabile a concilierii directe, considerând că notificarea din 20.07.2007, rezoluţionată de primire sub nr. 489 din 25.07.2007 de câtre pârâta SC O SA – Sucursala Buzău atestă îndeplinirea cerinţelor art.7201 Cod procedură civilă.
În completarea probelor administrate la fond, reclamanta a depus în recurs şi convocarea la conciliere emisă sub nr.19/18.03.2008, înregistrată la SC O SA – Sucursala Buzău sub nr. 247/18.03.2008, însoţită de adresa nr. 343/4.04.2008, ce se constituie în răspunsul pârâtei (filele 10,11 dosar recurs).
Prin decizia nr. 588 din 27.06.2008 s-a admis ca întemeiat recursul declarat de reclamantă, dispunându-se casarea sentinţei nr. 1488 din 14.03.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău şi trimiterea cauzei aceleaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe, în raport de notificarea emisă la 20.07.2007 şi rezoluţionată de primite de către pârâta SC O S.A. – Sucursala Buzău sub nr. 489 din 25.07.2007, depusă la fila 50 dosar fond.
Din cuprinsul notificării menţionate, rezultă că reclamanta şi-a precizat în scris pretenţiile şi a determinat cuantumul lor, temeiul izvorând din contractul de asigurare : art. 17.3, dar şi prevederile art.109 Cod procedură civilă referitoare la procedura prealabilă, anexând totodată actele doveditoare pe care se sprijină acestea, iar de la data primirii notificării şi până la data înregistrării acţiunii,pârâta nu i-a dat curs acesteia.
De contestat, prevederile art. 7201 Cod procedură civilă privind efectuarea concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat începând cu alineatul 2, dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Buzău la data de 5.09.2008, iar prin sentinţa nr.6159 din 7.11.2008 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept:
Prin înştiinţarea de daună înregistrată sub nr. 159/23.04.2007, O D – tatăl reclamantei a anunţat pârâtei O SA – Sucursala Buzău producerea unui eveniment rutier la data de 14.04.2008 pe teritoriul Italiei, cu autoturismul Ford Mondeo BZ-05-URZ, ce face obiectul poliţei de asigurare facultativă Casco seria C nr.344659 încheiată cu reclamanta.
În baza înştiinţării evenimentului s-a deschis dosarul de daună nr.CA/BZ/07/0211, acesta fiind trimis spre competentă soluţionare SC O SA Bucureşti, care a refuzat plata daunelor solicitate pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în materie în vigoare.
Instanţa fondului a apreciat că refuzul la plată a daunelor este justificat în raport de nerespectarea prevederilor Condiţiilor generale contractuale, astfel cum se prevede la art.8.2. lit.a) şi anume: art.16.12 lit. a), b), g), h) şi art.17.3, în sensul că nu a avizat asigurătorul în termen de 48 de ore despre producerea daunei, nu a întocmit formularul Constat Amiabil cu celelalte persoane implicate în eveniment şi nici nu a depus documentaţia completă în vederea instrumentării daunei.
S-a reţinut că deşi prin declaraţia dată de O D la data de 23.04.2007 face vorbire despre martorul „Sergio” (un prieten italian), la dosar s-a depus declaraţia altui martor: C N; la intrarea în ţară nu a fost anunţată vama asupra evenimentului produs; nu s-a produs dovada înregistrării conducătorului auto la vrei unitate spitalicească; s-a efectuat reparaţia capitală în străinătate, în lipsa reprezentanţilor asigurătorului la constatarea pagubei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar, în baza art.303 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat în esenţă că instanţa a făcut în mod greşit aplicarea prevederilor art. 16.2 din Condiţiile generale contractuale, deşi cauzei îi sunt incidente dispoziţiile art.17.4 teza a II- referitoare la producerea riscului asigurat în afara teritoriului României.
În contextul expus, s-au efectuat doar reparaţiile strict necesare continuării călătoriei, prezentând asigurătorului la cererea acestuia declaraţiile celor trei martori cu privire la cauzele, împrejurările şi vinovăţia în producerea evenimentului asigurat.
Nu s-a întocmit formulat Constat Amiabil întrucât în accident nu au fost implicate două autoturisme de natură să impună încheierea unui asemenea act între conducători, iar legislaţia în vigoare în Italia nu permite întocmirea unui act constatator cu privire la un eventual accident rutier în cazul în care acesta nu s-a soldat cu victime.
Nici o clauză contractuală nu impune avizarea riscului asigurat produs în străinătate în termen de 48 de ore sau anunţarea acestuia la vamă, la intrarea în ţară.
Cu facturile prezentate în original şi în copie, emise de serviciul din Italia: Carrozzeria Mustang a făcut dovada reparaţiilor efectuate, în care sunt incluse piesele înlocuite şi manopera, în valoare totală de 9.312,01 Euro.
Intimata SC O.I.G. SA Bucureşti a depus la întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
A susţinut că nu au fost respectate normele din condiţiile generale prevăzute la art.16.12. lit. a), b), g), h), art.17.4 şi art.8.2 lit. a) în sensul că asiguratul nu a anunţat evenimentul în 48 de ore, nu a prezentat nici un document de la poliţia italiană, nu a întocmit formularul atestat amiabil, nu a anunţat evenimentul la vamă la intrarea în ţară, nu avea dreptul să efectueze reparaţiile în străinătate, iar declaraţiile martorilor sunt contradictorii.
Prin decizia nr. 231 din 20.03.2009 s-a admis recursul declarat de reclamantă, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtelor în solidar la plata sumei de 34.553,144 lei cu titlu de despăgubiri civile (echivalentul a 9.312,01 Euro).
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut :
La data de 21.12.2006, reclamanta O C a încheiat cu S.C. O SA – Sucursala Buzău poliţa de asigurare facultativă Casco Full seria C nr. 344659, cu valabilitate 21.12.2006 – 20.12.2007 privind asigurarea autoturismului deţinut în proprietate marca Ford Mondeo, înmatriculat sub nr. BZ-05-URZ, an de fabricaţie 2002.
Prin înştiinţarea de daună înregistrată sub nr. 159/23.04.2007, tatăl reclamantei O D a anunţat asigurătorului producerea unui eveniment rutier pe teritoriul Italiei la data de 14.04.2007 cu autoturismul ce face obiectul poliţei de asigurare, context în care s-a deschis dosarul de daună nr. CA/BZ/07/0211, trimis spre competentă soluţionare SC O SA Bucureşti,
Despăgubirea în valoare de 9.312,01 Euro solicitată de asigurat a fost refuzată, invocându-se de către asigurator încălcarea prevederilor art.16.12 lit.a), b),g) h), art.17.4 şi art.8.2. lit.a) din Condiţiile generale contractuale ce fac parte integrantă din poliţia de asigurare, apărările pârâtelor fiind confirmate în tot de instanţa fondului.
Contrar considerentelor sentinţei atacate, tribunalul a apreciat că refuzul la plata a daunei de către pârâte nu se justifică.
În acest sens s-a avut în vedere:
1)- Referitor la dinamica de producere a evenimentului asigurat:
La data de 14.04.2007 autoturismul ce face obiectul poliţei de asigurare casco full, condus de O D, tatăl reclamantei, în baza procurii autentificate sub nr. 1004/21.12.2006, a fost implicat într-un accident rutier în următoarele împrejurări:
În timp ce se deplasa pe o şosea din localitatea Capena (RM), Italia, pentru a evita o coliziune frontală cu un alt autoturism care circula cu viteză într-o curbă periculoasă, O D a efectuat manevra viraj brusc dreapta, moment în care a ieşit de pe partea carosabilă şi în condiţiile în care şoseaua era umedă (alunecoasă) a intrat în derapaj , izbându-se frontal de pomii ornamentali de pe margine.
În urma coliziunii autoturismul a fost avariat în partea din faţă, fiind transportat cu platforma la Service Carrozeria Mustang, Via Stradone Maralanca SNC 00060 Capena (RM).
Solicitând intervenţia organelor de poliţie din localitate în vederea constatării evenimentului rutier, acestea nu au dat curs sesizării, fiind de notorietate faptul că legislaţia în vigoare din Italia impune întocmirea unor astfel de acte numai în cazul în care accidentul s-a soldat cu victime.
Prin consecinţă, avariile au fost constatate de către service-ul respectiv, care a şi procedat la remedierea lor, conform devizului estimativ din 12.04.2007 şi facturii nr.4/19.04.2007, depuse la filele 21, 22 dosar fond, valoarea reparaţiilor circumscriindu-se sumei de 9.312,05 Euro.
2) – Referitor la incidenţa prevederilor art.16.12 lit. a) liniuţa a II –a, lit. b), lit. g) şi lit. h) din Condiţiile generale contractuale:
2.1.) – Conform art.16.12 lit.a) liniuţa a II-a, „În afara României… asiguratul va întocmi cu celelalte persoane implicate în eveniment formularul de Constat Amiabil, va obţine declaraţii de la eventualii martori din care să rezulte cauzele, împrejurările şi vinovăţia în producerea evenimentului asigurat”.
Urmare adresei nr. 343/4.04.2008 emisă de asigurător pe fondul încercării concilierii prealabile directe impusă de art.7201 din Codul de procedură civilă, reclamanta a pus la dispoziţia asigurătorului, în completarea dosarului de daună, declaraţiile martorilor C N şi C M – domiciliaţi în Roma şi a martorei O A- soţia conducătorului auto, care îl însoţeau pe acesta din urmă în autoturism, ei percepând nemijlocit dinamica de producere a evenimentului asigurat, astfel cum a fost expus la punctul 1) din prezentele considerente, (filele 11,12,23 dosar fond nr. 6671/200/2008).
Potrivit declaraţiei dată de O D la 23.04.2007, autoturismul avariat a fost transportat la service cu o platformă, fiind ajutat de prietenul său din Italia. Faptul că l-a denumit pe prietenul său „Sergio” este nerelevant cauzei, în condiţiile în care acesta, sub numele oficial de „C N” a confirmat prin declaraţia dată modul de producere a accidentului şi nici nu s-a dovedit că nu ar fi una şi aceeaşi persoană.
În raport de împrejurările în care s-a produs accidentul, astfel cum rezultă neechivoc din declaraţiile celor 3 martori, în sensul că impactul nu s-a produs intre două autoturisme, este firească neîntocmirea formularului de Constat Amiabil, neexistând o altă persoană implicată în eveniment.
Tribunalul a reţinut prin urmare că în cauză nu au fost încălcate normele legale invocate.
2.2.) – Conform art.16.12 lit. b), „Asiguratul are obligaţia să avizeze O. , în scris, in termen de 48 ore, despre producerea daunei …”.
S-a apreciat că din modul de redactare a unor norme: art.16.12. şi respectiv art.17.4, rezultă că s-au prevăzut obligaţii în sarcina asiguratului, în mod distinct, în raport de producerea evenimentului asigurat fie pe teritoriul României, fie în afara teritoriului României (termen care în principiu nici nu poate fi calificat decât ca un termen de recomandare).
S-au exemplificat în acest sens normele instituite la art.16.12 lit. a) liniuţa a II-a (în afara României: constat amiabil, declaraţii martori) şi respectiv normele instituite la art.17.4 teza a II-a (în afara teritoriului României: reparaţii provizorii).
Or, în cuprinsul Condiţiilor generale contractuale nu se instituie nici o clauză prin care să se prevadă în mod expres obligaţia asiguratului de avizare a asigurătorului, în scris, în 48 de ore, despre producere a evenimentului asigurat în afara teritoriului României (termen care, de altfel nu poate fi calificat decât ca un termen de recomandare).
Pe de altă parte, probele administrate în cauză atestă faptul că reparaţia a fost finalizată la data de 19.04.2007 şi că autoturismul a intrat în ţară la data de 21.04.2007, astfel că înştiinţarea asigurătorului s-a făcut în termen util şi anume la data de 23.04.2007.
S-a reţinut, prin urmare, că în cauză nu au fost încălcate normele legale invocate.
2.3) – Conform art.16.12 lit. g), ”Asiguratul are obligaţia să depună la O. documentele întocmite de autorităţile care au cercetat evenimentul …”.
Din declaraţiile celor trei martori care au perceput nemijlocit dinamica de producere a accidentului, rezultă neechivoc faptul că deşi sesizate, organele de poliţie din teritoriu nu s-au deplasat la faţa locului pentru a întocmi un eventual act de constatare, întrucât evenimentul nu s-a soldat cu victime.
De altfel, această soluţie legislativă este de notorietate în Italia, iar asigurătorul ar fi trebuit să se documenteze mai înainte de a-şi fundamenta refuzul la plată a daunei şi pe acest text de lege.
Tribunalul, a reţinut prin urmare, că nici aceste norme legale nu au fost încălcate.
2.4.) – Conform art.16.12 lit. h), ”Asiguratul are obligaţia, la solicitarea reprezentantului O, să prezinte documente din care să rezulte că persoana care a condus autovehiculul în timpul producerii evenimentului, avea acest drept şi nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau substanţelor stupefiante ori medicamentelor cu efecte similare, respectiv documente care atestă că autovehiculul putea fi pus în circulaţie pe drumurile publice conform legii”.
Din probele administrate în cauză, rezultă că asiguratul a pus la dispoziţia asigurătorului documentele referitoare la dreptul conducătorului auto O D de a utiliza autoturismul asigurat în străinătate, precum şi documentele prin care se atestă că autoturismul putea fi pus în circulaţie pe drumurile publice conform legii.
Tribunalul a apreciat că declaraţiile celor 3 martori care au perceput nemijlocit dinamica de producere a evenimentului asigurat pot fi asimilate unor documente de natură să ateste că O D nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a produselor sau substanţelor stupefiante ori medicamentelor cu efecte similare.
Faptul că demersurile întreprinse de asigurător, pe teritoriul Italiei, prin intermediul unui cabinet privat de avocatură nu s-au soldat cu identificarea vreunei unităţi spitaliceşti în cadrul căreia să fi fost consultat conducătorul auto, este nerelevant cauzei întrucât acestea nu pot fi calificate drept probe împotriva asiguratului.
S-a reţinut, prin urmare, că normele legale în materie nu au fost încălcate de asigurat.
3) – Referitor la incidenţa prevederilor art.17.3 din Condiţiile generale contractuale.
Conform art. 17.3 teza a II-a, „În cazul riscurilor asigurate produse în afara teritoriului României, se pot efectua în străinătate, cu respectarea prevederilor din prezentele condiţii, numai reparaţiile strict necesare continuării călătoriei (reparaţii provizorii), reparaţiile definitive urmând a se efectua în România.
În cauza dedusă judecăţii, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză: declaraţiile celor trei martori, devizul estimativ emis de Rienzi Auto SNC şi factura emisă de Carrozzeria Mustang Capena SNC, autoturismul a fost accidentat frontal.
Avariile în service au vizat: capota faţă, bară faţă, far stânga/dreapta, radiator apă, radiator climă, airbarg şofer şi pasager, planşeu de bord şi proiector stânga/dreapta.
În contextul expus, tribunalul a apreciat că înlocuirea pieselor avariate echivalează cu o reparaţie strict necesară continuării călătoriei în condiţii de securitate, astfel că nici aceste norme legale nu au fost încălcate de asigurat.
4) – Din analiza punctuală a normelor legale expuse, raportat la situaţia în fapt dedusă judecăţii, tribunalul a reţinut că raporturilor juridice ce fac obiectul cauzei nu le sunt incidente dispoziţiile art.8.2. lit.a) din Condiţiile generale contractuale potrivit cărora „O. este îndreptăţit să nu acorde despăgubiri în cazul în care asiguratul nu şi-a îndeplinit obligaţiile decurgând din poliţa şi din condiţiile generale contractuale”.
7
