Dosar nr. 11259/288/2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA RÂMNICU VÂLCEA
CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 4246
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2497
Şedinţa publică din 03 Aprilie 2015
Instanţa constituită din:
Preşedinte: C.M.
Grefier: P.N.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul Ţ.P., şi pe pârâta BANCA X, prin SUCURSALA JUDEŢEANĂ VÂLCEA, având ca obiect
constatare nulitate clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.
Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 27 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre .
La dosar au fost depuse concluzii scrise de către reclamant.
INSTANŢA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 11259/288/2014 reclamantul Ţ.P. a chemat în judecată pe pârâta BANCA X- prin SUCURSALA JUDEŢEANĂ VÂLCEA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie anulat comisionul de administrare instituit în sarcina reclamantului prin contractul de împrumut, să fie obligată pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă că suma rămasă de plată până la finalul contractului de credit este de 17.980 lei, după ce va fi scăzută din valoarea totală plătibilă de împrumut în cuantum de 46.292 lei suma de plătită până la această dată în cuantum de 28.311,59 lei, precum şi eşalonarea sumei rămasă de plată în rate egale pe perioada rămasă din contract, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că între părţi a fost încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice cu nr. x din 15.10.2010 prin care reclamantului i-a fost acordat un credit de trezorerie în cuantum de 32.600 lei, prin clauza prevăzută la pct. 9 alin. ultim, reclamantul având obligaţia de a suporta un cost total în sumă de 14.641,51 lei, valoarea totală plătibilă de către împrumutat, stabilită de comun acord, fiind de 46.292 lei, compusă din suma împrumutată şi costul total al creditului pentru împrumut de 14.641,51 lei.
Astfel, reclamantul arată că, în mod inexplicabil, prin graficul de rambursare întocmit de către pârâtă cu mult după semnarea contractului, nesemnat de către reclamant, i-a fost stabilită o sumă de plată lunară de 619,19 lei, sumă achitată de către reclamant pentru o perioadă de 45 de rate, valoare care adăugată la prima rată de 448.09 lei, indică o sumă plătită ca şi valoare totală restituită de 28.311,59 lei, rămânând astfel de plată până la finalul contractului o sumă de 17.980,41 lei.
Prin acelaşi contract, arată reclamantul, s-a stabilit de către pârâtă în sarcina acestuia plata unui comision de administrare lunar în cuantum de 114,10 lei lunar, prin perceperea acestuia fiind creat un dezechilibru semnificativ între prestaţia băncii şi prestaţia reclamantului, iar pe de altă parte, în mod nelegal, pârâta procedează la calcularea acestuia la soldul iniţial şi nu valoarea rămasă neachitată, fiind încălcate disp. art. 36 alin. 3 din OUG nr. 50/2010, potrivit cărora, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe comisionul de administrare credit care se calculează în procent aplicat la soldul curent al creditului.
Prin urmare, ţinând seama că graficul de rambursare a fost emis în mod unilateral de către pârâtă şi comunicat mult mai târziu faţă de semnarea contractului, i-a fost impusă plata unei sume totale de 74.131,23 lei, sumă neînscrisă în contract, deci necontractată de acest cuantum.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că s-a adresat în numeroase rânduri atât pârâtei cât şi Oficiului pentru Protecţia Consumatorului Vâlcea, corespondenţa purtată fiind în sensul recunoaşterii erorilor comise de către pârâtă, astfel cum rezultă din încercările pârâtei de a rezolva situaţia pe cale amiabilă, respectiv din proiectele de act adiţional întocmite de către aceasta, însă reducerea rezultată este nesemnificativă.
În drept au fost invocate disp. OUG nr. 50/2010, art. 451 şi urm. Cod pr. civ. disp. art. 1, 4 şi 13 din Legea 193/2000, disp. art. 969 Cod civil de la 1864 şi 1270 Noul Cod civil.
La dosar au fost depuse acte în dovedirea acţiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii. Astfel, pârâta a arătat că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată cu nerespectarea disp. art. 194 Cod pr. civ., întrucât nu au fost menţionate obiectul cererii şi valoarea acestuia după preţuirea reclamantului, având în vedere că cererea formulată vizează pe de o parte restituirea sumelor achitate cu titlu de comisiona de administrare, iar pe de altă parte eliminarea acestui comision. De asemenea, reclamantul nu a indicat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea în sensul că nu a precizat împrejurările de fapt şi de drept în care se identifică dezechilibrul semnificativ contractual sau care ar rezulta din reaua credinţă a pârâtei.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâta susţine că nulitatea care intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, aşa cum s-a statuat în doctrină, este nulitatea relativă, întrucât interesul protejat este nu este un interes general ci individual, iar pe de altă parte, aşa cum a fost formulată acţiunea, se observă că reclamantul a solicitat anularea clauzei privind perceperea comisionului de administrare, ceea ce presupune o nulitate relativă.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, pârâta susţine că prin acţiunea formulată reclamantul tinde să revină asupra obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin semnarea contractului, urmărind să obţină o diminuare a preţului contractului, obligaţia esenţială a reclamantului fiind aceea de a restitui creditul acordat şi de a plăti preţul acestuia, prin acţiunea formulată reclamantul tinzând spre modificarea unilaterală a clauzelor contractuale fără acordul pârâtei.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii întrucât având în vedere data încheierii contractului de credit bancar şi forma iniţială a OUG nr. 50/2010, respectiv disp. art. 36, actul normativ nu prevedea ca acest comision de administrare să fie perceput la soldul creditului, dispoziţiile legale fiind ulterior modificate prin Legea nr. 288/2010 prin care ordonanţa a fost modificată, cu precizarea că dispoziţiile ordonanţei se aplică doar contractelor încheiate ulterior intrării sale în vigoare.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că în ceea ce priveşte clauza referitoare la comisionul de administrare a fost exprimată într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, reclamantul, nici în momentul semnării contractului şi nici ulterior, nu a adus la cunoştinţa pârâtei că are nelămuriri cu privire la clauzele contractuale, care au fost exprimate în mod clar şi fără echivoc şi pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.
De asemenea, pârâta a arătat că la cererea adresată acesteia de către reclamant a fost încheiat contractul de credit, reclamantul personal declarând că i-au fost prezentate înainte de semnarea cererii contractele de credite oferite de către pârâtă, tipul şi suma totală a creditului celui mai adecvat, luând în calcul situaţia sa financiară.
Pârâta a mai arătat că a respectat disp. OUG nr. 50/2010, în sensul că reclamantului i-a fost înmânat formularul numit Informaţii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori, fiind respectate disp. art. 11 actul normativ, în forma în vigoare la încheierea contractului.
De asemenea, pârâta a arătat că potrivit disp. art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000, nu pot face obiectul controlului instanţei clauzele referitoare la preţul sau obiectul principal al contractului, cel mult instanţa putând interveni în vederea asigurării unei exprimări clare şi inteligibile a acestor clauze, dacă această cerinţă nu a fost respectată.
În ceea ce priveşte preţul contractului, nu este reală susţinerea reclamantului, întrucât preţul este elementul cel mai bine înţeles de către consumator, fiind imposibil ca acesta să nu fi fost avut în vedere la încheierea contractului.
S-a mai arătat de către pârâtă, că în urma prezentării ofertelor, reclamantul a fost cel care a ales produsul oferit în funcţie exclusiv de posibilităţile financiare, fără a fi supus vreunei presiuni din partea pârâtei, iar pe de altă parte, deşi pârâta a fost deschisă a negocia, având în vedere demersurile reclamantului, cu toate acestea oferta oferită de către bancă prin care costurile s-ar fi redus pentru viitor în măsura în care ar fi fost acceptată de către client, cu toate acestea reclamantul a manifestat o poziţie inflexibilă, dovedind că de fapt nu doreşte o negociere, ci doar obţinerea prin intermediul instanţei a unei modificări unilaterale a preţului agreat de către părţi.
Prin perceperea comisionului de administrare, pârâta nu tinde spre obţinerea unui profit, ci acest comision este perceput pentru punerea la dispoziţie a unei sume de bani, astfel că nu se poate reţine o rea credinţă din parte pârâtei, iar prin plata unei sume de 114,1 lei lunar cu titlu de comision de administrare ca urmare a punerii la dispoziţie a unei sume de bani cu titlu de împrumut nu se poate susţine că s-a creat un dezechilibru semnificativ între obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că se impune respingerea excepţiei nulităţii invocată de către pârâtă, întrucât obiectul acţiunii este clar, prin modul de redactare a acţiunii fiind respectate disp. art. 194 Cod pr. civ., fiind indicate toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, reclamantul a arătat că nulitatea reprezintă o sancţiune de drept civil care constă în desfiinţarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă că suma rămasă de plată până la finalul contractului de credit este de 17.980,41 lei, după ce va fi scăzută din valoarea totală plătibilă suma deja achitată până la momentul formulării acţiunii în cuantum de 28.311,59 lei, astfel că restituirea prestaţiilor reprezintă o cerere accesorie cererii principale, având ca obiect constatarea ca abuzivă a clauzei privind comisionul de administrare.
Reclamantul a arătat că în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă, aceasta nu este reglementată de dispoziţiile legale ca şi o excepţie procesuală, astfel că nu are un temei legal, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei reclamantul a reiterat motivele pe care şi-a întemeiat acţiunea, solicitând astfel respingerea excepţiilor şi admiterea acţiunii formulate.
Faţă de excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, instanţa, prin Încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2015 a respins excepţia, întrucât acţiunea a fost formulată de către reclamant cu respectarea disp. art. 194 Cod pr. civ, iar în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi inadmisibilităţii, instanţa a dispus unirea acestora cu fondul cauzei, impunându-se administrare de probe.
Analizând probele administrate, respectiv acte şi interogatoriul luat reclamantului, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea formulată de reclamant la data de 14.10.2010 reclamantul a solicitat acordarea unui credit în cuantum de 32.000 lei pentru o perioadă de 120 luni pentru refinanţarea unui alt credit de consum în cuantum de 20.330,44 lei, iar în urma evaluării situaţiei financiare prezentate de către reclamant, s-a stabilit că rata maximă suportată de către împrumutat este de 554 lei, în formularul completat de către reclamant, fiind prevăzută posibilitatea clientului de a opta pentru un cont curent de derulare a creditului, în acest caz nefiind perceput un comision de administrare, sau în situaţia în care clientul optează pentru deschiderea unui cont curent standard, banca percepând toate comisioanele specifice administrării şi efectuării de operaţiuni prin contul curent, conform contractului de cont curent încheiat.
Prin aceeaşi cerere, reclamantul a declarat că, anterior semnării cererii i-au fost prezentate contractele de credit oferite de către pârâtă, tipul şi suma totală a creditului cel mai adecvat, iar ulterior la data de 15.10.2010 a fost încheiat şi Contractul de credit bancar pentru persoane fizice cu nr. x.
În contractul încheiat între părţi, pagina a doua, a fost prevăzut costul total al creditului pentru împrumutat în valoare de 14.641,51 lei, compus din valoarea totală a dobânzilor şi comisioanelor din graficul de rambursare la data acordării creditului, comisionul pentru analiză documentaţie de credit şi comisionul perceput de intermediarul de credit dacă este cazul, sumă observată de către reclamant aşa cum rezultă din acţiunea formulată, însă în pagina a treia a contractului încheiat, se prevede că valoarea totală plătibilă de împrumutat este în valoare de 46.292 lei şi este formată din suma valorii totale a creditului şi costul total al creditului pentru împrumutat. Prin urmare, reclamantul, semnând contractul încheiat, a avut cunoştinţă că urmează să restituie o sumă mai mare decât suma de 14.641,51 lei.
Potrivit pct. 9 lit. b din contract, pentru creditul pus la dispoziţie, reclamantul datorează un comision lunar de administrare credit în cuantum de 114,10 lei, reprezentând un procent de 0,35% din valoarea creditului contractat.
Trebuie observat că între părţi contractul a fost încheiat la data de 15.10.2010 sub imperiul OUG nr. 50/2010, ordonanţă de urgenţă care reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit pentru consumatori.
Potrivit disp. art. 36 în forma în vigoare la momentul încheierii contractului, „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.”, astfel că având în vedere dispoziţiile legale menţionate, pe de o parte acest comision de administrare este permis de lege, iar pe de altă parte, dispoziţiile legale nu au prevăzut obligativitatea ca acest comision de administrare să fie calculat la soldul creditului.
În conformitate cu disp. art. 94 din aceeaşi ordonanţă, aceasta intră în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I., iar potrivit disp. art. 95 alin. 1 „ Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”
Ulterior, ordonanţa de urgenţă a fost aprobată prin Legea nr. 288/2010 cu modificări şi completări, art. 36 din ordonanţă fiind modificat în totalitate, astfel că potrivit alin. 3 în situaţia în care comisionul de administrare se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului, însă observând contractul de credit bancar şi Condiţiile Generale de creditare – Anexă la contractul de credit bancar, comisionul de administrare menţionat în contract este în sumă fixă de 114,10 lei.
La interogatoriul luat reclamantului, acesta a arătat că a formulat cerere de acordare împrumut, în urma căreia a fost încheiat contractul de credit bancar, fiind sunat de către reprezentanţii băncii, că anterior semnării contractului de credit bancar nu i-au fost prezentate şi alte oferte bancare de către pârâtă şi nu a primit un proiect de contract, anterior semnării contractului.
Din actele depuse la dosar de către pârâtă, se observă că anterior semnării contractului pârâta a emis şi comunicat reclamantului la data formulării cererii o simulare a unui grafic de rambursare, fila 110 dosar, în care se prevede că în situaţia acordării unui credit de trezorerie nenominalizat cu dobândă fixă pe toată perioada în sumă de 32.000 lei, împrumutatul urmează a achita o rată lunară totală de 619,19 lei, compusă din rată credit 439,89 lei, comision lunar de administrare 114,10 lei, cost lunar asigurare complexă 65,2 lei şi o dobândă lunară de 285,25 lei, fiind menţionată de asemenea şi suma totală care urmează a fi achitată de către reclamant, respectiv suma de 74.302,57 lei.
Prin urmare, reclamantul a avut cunoştinţă anterior încheierii contractului de credit bancar de valoarea totală care urmează a fi achitată de către acesta, în situaţia acordării creditului, cu atât mai mult cu cât, pârâta a comunicat reclamantului şi formularul întocmit în baza disp. art. 11 din OUG nr. 50/2010, filele 113-117 dosar, prin care reclamantului i-au fost aduse la cunoştinţă toate costurile contractului de credit şi care atestă faptul că anterior semnării contractului, reclamantului i-a fost comunicat un proiect de credit.
Faţă de cele expuse mai sus şi având în vedere obiectul acţiunii, respectiv solicitarea reclamantului de a se constata ca fiind abuzivă clauza referitoare la comisionul de administrare, având în vedere temeiul legal invocat de către reclamant prin acţiunea formulată, precum şi motivele de fapt arătate, instanţa apreciază că se impune respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât prin acţiunea formulată reclamantul nu tinde spre o modificare a clauzelor contractuale, ci a solicitat instanţei, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de administrare, să dispună înlăturarea acestuia şi ca o consecinţă a înlăturării comisionului, restituirea sumei achitate până la acest moment în baza unei clauze abuzive.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, întrucât anterior semnării contractului de credit bancar, acesta a avut cunoştinţă de valoarea totală plătibilă la finalul contractului şi anterior semnării contractului, reclamantul, în situaţia în care avea nelămuriri putea solicita pârâtei explicaţii. Astfel, din actele depuse de către pârâtă, rezultă că în ceea ce priveşte clauza privind acest comision de administrare a fost menţionată în toate actele, atât anterioare, cât şi ulterioare, clauza fiind exprimată în mod clar şi inteligibil, acesta reprezentând un element al preţului însuşit de către reclamant.
Prin adresa comunicată de către pârâtă aflată la fila 260 dosar, s-a arătat că reclamantul înregistrează comisioane restante neîncasate în cuantum de 456,4 lei, reclamantul fiind de acord cu plata acestora, însă pârâta nu formulat cerere prin care să solicite plata acestora, ci doar a adus la cunoştinţă că reclamantul înregistrează aceasta restanţă.
Ţinând cont de cele expuse, instanţa urmează a respinge acţiunea formulată de către reclamant şi în baza disp. art. 453 alin. 1 Cod pr. civ. coroborat cu disp. art. 451 alin. 2 Cod pr. civ., urmează a dispune obligarea reclamantului la plata sumei de 2.000 lei, având în vedere activitatea concretă desfăşurată, circumstanţele cauzei, întrucât acordarea sumei totale 6.694, 44 lei solicitată de către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, este mult disproporţionat în raport de valoarea cauzei şi ar conduce la îngreunarea achitării ratelor scadente de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul Ţ.P., în contradictoriu cu pârâta BANCA X prin SUCURSALA JUDEŢEANĂ VÂLCEA.
Obligă pe reclamant la plata sumei de 2.000 lei către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat redus.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Vâlcea, ce se va depune la Judecătoria Rm. Vâlcea.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 03 aprilie 2015.
Preşedinte, Grefier,
C.M. P.N.
