Contencios fiscal. Este inadmisibilă acţiunea întemeiată pe dreptul comun, având acelaşi obiect cu acţiunea respinsă prin hotărâre irevocabilă, care a urmat procedura administrativ-fiscală reglementată de o.g. nr.92/2008


Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr.4235/86/2009, reclamanta SC „A.C.” SRL a solicitat  pârâtei Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi să-i acorde tariful preferenţial vamal pentru autoturismul Opel Astra,  importat din Germania în baza certificatului de circulaţie EUR 1, nr. 184264.

La data de 17.09.2003 societatea a depus prin comisionarul SC ROMTRANS  SA Agenţia Iaşi, punct de lucru Suceava, declaraţia vamală de import I 12132/17.09.2003 prin care a solicitat vămuirea unui autoturism marca Opel Astra, cu trimiterea documentului de origine la control „ a posteriori”.

În urma acestui control s-a constatat că una din rubricile certificatului EUR 1 nu era semnată de exportator, iar Biroul Vamal a concluzionat că bunul importat nu este originar din Comunitatea Europeană, motiv pentru care a retras preferinţele tarifare prin actul constatator nr. 160/23.08.2005 şi le-au retras regimul preferenţial acordat iniţial.

Protocolul nr.11/16.11.2001 la Acordul Central European de Comerţ Liber a înlocuit Protocolul nr.7 privind noţiunea de „produse originare” şi metodele de cooperare administrativă, anexă la CEFTA din 21 decembrie 1992.

Autoturismul OPEL ASTRA este fabricat în Germania din produsele prevăzute la art.5 pct.1 lit. „a”, iar Germania face parte din Comunitatea Europeană. Întrucât nici pârâta, nici justiţia nu au aflat încă faptul că Germania face parte din Comunitatea Europeană, s-au deplasat în această ţară de unde a adus dovezi incontestabile că autoturismul importat de ei este originar din Comunitatea Europeană.

Astfel, pe spatele certificatului EUR 1 cu seria A, nr. 184264 vama Singen specifică:” La verificarea declaraţiei de circulaţie a mărfurilor EUR 1 cu seria A, nr. 184264 din 11.09.2003 s-a constatat că sunt îndeplinite criteriile privind calitatea preferenţială a mărfii.

Datele exportatorului au fost verificate şi s-au dovedit a fi corecte. Data: 21.09.2007. Ştampila vămii Singen, semnătura ss indescifrabil.

Prin această menţiune nulitatea relativă a certificatului EUR 1, nr.A, nr. 184264, invocată de pârâtă, a fost înlăturată şi normal ar fi ca pârâta să le acorde facilităţile prevăzute de HG nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a codului vamal al României şi Legea nr. 141/1997 pentru produsele originare din Uniunea Europeană.

În drept, cererea se bazează pe prevederile HG nr.1114/2001 şi ale Legii nr. 141/1997, raportate la Protocolul nr. 11/16.11.2001 la CEFTA.

Pârâta, prin întâmpinare, arată că prin actul constatator nr. 160/23.08.2005, Biroul Vamal Suceava dispune în baza adresei nr. 16875/10.08.2005 a Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, anularea regimului tarifar preferenţial acordat în baza certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1, nr. A 184264 şi recalcularea drepturilor vamale de import pentru autoturismul Opel Astra importat din Germania de către reclamantă, conform declaraţiei vamale de import nr. I 12132/17.09.2003.

Reclamanta SC “A.C.” SRL a contestat actul constatator nr. 160/23.08.2005 în procedură administrativă prevăzută de O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar mai apoi în contencios administrativ, contestaţie care a fost soluţionată astfel:

Prin decizia nr. 86/27.10.2005 D G F P Suceava a respins contestaţia ca neîntemeiată. Această decizie a fost contestată în contencios administrativ la Tribunalul Suceava, care în dosarul nr. 1928/com/cf/2005 a pronunţat sentinţa nr. 840/04.05.2006 prin care se respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantă. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat recurs, iar Curtea de Apel Suceava – în dosarul nr. 3926/39/2009 – pronunţă decizia irevocabilă nr. 544/12.10.2006, prin care respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 840/04.05.2006.

Deosebit de aceasta, pe rolul Tribunalului Suceava s-a judecat dosarul nr. 4982/86/2009, având ca obiect cererea de revizuire formulată de SC “A.C.” SRL împotriva sentinţei nr. 840, cerere care a fost respinsă ca tardivă prin sentinţa nr. 54/2008, sentinţă care a rămas irevocabilă prin respingerea de către Curtea de Apel Suceava a recursului formulat.

De asemenea, în dosarul nr. 3157/206/2008, aflat pe rolul Tribunalului Suceava având ca obiect acţiunea în constatare formulată de către aceeaşi societate, pentru a se constata că reclamanta beneficiază de regimul vamal preferenţial pentru acelaşi autoturism marca Opel Astra, a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa nr.142/29.01.2009, rămasă irevocabilă prin decizia pronunţată în data de 30.04.2009 de către Curtea de Apel Suceava în soluţionarea recursului formulat, prin care a fost respins recursul ca nefondat.

Consideră pârâta că prezenta acţiune calificată ca „ obligaţia de a face”, apare de asemenea ca inadmisibilă întrucât reclamanta a avut la dispoziţie pentru realizarea dreptului său calea unei acţiuni în contencios administrativ.

În conformitate cu art.111 din Codul de procedură civilă „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”, iar în conformitate cu prev. art. 166 raportat la art. 163(1) din Codul de procedură civilă, consideră că în cauză este dată şi excepţia puterii de lucru judecat, având în vedere „că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe”.

Cât priveşte excepţiile invocate, instanţa de fond a apreciat că sunt neîntemeiate.

Chiar dacă au existat mai multe litigii între aceleaşi părţi, nu a fost îndeplinită cerinţa identităţii de obiect, astfel că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, conform dispoziţiilor legale.

Inadmisibilitatea acţiunii nu se poate avea în vedere dat fiind faptul că, în condiţiile în care reclamanta, ulterior descoperirii înscrisurilor doveditoare determinant, a încercat anularea pe calea unei revizuiri cât şi a unei acţiuni în constatare recunoaşterea unui drept vătămat.

Tribunalul Suceava, – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.2312 din 17 decembrie 2009, a admis acţiunea, a obligat pârâta să acorde tariful preferenţial vamal pentru autoturismul Opel Astra seria saşiu WOLOTGF48Y515161 şi a respins excepţiile, reţinând că:

Reclamanta a solicitat instanţei să se constatate că beneficiază de regim vamal preferenţial pentru autoturismul marca Opel Astra importat la data de 17.09.2003, în condiţiile în care a contestat în faţa instanţei de contencios administrativ decizia nr. 86/ 27.10.2005, emisă de D G F P Suceava, prin care i s-a respins contestaţia împotriva actului constatator nr. 160/23.08.2005, în baza căruia s-a dispus retragerea regimului tarifar preferenţial pentru autoturism şi s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de a plăti 15221 lei,  reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize, TVA, precum şi dobânzi şi penalităţi aferente acestora.

Prin sentinţa nr. 840/04 mai 2006 a Tribunalului Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr.544 din 12.10.2006 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei având ca obiect anularea deciziei nr. 86/27.10.2005.

Din înscrisurile traduse şi autentificate depus la dosarul cauzei rezultă că vehiculul Opel Astra având serie saşiu WOLOTGF48Y515161 este produs în Comunitatea Europeană, respectiv Belgia şi îndeplineşte condiţiile de circulaţie preferenţială; iar declaraţia de circulaţie a mărfurilor EUR 1 cu seria A nr. 184264/11.09.2003 verificată în Vama Singen cuprinde datele corecte ale exportatorului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi – în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi pentru Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Suceava, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041 din Codul de procedură civilă.

Se arată în recurs, în esenţă, că societatea reclamantă a iniţiat succesiv mai multe acţiuni în faţa instanţelor judecătoreşti, acţiuni care chiar dacă au fost calificate diferit (contestaţie împotriva actului administrativ, revizuire, acţiune în constatare, obligaţia de a face), toate au avut ca scop aceeaşi finalitate – obligarea pârâtei Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi la acordarea regimului vamal preferenţial pentru autoturismul marca Opel Astra importat din Germania în anul 2003, toate acţiunile fiind respinse prin hotărâri rămase definitive şi irevocabile avându-se în vedere reglementările legale aplicabile şi probatoriul administrat.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând susţinerile de la prima instanţă.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.964/28.05.2010, a admis recursul, a modificat în totalitate sentinţa nr.2312 din 17.12.2009 a Tribunalului Suceava şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că :

Actul juridic care a dat naştere raportului litigios dintre părţi este reprezentat de actul constatator nr.160/23.08.2005 emis de Biroul Vamal Suceava, prin care reclamantului-intimat i s-a anulat regimul tarifar preferenţial acordat în baza certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR 1, nr.A 184264, dispunându-se recalcularea drepturilor vamale de import pentru autoturismul OPEL ASTRA importat din Germania, conform declaraţiei nr. I 12132 din 17.09.2003.

Acest act fiscal a fost contestat atât la autorităţile administrative cât şi în instanţa de judecată conform procedurii administrative fiscale speciale reglementată de OG nr.92/2003, acţiunea în justiţie fiind respinsă irevocabil.

Ori, atâta timp cât reclamantului i s-a asigurat accesul la justiţie în cadrul unei proceduri speciale, caracterizată de urgenţă şi celeritate, acţiunea fiind respinsă irevocabil de o instanţă judecătorească, este inadmisibil ca, ulterior, reclamantul să uzeze şi de proceduri legale din dreptul comun pentru a-şi realiza pretenţiile tranşate irevocabil în justiţie.

De altfel, procedând în maniera aleasă de reclamant, de a uza şi de prevederile dreptului comun pentru a-şi valorifica pretenţiile, se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice decelate deja prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.