Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa nr.1268
Şedinţa publică de la 12 martie 2015
Completul constituit din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul T G în contradictoriu cu pârâta S C E O S.A., având ca obiect contestare decizie modificare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul T G şi consilier juridic A L, pentru pârâta S C E O S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, reprezentantul pârâtei depune la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, organigrama şi statul de funcţii muncitori-secţia mecanică conform HD nr.76/12.12.2014 de la U.M.C. ulterioare emiterii deciziei contestate, în două exemplare, un exemplar fiind comunicat reclamantului. La interpelarea instanţei, reprezentantul pârâtului a arătat că toate organigramele şi statele de funcţii existente în cadrul unităţii pârâte sunt depuse la dosar.
Reclamantul T G a învederat instanţei că nu mai are alte cereri de formulat şi probatorii de administrat în cauză.
Constatând că părţile nu mai au cereri de formulat şi că nu mai sunt alte incidente de soluţionat, potrivit art.392 Cod de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul parţilor în ordinea şi în condiţiile prevăzute la art.216 Cod de procedură civilă.
Reclamantul T G solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâtului consilier juridic A L a solicitat respingerea acţiunii conform motivelor inserate în întâmpinare. Totodată, a arătat că reclamantul a semnat actul adiţional şi fişa postului.
Instanța, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art.394 Cod de procedură civilă, reține cauza pentru soluţionare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrata pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 05.08.2014, sub numărul , reclamantul T G, , în contradictoriu cu pârâta S C E O S.A., a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie anulată decizia nr.1625/02.06.2014 emisa de pârâtă si să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că este angajat la S C E O S.A.- D M T-J – U M C J N, care are sediul în comuna Mătăsari şi este subunitate cu gestiune economică internă, iar U S M la care a fost transferat îşi are sediul în R şi are propria gestiune economică internă.
A mai arătat că nu a fost informat de luarea măsurii de schimbare a locului de muncă şi nici de prevederile fişei postului la care a fost trecut fără acordul său.
In drept, a invocat dispoziţiile art.3, art.4, art.5, art.37, art.42, art.266 şi următoarele Codul muncii.
În dovedirea acţiunii, a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, decizia nr.1625/15369/02.06.2014, cartea de identitate şi mandatul de reprezentare încheiat între reclamant şi Sindicatul Liber al Salariaţilor din C.E. O
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivare a arătat că reclamantul este salariat al S C E O S.A., conform contractului individual de munca nr.6406 /31.05.2012, pe postul de lăcătuş mecanic, iar, prin decizia nr.1625/15369/02.06.2014 a fost trecut, începând cu data de 02.06.2014, de pe postul de lăcătuş mecanic la formaţia intervenţii mecanice pe schimburi – Secţia M a U.M.C. din cadrul S D M în funcţia de lăcătuş mecanic la formaţia mecanica revizii anuale – Atelierul mecanic Jilţ al Secţiei mecanice a U S M R din cadrul S D M a C E O S.A.
A susţinut că prin decizia contestată a fost stabilită formaţia de lucru în care reclamantul îşi desfăşura activitatea, precum şi subordonarea ierarhică a acesteia, iar durata contractului individual de muncă, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă si timpul de odihnă nu au fost modificate, acestea fiind în conformitate cu contractul individual de munca si actele adiţionale la acesta. Anterior deciziei nr.1625/15369/02.06.2014, reclamantul îşi desfăşura activitatea la formaţia intervenţii mecanice pe schimburi – Secţia mecanica a U M C J N, pentru susţinerea activităţii de producţie a acestei subunităţi. Prin modificarea structurii organizatorice a U.M..C si a U S M R, în scopul consolidării activităţii de mentenanţă, a fost redimensionat numărul de personal, iar activitatea de reparaţii necesara susţinerii activităţii de producţie a U.M.C. a fost trecuta în coordonarea U S M R. O parte din salariaţii din activitatea de mentenanţa a U.M.C. au trecut în subordinea şi coordonarea USMR, locul muncii, felul muncii, atribuţiile de serviciu, salariul si arealul in care reclamantul îşi desfăşoară activitatea fiind aceleaşi, practic, activitatea reclamantului este aceeaşi cu cea anterioara deciziei contestate, desfăşurându-se în incinta şi pentru susţinerea activităţii de producţie a U.M.C. JN, având doar alt sef de secţie şi alt şef de unitate.
A precizat că niciunul din elementele fundamentale ale contractului individual de munca al reclamantului nu au fost modificate, la semnarea acestuia şi a actelor adiţionale anterioare nu a existat vreo condiţionare privind subordonarea acestuia sau persoanei ierarhic superioara din punct de vedere funcţional. Important în stabilirea condiţiilor de munca ale salariaţilor nu este persoana căreia i se subordonează salariatul, ci menţinerea condiţiilor privind funcţia, salariul si locul de munca, în raport convenţia iniţiala a părţilor. Modul în care societatea îşi organizează activitatea este un aspect ce tine de buna funcţionare a societăţii, în temeiul art.23 lit.g din actul constitutiv al C E O, conform căruia Directoratul angajează si concediază, stabileşte sarcinile si responsabilităţile personalului în conformitate cu politica de personal a societăţii.
De asemenea, în temeiul art.23 lit.h din actul constitutiv, societatea prin organele de conducere, respectiv directoratul, ia toate masurile necesare si utile pentru conducerea societăţii, aferente administrării zilnice a fiecărui departament.
Prin urmare, au fost concepute structuri funcţionale mai flexibile, axate pe principalele domenii de activitate inclusiv repoziţionării în structura organizatorică a secţiilor şi sectoarelor de activitate subordonate.
In drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205-206 Cod procedură civilă.
În apărare, a depus la dosarul cauzei, în copie: fişa postului reclamantului de la U S M R, actul adiţional nr.3 din 01.05.2013 la contractul individual de muncă al reclamantului, actul adiţional nr.2 din 01.04.2013 la contractul individual de muncă al reclamantului, fişa postului reclamantului din 03.07.201e pentru evidenţa timpului lucrat, fişa de calcul salarii luna mai 2014, fişa calcul salarii luna iunie 2014.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare la data de 18.11.2014, prin care a reiterat cele menţionate în acţiune si a mai susţinut că nu a semnat nici un act adiţional prin care să accepte noul loc de muncă, că nu au fost stabilite criteriile după care să fie transferaţi salariaţii la o altă unitate, că s-au schimbat condiţiile de muncă, la U.M.C. desfăşurându-şi activitatea în atelierul mecanic, la bancul de lucru, iar la noul loc de muncă îşi desfăşoară activitatea în carieră, la locul în care sunt montate benzile, respectiv sub cerul liber, că s-a schimbat şi felul muncii.
Instanţa a calificat motivele noi invocate de reclamant prin răspunsul la întâmpinare, depus înainte de primul termen de judecată ca fiind o completare a acţiunii, prin încheierea de şedinţă din data de 19.12.2014.
După primul termen de judecată reclamantul a depus la dosar un nou răspuns la întâmpinare prin care a solicitat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Prin încheierea de şedinţă din data de 19.12.2014, instanţa a calificat solicitarea ca fiind o completarea a acţiunii sub aspectul obiectului şi a respins ca tardivă cererea de completare.
În probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părţi în procedura prealabilă primului termen de judecată.
În cursul cercetării judecătoreşti, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, actul adiţional nr.5/01.12.2014 la contractul individual de muncă al reclamantului, statul de funcţii muncitori – S M U.M.C. J N, din data de 30.08.2013, organigramă a U.M.C. din 30.08.2013, organigramă a UMC din 19.12.2013, organigramă a U S M R din 19.12.2013, statul de funcţii muncitori-S M a U.M.C. din data de 12.12.2014, organigramă a U.M.C. din 12.12.2014. Din oficiu, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului:
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul T G este angajat al pârâtei S C E O S.A., în baza contractului individual de muncă nr.6406/31.05.2012, pe postul de lăcătuş mecanic.
Prin decizia emisă de pârâtă, înregistrată în registrul special sub nr.1625/02.06.2014 şi în registrul general sub nr.15369/02.06.2014, începând cu data de 02.06.2014 s-a dispus trecerea reclamantului de la Secţia mecanică a U M C –formaţia intervenţii mecanice pe schimburi la Secţia mecanică a U S şi M R-A mecanic J, formaţia mecanică revizii anuale(fila 3).
Reclamantul susţine că prin această deciziei i s-a modificat contractul individual de muncă, în ceea ce priveşte locul muncii, felul muncii si condiţiile de muncă, în mod unilateral şi fără o informare prealabilă.
Conform dispoziţiilor art.41 din Codul muncii:
„ (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:a)durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.”
În aplicarea principiului stabilităţii în muncă şi principiului consensualismului, s-a stabilit aşadar regula, conform căreia angajatorul sau salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă în privinţa elementelor enunţate, fără acordul celuilalt.
Acordul trebuie să fie expres, şi nu tacit, după cum rezultă din dispoziţiile art.17 alin.5 din Codul muncii, care prevăd că orice modificarea a unuia dintre elementele esenţiale ale contractului în timpul executării impune încheierea unui act adiţional la contract, în termen de 20 de zile de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiei în care o asemenea modificare este prevăzută expres de lege.
De la această regulă există şi excepţii, care sunt strict şi limitativ prevăzute de lege (art.42 şi art.48 din codul muncii).
Astfel, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este permisă doar temporar şi numai prin detaşarea sau delegarea salariatului(art.42 din Codul muncii) sau prin modificarea felului şi locului muncii în situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul muncii(art.48 din Codul muncii).
Cât priveşte locul muncii, acesta presupune precizarea în contractul individual de muncă cel puţin a următoarelor elemente: a localităţii, a unităţii sau subunităţii (secţie, atelier, departament, direcţie, serviciu, birou).
Până la emiterea deciziei contestate, reclamantul a ocupat postul de lăcătuş mecanic la formaţia intervenţii mecanice pe schimburi, la Secţia mecanică a Unităţii Miniere de Carieră Jilţ Nord.
La data emiterii deciziei(02.06.2014), în ceea ce priveşte locul muncii reclamantului, era aplicabil actul adiţional nr.2 din 01.04.2013 la contractul individual de muncă, care prevedea că activitatea reclamantului se desfăşoară la S.C. C E O S.A.- S D M T-J – U M C J N.
În baza deciziei, reclamantul a fost mutat la Secţia mecanică a U S şi M R-A mecanic J, formaţia mecanică revizii anuale, schimbându-se unitatea la care reclamantul îşi desfăşura activitatea, deci locul muncii.
Reclamantul nu a semnat un act adiţional la contractul de muncă prin care să-şi dea acordul cu privire la modificare, astfel că s-a realizat o modificare unilaterală a locului muncii, cu încălcarea prevederile imperative ale legislaţiei muncii, respectiv art.41 din Codul muncii, ce prevede acordul salariatului la modificarea contractului de muncă şi art.17 alin.5 din Codul muncii, conform căruia ,,orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin.3 în timpul executării contractului individual de munca impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor in care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege”. Printre elementele de la alin.3, la care face trimitere alin.5 sunt menţionate locul muncii(lit.b).
Existenţa actului adiţional nr.5/01.12.2014, semnat de reclamant, prin care se menţionează ca loc al muncii reclamantului – S C E O S.A., nu poate schimba concluzia instanţei. Acest act adiţional a fost încheiat la data de 01.12.2014, după aproximativ 6 luni de la data mutării reclamantului la U S M R, astfel că nu poate produce efecte pentru perioada anterioară încheierii lui.
Nu prezintă relevanţă nici faptul că au fost păstrate drepturile salariale, că nu s-au modificat durata contractului, timpul de muncă, timpul de odihnă, condiţiile de muncă, întrucât nu doar acestea reprezintă elemente esenţiale ale contractului ce nu se pot modifica unilateral, art.41 din Codul muncii interzicând expres inclusiv modificarea unilaterală a locului muncii.
Modificarea structurii organizatorice a U M C U S şi M R prin redimensionarea numărului de personal, invocată de pârâtă, nu justifică legal măsura modificării contractului, neîncadrându-se în situaţiile de excepţie ce permit, potrivit legii, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Este adevărat, că, potrivit art.40 alin.1 lit.a din Codul muncii, angajatorul stabileşte organizarea şi funcţionarea societăţii, însă măsurile luate nu trebuie să aducă atingere drepturilor recunoscute de lege salariaţilor.
Chiar şi în situaţia în care s-ar accepta apărarea pârâtei, din analiza organigramele şi statele de funcţii anterioare şi ulterioare deciziei, se observă că Secţia mecanică de la U.M.C. nu a fost desfiinţată, ca de altfel nici formaţia în care lucra reclamantul (formaţia intervenţii mecanice pe schimburi), şi, mai mult decât atât, numărul posturilor de lăcătuş mecanic de la această secţie este în prezent acelaşi cu numărul posturilor existente la data mutării reclamantului(25 posturi-filele 55, 56, 68).
Nu poate fi primită nici susţinerea, potrivit căreia nu s-a modificat contractul de muncă deoarece activitatea reclamantului se desfăşoară în incinta şi pentru susţinerea activităţii de producţie a E.M.C J., schimbându-se doar subordonarea ierarhică. Prin locul muncii nu se înţelege doar localitatea în care salariatul îşi desfăşoară activitatea, ci, aşa cum s-a arătat, unitatea sau subunitatea în care acesta lucrează.
În ceea ce priveşte schimbarea condiţiilor de muncă invocate de reclamant, prin aceea că a lucrat anterior în atelierul mecanic, la bancul de lucru, fiind apoi mutat la formaţia mecanică revizii anuale, la care îşi desfăşoară activitatea în carieră, la locul unde sunt montate benzile, sub cerul liber, aceasta nu poate fi reţinută. Conform celor arătate de reclamant la interogatoriu, acesta efectuează în prezent revizii anuale la excavatoare, iar, anterior, conform fişei postului, desfăşura activităţi mecanice specifice intervenţiilor pe schimburi, în cazul defecţiunilor accidentale, astfel că nu se poate vorbi de o schimbare a condiţiilor de muncă în sensul celor invocate.
Instanţa reţine că prin decizia contestată nu s-a schimbat şi felul muncii reclamantului. Acesta a fost trecut la noua unitate tot pe un post de lăcătuş mecanic. Anterior, reclamantul avea ca principală atribuţie efectuarea de lucrări mecanice specifice intervenţiilor pe schimburi, în cazul defecţiunilor accidentale, iar în noua fişă a postului s-a stabilit ca principală atribuţie executarea de lucrări mecanice specifice reviziilor anuale, deci nu s-a schimbat esenţial natura muncii reclamantului.
Referitor la obligaţia prevăzută de art.17 alin.1 din Codul muncii, respectiv informarea salariatului cu privire la clauzele esenţiale pe care angajatorul intenţionează să se modifice, pârâta nu a îndeplinit-o, însă prevederile art.19 din Codul muncii prevăd ca sancţiune pentru neîndeplinire acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării, la cererea salariatului, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii obligaţiei, şi nu anularea deciziei de modificare a contractului de muncă.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, instanţa urmează a anula decizia contestată.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, însă nu a făcut dovada efectuării lor, în conformitate cu art.452 din Codul de procedură civilă, astfel că cererea este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea ulterior completată, formulată de reclamantul T G, în contradictoriu cu pârâta S C E O S.A.
Anulează decizia nr.1625/02.06.2014,emisă de pârâta S C E O S.A.
Respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 12.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Red.B.C.N.
Thred. B.C.N.
4 exp.
