Cod operator 2443/2442
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinţa Nr. 2015
Şedinţa publică de la 03 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta L. L, în contradictoriu cu pârâţii A. de O a F. de M. G, F. D. S. T -J. şi I.T. de M. G., având ca obiect contestaţie act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâţii.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţii cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea L. L., având cuvântul, a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtelor F. D. S. şi ITM G să plătească suma de 4590 lei, conform concluziilor raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr…., contestatoarea L. L a solicitat anularea dispoziţiei nr /15.03.2011 emisă de AJOFM G prin care i-a fost respins dosarul de şomaj şi obligarea pârâtelor la plata contravalorii indemnizaţiei de şomaj începând cu 07.10.2010, dată la care a încetat activitatea, conform deciziei nr.112/06.10.2010.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a precizat că a fost angajata F.D S din data de 01.07.2008 până în data 06.10.2010, în funcţia de consilier juridic, iar la data de 07.10.2010 a încetat activitatea conform deciziei nr.112/06.10.2010.
A menţionat că s-a prezentat la ITM G in data de 08.10.2010 pentru a-şi ridica carnetul de muncă privind întocmirea dosarului de şomaj, însă nu a putut ridica carnetul deoarece salariul din carnet nu corespundea cu salariul trecut pe ştatele de plată şi obligaţiile către instituţiile Statului nu erau achitate conform unui salariu de 1200 lei, cât era menţionat în carnetul de muncă.
A precizat reclamanta faptul că nu a putut ridica carnetul de muncă până la data de 24.02.2011, dată la care angajatorul a prezentat la ITM Gorj un nou act adiţional cu salariu modificat conform statelor de plată, respectiv un salariu de 600 lei in loc de 1200 lei cum era înregistrat in carnetul de munca pana la data de 24.02.2011, act de care nu a avut cunoştinţă până la data 01.03.2011, când a ridicat carnetul de munca.
La data de 01.03.2011 s-a prezentat la AJOFM pentru a i se înregistra dosarul de şomaj , dar a fost înştiinţată prin decizia nr.661/15.03.2011 că nu poate beneficia de şomaj, deoarece trebuia sa depună dosarul în luna octombrie 2010.
A apreciat reclamanta că F. de D S cât şi ITM G se fac vinovate de faptul că nu i-au pus la dispoziţie în timp legal carnetul de muncă.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 17 Legea 76/2002 si art.65 Codul muncii.
Pârâta Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de către reclamanta L L, cu motivarea că stabilirea, plata şi respingerea drepturilor reprezentând indemnizaţia de şomaj se face de către agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi ocuparea forţei de muncă, H.G. nr.174/2002, normele de aplicare a legii asigurărilor pentru şomaj, precum şi Ordinul nr.5/2002, privind aprobarea Procedurii de primire şi de soluţionare a cererilor de loc de muncă sau indemnizaţie de şomaj, acte normative ce reglementează, în principal, sistemul contributiv al asigurărilor de şomaj.
În această ordine de idei, pot beneficia de indemnizaţie de şomaj, în cazul persoanelor care au prestat o muncă în baza unui contract individual de muncă, ca urmare a încetării acestor raporturi din motive neimputabile lor, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 34, alin. 1 din Legea nr. 76/2002 şi anume :
a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
d). sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul;
Referitor la situaţia reclamantei, aşa cum reiese din înscrisurile din carnetul de muncă, aceasta a fost salariată la F. D. S. Tg – Jiu, în perioada 01.09.2008-07.10.2010, cu contract individual de muncă cu timp parţial. După încetarea raporturilor de muncă, la data de 14.03.2011, contestatara s-a prezentat la sediul instituţiei în vederea stabilirii şi acordării dreptului reprezentând indemnizaţia de şomaj.
După analiza actelor depuse la dosar, instituţia a emis dispoziţia nr. 661/15.03.2011, prin care s-a respins acordarea dreptului reprezentând indemnizaţia de şomaj, motivul fiind neîndeplinirea condiţiei prevăzută la art. 34 alin. 1 lit.(a) din Legea nr. 76/2002 cu modificările şi completările ulterioare, mai precis nerealizarea stagiului de cotizare de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii.
Astfel, alin.1 indice 2 al art. 34 din Legea nr. 76/2002 prevede faptul că pentru persoanele încadrate în muncă cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la art. 34 alin. 1 lit. (a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial.
În aceeaşi ordine de idei, art.17 alin. 1 din H.G. nr. 174/2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările completările ulterioare, precizează că în aplicarea prevederilor art.34 alin 1 indice 2 din lege, stagiul de cotizare aferent unui contract individual de luncă cu timp parţial se stabileşte ca raport între timpul de muncă pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă cu timp parţial şi durata normală a timpului de muncă.
A mai arătat pârâta că reclamanta a fost luată în evidenţă ca persoană în căutarea unui loc de muncă pentru ca aceasta să poată beneficia de serviciile oferite în vederea ocupării acesteia în muncă conform pregătirii, precum şi oferirea de servicii gratuite de recalificare profesională.
La data de 30.01.2014, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a I. T. de M. G, prin încheierea de şedinţă din 27.02.2014 instanţa dispunând introducerea acestuia în cauză.
I. T. de muncă G a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de faptul că în baza legii nr.130/1999, ITM Gorj avea calitatea de prestator de servicii pentru agenţii economici înregistraţi, iar obligativitatea de întocmire şi înregistrare a documentelor la ITM Gorj pentru completare în carnetele de muncă le revenea angajatorilor.
De asemenea, a învederat faptul că Decretul nr.92/1976 , abrogat la data de 01.01.2011 , art.11 preciza că actele privind activitatea depusă pe baza unui contract d e muncă se înscriu în carentul de muncă conform contractelor individuale de muncă şi a dovezilor de executare a acestuia, dovezile de calculare a drepturilor salariale , statele de plată depuse de angajator.
A mai arătat că la data de 07.10.2010, data emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă , carnetul de muncă nu putea fi închis şi certificat deoarece salariul înscris în carnetul de muncă de 1200 lei nu corespundea cu salariul tarifar trecut în satele de plată d3e plată de 600 lei raportat la salariile realizate cuprinse între 270-300 lei aferente perioadei 01.09.2008-31.12.2009.
Statele de plată din perioada 01.09.2008-31.12.2009 au fost depuse la ITM G de către angajator în data de 30.06.2010 cu salariul tarifar de încadrare de 600 lei având ca salarii realizate sume cuprinse între 270-300 lei .
A precizat că prin adresa nr. 23072/12.10.2010 ITM G a solicitat angajatorului depunerea unui document care să ateste diferenţa orelor de lucru care nu se regăseau în statele de plată depuse pentru perioada lucrată, iar la data de 24.02.2011, data la care s-a operat în carentul de muncă, angajatorul a depus la ITM adresa nr.1601/24.02.2011 clarificând aspectele solicitate de ITM prin adresa 23072/12.10.2010.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile 205 din Codul de Procedură Civilă, pârâtul solicitând judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, au fost depuse în copie, adresa nr.1601 din 24.02.2011, 23072 din 12.10.2010, decizia nr.6 din 31.10.2008, extras din raportul de expertiză contabilă judiciară dosar nr…….
Prin sentinţa nr. 1077/30.04.2014, instanţa a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul ITM Gorj, cât şi contestaţia formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta L L. a formulat recurs, iar prin decizia nr. 176 din 12.01.2012, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj, dosarul fiind înregistrat sub nr. …
Instanţa de recurs a reţinut că recurenta a înţeles să critice sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, arătând expres că în mod greşit instanţa a reţinut că pârâtele ITM Gorj şi F D. S. nu poartă responsabilitatea pentru închiderea carnetului de muncă al reclamantei cu întârziere, solicitând obligarea acestora la plata indemnizaţiei de şomaj. Prin urmare, aceste aspecte vor fi avute în vedere la rejudecare soluţia pronunţată cu privire la primul capăt de cerere intrând în puterea lucrului judecat.
La rejudecare, s-a luat o precizare reclamantei, aceasta arătând că solicită obligarea celor doi pârâţi, ITM şi F. D. S. la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei de şomaj de care nu a putut beneficia ca urmare a culpei celor două pârâte. În opinia reclamantei, pârâtul ITM avea obligaţia de a închide carnetul de muncă la data emiterii deciziei de încetare a activităţii, respectiv 6 octombrie 2010, însă a făcut acest lucru doar în februarie 2011, iar F D S. în mod unilateral a modificat salariul şi durata muncii.
În probaţiune, instanţa a solicitat pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj să comunice motivul pentru care carnetul de muncă al reclamantei nu a fost închis la data de 6.10.2010. De asemenea, a dispus efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor pretinse de reclamantă.
Având în vedere că s-a invocat de către pârâtul ITM excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa, în temeiul art. 137 alin Cod procedură civilă va analiza cu precădere această excepţie.
Reclamanta L. L. a solicitat obligarea pârâtului ITM G, alături de F. D. S. la plata unor despăgubiri, reprezentând cuantumul indemnizaţiei de şomaj de care a fost lipsită, susţinând că ITM Gorj nu a procedat la închiderea carnetului de muncă la data de 6.10.2010, data emiterii deciziei de încetare a raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârâta F. D S.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 130/1999 (în vigoare la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei), carnetele de muncă ale salariaţilor încadraţi la angajatorii prevăzuţi la art. 1 se păstrează şi se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îşi are sediul angajatorul.
Alineatul 2 lit. a al articolului menţionat anterior, angajatorii sunt obligaţi să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează şi se completează carnetele de muncă ale salariaţilor actele privind executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora.
Instanţa constată astfel că în baza dispoziţiilor legale menţionate, Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj avea atribuții în ceea ce priveşte completarea carnetului de muncă al reclamantei, motiv pentru care va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acesta.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Tribunalul reţine că reclamanta a fost angajată a F. D. S. începând cu data de 01.07.2008 până la data de 6.10.2010 în funcţia de consilier juridic. Începând cu data de 7 octombrie 2010, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, prin decizia nr. 112/06.10.2010, contractul individual de muncă a încetat ca urmare a desfiinţării postului.
Carnetul de muncă al reclamantei nu a fost închis şi certificat la data de 6 octombrie 2010, pârâtul ITM G motivând că angajatorul nu a depus documentele necesare. Carnetul de muncă al reclamantei a fost închis abia la data de 24.02.2011, când F. D. S a depus adresa nr. 23/23.02.2011, prin care ITM Gorj a fost informat ca prin actul adiţional nr. 2/30.08.2008, înregistrat la ITM la data de 19.01.2009, reclamantei i-a fost modificată norma de muncă de la 8 ore la 4 ore, cu un salariu de 600 lei. Reclamanta a solicitat acordarea indemnizaţiei de şomaj prin cererea nr. 2047/14.03.2011, după ce i-a fost încheiat carnetul de muncă, însă prin Decizia nr. 661/15.03.2011, A. pentru O F de M. G a respins cererea sa, cu motivarea că nu ar fi îndeplinite prevederile art. 34 alin. 1 lit. a din Legea nr. 76/2002.
Potrivit acestor dispoziţii, şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 din HG nr. 174/2002, stagiul de cotizare aferent unui contract individual de muncă cu timp parţial se stabileşte ca raport între timpul de muncă pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă cu timp parţial şi durata normală a timpului de muncă. Ori, în mod evident reclamanta a fost prejudiciată ca urmare a închiderii cu întârziere a carnetului de muncă, întrucât în aceste condiţii nu a mai îndeplinit condiţia stagiului de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24, fapt ce a determinat respingerea cererii sale de acordare a indemnizaţiei de şomaj.
Apărarea pârâtului ITM G că nu a procedat la închiderea carnetului de muncă al reclamantei deoarece angajatorul nu a depus documentele necesare nu poate fi primită de instanţă. Instanţa are în vedere faptul că pârâtul a susţinut că angajatorul şi-a îndeplini obligaţiile ce-i reveneau doar la data de 23.02.2011, când a comunicat relaţiile solicitate de ITM G cu adresa nr. 23/23.02.2011, aflată la fila 74 din dosarul nr. …. Ori, din conţinutul acestei adrese nu rezultă că angajatorul i-ar fi comunicat vreun document nou pârâtului. Mai mult decât atât, actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantei nr. 2/30.08.2008 fusese înregistrat la ITM G la data de 19.01.2009 ( de observat în acest sens înscrisul aflat la fila 68 din dosarul …). Ori, dacă pârâtul avea dubii cu privire la legalitatea actului adiţional, în condiţiile în care nu era semnat de reclamantă, trebuia să solicite relaţii angajatorului la momentul înregistrării acestui act adiţional şi nu la momentul încetării raporturilor de muncă.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantei, carnetele de muncă ale salariaţilor încadraţi la angajatorii prevăzuţi la art. 1 se păstrează şi se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îşi are sediul angajatorul.
Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, angajatorii sunt obligaţi să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează şi se completează carnetele de muncă ale salariaţilor:
a)actele privind executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora;
b) b) lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora.
În aceste condiţii, instanţa apreciază că pârâtul avea obligaţia să procedeze la închiderea carnetului de muncă al reclamantului, fără a mai aştepta un act adiţional pe care oricum îl înregistrase.
În ceea ce o priveşte pe cealaltă pârâtă, F. D. S, vinovăţia sa este evidentă, în condiţiile în care în mod unilateral a procedat la modificarea salariului reclamantei, fapt stabilit în mod irevocabil prin decizia nr. 176/12.01.2012 pronunţată de C de A C în dosarul nr. /95/
Curtea a reţinut că actul adiţional la contractul individual de muncă înregistrat la ITM Gorj sub nr. 2/30.08.2008 cuprinde următoarele menţiuni cu privire la modificarea contractului iniţial :
„ -se modifică durata contractului de muncă de la determinată la nedeterminată;
– se modifică salariul de la 1410 lei la 1200 lei;
– se modifică norma de muncă, de la 8 ore la 4 ore”.
La prima instanţă reclamanta a contestat acest act adiţional, însă prin precizările depuse la fond a arătat că îl recunoaşte drept legal încheiat .
Salariul de bază de 1200 lei pentru o normă de 4 ore /zi a fost menţionat în carnetul de muncă, menţiuni cu privire la salariul de 1200 lei fiind inserate si în adeverinţele 256/14.06.2010 si 245/17.02.2010 .
S-a stabilit astfel că începând cu data de 01.09.2008 salariul reclamantei a fost stabilit la 1200 lei brut lunar, pentru o normă de lucru redusă, respectiv 4 ore/zi.
Ori, atitudinea angajatorului de a plăti reclamantei o altă sumă decât cea convenită cu reclamanta, coroborată cu cea a pârâtului ITM G care a solicitat o serie de relaţii cu privire la salariul reclamantei, deşi actul adiţional la contractul individual de muncă fusese înregistrat în evidenţele sale, la acel moment fără nicio rezervă, au dus în final la respingerea cererii reclamantei de acordare a indemnizaţiei de şomaj.
Valoarea prejudiciului suferit de reclamantă în aceste condiţii o reprezintă contravaloarea indemnizaţiei de şomaj de care a fost lipsită aceasta. În vederea stabilirii acestui prejudiciu, instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar raportul de expertiză a calculat indemnizaţia de care a fost lipsită reclamanta în cele nouă luni la suma de 4590 lei, prin raportarea la salariul pe care aceasta l-a avut, respectiv 1200 lei.
În consecinţă, în temeiul art. 998, 999 din vechiul Cod civil, instanţa va obliga cele două pârâte să plătească reclamantei suma de 4590 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul ITM G.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta L L domiciliată în T-J, str. , bl., sc., ap., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtele A J de O a F de M Gorj, cu sediul în T-J, str. Lt.col. D.P., nr., jud. G, I T. de M G, cu sediul în T-J, str. , nr., jud. G şi F D. S T-J, cu sediul în cartier , nr., jud. G.
Obligă pârâtele F. D. S. şi ITM G să plătească reclamantei suma de 4590 lei reprezentând despăgubiri materiale.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 03.09.2015, la Tribunalul Gorj.
