III
3.CONVENŢIE ARBITRALĂ. RENUNŢARE LA CĂILE DE ATAC ORDINARE. CLAUZĂ NELEGALĂ. CONSECINŢE.
art.3641 pct.1 Cod procedură civilă
art. 5 lit. “j” din Decretul – Lege 139/1990
Clauză de renunţare la orice cale de atac ordinară, contravine dispoziţiilor imperative ale art. 3641 Cod procedură civilă, acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrare reprezentând o cale de atac de competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, Decizia 10/11.01.2007
Prin sentinţa civilă 244/25 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul 758/2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “S.A.” SA SFÂNTU GHEORGHE în contradictoriu cu pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău şi a fost constatată nulitatea absolută a Capitolului X din contractul de prestări servicii nr. 3390/27 septembrie 2005, încheiat cu Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele :
Între cele două părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.3390/27.09.2005, clauză asupra căreia reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute este cea cuprinsă la Cap. X – Soluţionarea litigiilor.
Clauza ce exprimă renunţarea la orice cale de atac ordinară prin însăşi semnarea contractului încalcă dispoziţia imperativă cuprinsă în art.3641 pct.1 Cod procedură civilă.
Este adevărat că actul normativ se referă la o “acţiune în anulare”, dar aceasta este o cale de atac ordinară, bazată pe principiul asigurării dreptului de a accede la justiţie, soluţia unei asemeni acţiuni fiind supusă recursului. Nu se poate face confuzie cu instituţia “contestaţiei în anulare”, cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă.
Încălcând o normă imperativă, clauza este lovită de nulitate.
Faţă de clauza privind soluţionarea litigiilor prin arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Bacău, instanţa are în vedere art.4.2 şi 5 din Regulamentul privind organizarea arbitrajului de către C.C.I.A. Bacău, respectiv: “Curtea de Arbitraj este constituită în cadrul Camerei ca structură permanentă, fără personalitate juridică, independentă în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin” şi “Curtea de Arbitraj se compune dintr-un număr de cel puţin 20 arbitri numiţi de Colegiul de Conducere al Camerei …”.
Art.13 menţionează “Curtea de Arbitraj are un secretariat care efectuează diverse lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului, compusă dintr-un număr de asistenţi arbitri, cu funcţie de execuţie, numiţi de Preşedintele Camerei, cu avizul preşedintelui Curţii de Arbitraj”.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că părţile pot încheia sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contract o convenţie arbitrală, dar sub cenzura prevederilor art.341 (2) Cod procedură civilă “sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri”.
Or, clauza, prin care litigiile izvorâte din contractul nr.3390/27.09.2005, din sau în legătură cu contractul privind validitatea, interpretarea şi executarea lui, se vor soluţiona de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Bacău, încalcă tocmai bunele moravuri, deoarece Curtea de Arbitraj este organizată şi finanţată de una din părţi.
În ceea ce priveşte renunţarea la orice cale de atac ordinară,
aceasta încalcă flagrant art.3641 Cod procedură civilă, care în mod imperativ prevede că “părţile nu pot renunţa prin convenţie arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrare”, contestaţia în anulare fiind forma ordinară de atac a unei asemenea hotărâri, conform art.364 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău care, în motivarea apelului arată că nulitatea absolută intervine în cazul prevederii conform căreia părţile renunţă la orice cale de atac ordinară, nu în ceea ce priveşte convenţia părţilor de a supune arbitrajului comercial, litigiile dintre ele apărute ca urmare a executării contractului. În condiţiile în care nulitatea absolută parţială este regula, s-a susţinut că la Capitolul X sunt mai multe clauze, iar potrivit art. 343 al. 2 Cod procedură civilă, convenţia arbitrală se poate încheia sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contractul principal, şi,în consecinţă, susţinerile reclamantei sunt nefondate.
Cât priveşte la organizarea arbitrajului comerţului de către camerele de comerţ şi industrie s-a susţinut că această activitate este perfect legală, având ca fundament juridic art. 5 lit. “j” din Decretul – Lege 139/1990, şi, indiferent de părţile implicate în litigiile comerciale camera nu poate avea şi nu are calitatea de judecător, asigurând doar suportul logistic necesar organizării şedinţelor arbitrale şi secretariatul curţii.
Activitatea Curţii de Arbitraj este independentă de cea a C.C.I.A. Bacău, numirea arbitrilor pentru constituirea tribunalului arbitral realizându-se de către părţi.
Prin decizia 2/11.01.2007 s-a admis apelul comercial promovat de apelanta – pârâtă în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. S. A. S.A. SFÂNTU GHEORGHE şi s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 244/25.04.2006, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 758/2006 în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a clauzei din Capitoul X al Contractului 3390/27.09.2005 privind soluţionarea litigiilor prin arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău. A fost menţinută dispoziţia din sentinţa apelantă privind constatarea nulităţii absolute a cauzei din Capitolul X al aceluiaşi contract privind renunţarea la orice cale de atac.
Instanţa de apel a reţinut că prin Capitolul X al Contractului 3390/27 septembrie 2005 încheiat părţile au reglementat modul de soluţionare a litigiilor decurgând din contract, precum şi clauza renunţării părţilor la orice cale de atac ordinară, prin semnarea contractului.
Această din urmă clauză, de renunţare la orice cale de atac ordinară, contravine dispoziţiilor imperative ale art. 3641 Cod procedură civilă, acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrare reprezentând o cale de atac de competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti.
În consecinţă, sancţiunea încălcării dispoziţiilor legale imperative este nulitatea absolută a acesteia.
Cât priveşte clauza privind soluţionarea litigiilor în legătură cu contractul prin arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău, instanţa apreciază că nu este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, susceptibilă, astfel, de nulitate absolută.
Aceasta pentru că activitatea jurisdicţională desfăşurată de către arbitrii Curţii de Arbitraj este deferită de activitatea desfăşurată de către cei care, potrivit regulamentului invocat de părţi, asigură secretariatul curţii, efectuând diverse lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului, fără a fi implicată apelanta – pârâtă direct sau indirect în activitatea de soluţionare propriu-zisă a litigiilor. Arbitrii sunt independenţi în îndeplinirea atribuţiilor lor, nu sunt reprezentanţii părţilor, au obligaţia respectării principiului egalităţii de tratament a părţilor, putând fi numiţi de către fiecare parte, potrivit dispoziţiilor art. 7, 8, 13.1 din Regulamentul privind organizarea arbitrajului de către C.C.I.A. şi art. 18, 20.2 din regulile de procedură arbitrală aplicabile în arbitraj.
Pe de altă parte, reglementarea dreptului de recuzare a arbitrului – art. 27 – 28 din regulile de procedură reprezintă o altă garanţie a asigurării imparţialităţii arbitrilor şi un alt argument al independenţei acestora faţă ale părţile litigiului.
Activitatea de arbitraj era reglementată de dispoziţiile art. 5 lit. “j” din Decretul – Lege 139/1990 la data contractului şi, în consecinţă decizia 545/2006 a Curţii Constituţionale nu produce efecte asupra acestui act normativ, ci doar cu privire la legea camerelor de comerţ şi industrie din România, supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. “a” din Constituţia României.
Susţinerile intimatei cu privire la caducitatea convenţiei arbitrale sunt irelevante în prezenta cauză ce are ca obiect verificarea validităţii clauzelor contractului de către instanţa judecătorească, investită chiar de către intimata – reclamantă, cu privire la modul de aplicare a clauzei compromisorii.
1
42
