Convenţie arbitrală. renunţare la căile de atac ordinare. clauză nelegală. consecinţe.


III

3.CONVENŢIE ARBITRALĂ. RENUNŢARE LA CĂILE DE ATAC ORDINARE. CLAUZĂ NELEGALĂ. CONSECINŢE.

art.3641  pct.1 Cod procedură  civilă

art. 5 lit. “j” din Decretul – Lege 139/1990

Clauză de renunţare la orice cale de atac ordinară, contravine dispoziţiilor imperative ale art. 3641 Cod procedură civilă, acţiunea în anulare  împotriva  hotărârii arbitrare reprezentând  o cale de atac de competenţa  de soluţionare a instanţelor judecătoreşti.

Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, Decizia  10/11.01.2007

Prin sentinţa civilă 244/25 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul 758/2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta  S.C.  “S.A.” SA SFÂNTU GHEORGHE în  contradictoriu cu pârâta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău şi a fost  constatată nulitatea  absolută  a Capitolului X din contractul  de prestări servicii nr. 3390/27 septembrie 2005,  încheiat cu Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele :

 Între cele două părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.3390/27.09.2005, clauză asupra căreia reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute este cea cuprinsă la Cap.  X – Soluţionarea litigiilor.

Clauza ce exprimă renunţarea la orice cale de atac ordinară prin însăşi semnarea contractului încalcă dispoziţia imperativă cuprinsă în art.3641  pct.1 Cod procedură  civilă.

Este adevărat că actul normativ se referă la o “acţiune în anulare”, dar aceasta este o cale de atac ordinară, bazată pe principiul asigurării dreptului de a accede la justiţie, soluţia unei asemeni acţiuni fiind supusă recursului. Nu se poate face confuzie cu instituţia “contestaţiei în anulare”, cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă.

Încălcând o normă imperativă, clauza este lovită de nulitate.

Faţă de clauza privind soluţionarea litigiilor prin arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera  de Comerţ Industrie  şi Agricultură Bacău, instanţa are în vedere art.4.2 şi 5 din Regulamentul privind organizarea arbitrajului de către C.C.I.A. Bacău, respectiv: “Curtea de Arbitraj este constituită în cadrul  Camerei  ca  structură permanentă,  fără personalitate juridică, independentă în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin” şi “Curtea de Arbitraj se compune dintr-un număr de cel puţin 20 arbitri numiţi de Colegiul de Conducere al Camerei …”.

Art.13 menţionează “Curtea de Arbitraj are un secretariat care efectuează diverse lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului, compusă dintr-un număr de asistenţi arbitri, cu funcţie de execuţie, numiţi  de Preşedintele  Camerei, cu  avizul  preşedintelui Curţii de Arbitraj”.

În aceste condiţii, instanţa  a reţinut că părţile pot încheia sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contract o convenţie arbitrală, dar sub cenzura prevederilor art.341 (2) Cod procedură civilă “sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri”.

Or, clauza, prin care litigiile izvorâte din contractul nr.3390/27.09.2005, din sau în legătură cu contractul privind validitatea, interpretarea şi executarea lui, se vor soluţiona de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera  de Comerţ Industrie  şi Agricultură Bacău, încalcă tocmai bunele moravuri, deoarece Curtea de Arbitraj este organizată şi finanţată de una din părţi.

În ceea ce priveşte renunţarea la orice cale de atac ordinară,

aceasta încalcă flagrant art.3641 Cod procedură  civilă, care în mod imperativ prevede că “părţile nu pot renunţa prin convenţie arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrare”, contestaţia în anulare fiind forma ordinară de atac a unei asemenea hotărâri, conform art.364 Cod procedură  civilă.

Împotriva acestei hotărâri  a declarat apel, în termen legal, pârâta Camera de Comerţ,  Industrie şi Agricultură Bacău care, în motivarea apelului  arată că nulitatea absolută intervine în cazul  prevederii conform căreia  părţile renunţă la orice cale de atac  ordinară, nu în ceea ce priveşte convenţia părţilor de a supune  arbitrajului comercial, litigiile dintre ele apărute ca  urmare a executării contractului.  În condiţiile în care nulitatea  absolută parţială este regula, s-a susţinut că la Capitolul X sunt mai multe clauze, iar potrivit art. 343 al. 2 Cod procedură civilă, convenţia arbitrală se poate încheia sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contractul  principal, şi,în consecinţă, susţinerile  reclamantei sunt nefondate.

Cât priveşte la organizarea arbitrajului comerţului de către camerele de comerţ şi industrie  s-a susţinut că această activitate este  perfect legală, având  ca fundament  juridic art. 5 lit. “j” din Decretul – Lege 139/1990, şi, indiferent de părţile implicate  în litigiile comerciale camera nu poate avea şi nu are calitatea de judecător, asigurând  doar suportul  logistic necesar  organizării şedinţelor arbitrale şi  secretariatul curţii.

 Activitatea Curţii de Arbitraj este independentă de cea a  C.C.I.A. Bacău, numirea arbitrilor pentru constituirea  tribunalului arbitral  realizându-se de către  părţi.

Prin decizia 2/11.01.2007 s-a admis apelul comercial promovat de apelanta – pârâtă  în contradictoriu cu  intimata – reclamantă S.C. S. A. S.A. SFÂNTU GHEORGHE şi s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 244/25.04.2006, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.  758/2006 în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a clauzei din Capitoul X al Contractului  3390/27.09.2005 privind soluţionarea litigiilor prin arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău. A fost menţinută dispoziţia din sentinţa apelantă privind constatarea nulităţii absolute a cauzei din Capitolul X al aceluiaşi contract privind  renunţarea la orice cale de atac.

Instanţa de apel a reţinut că prin Capitolul X al Contractului 3390/27 septembrie 2005 încheiat părţile au  reglementat modul de soluţionare a litigiilor  decurgând din contract, precum şi clauza  renunţării părţilor la orice cale de atac ordinară, prin semnarea  contractului.

Această din urmă clauză, de renunţare la orice cale de atac ordinară, contravine dispoziţiilor imperative ale art. 3641 Cod procedură civilă, acţiunea în anulare  împotriva  hotărârii arbitrare reprezentând  o cale de atac de competenţa  de soluţionare a instanţelor judecătoreşti.

În consecinţă, sancţiunea încălcării dispoziţiilor legale imperative este nulitatea  absolută a acesteia.

Cât  priveşte  clauza privind soluţionarea litigiilor în legătură cu  contractul prin arbitrajul organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Bacău, instanţa apreciază  că nu este  contrară ordinii publice sau  bunelor moravuri,  susceptibilă, astfel, de nulitate absolută.

Aceasta pentru că activitatea  jurisdicţională desfăşurată de către arbitrii Curţii de Arbitraj este deferită de activitatea desfăşurată de către cei care, potrivit regulamentului invocat de părţi, asigură  secretariatul curţii, efectuând diverse lucrări  necesare  bunei desfăşurări a arbitrajului, fără a fi implicată apelanta – pârâtă direct sau indirect în activitatea de soluţionare propriu-zisă a litigiilor. Arbitrii sunt  independenţi în îndeplinirea atribuţiilor lor, nu sunt  reprezentanţii părţilor, au obligaţia  respectării principiului egalităţii de tratament a părţilor, putând  fi numiţi de către fiecare parte, potrivit  dispoziţiilor  art. 7, 8, 13.1 din Regulamentul  privind organizarea arbitrajului de către  C.C.I.A. şi art. 18, 20.2 din  regulile  de procedură arbitrală aplicabile în arbitraj.

Pe  de altă parte,  reglementarea dreptului de  recuzare a arbitrului – art. 27 – 28 din regulile de  procedură reprezintă o altă garanţie a asigurării imparţialităţii arbitrilor şi un alt argument  al independenţei acestora faţă ale părţile  litigiului.

Activitatea de arbitraj era  reglementată de dispoziţiile art. 5 lit. “j” din Decretul – Lege 139/1990 la data  contractului şi, în consecinţă decizia 545/2006 a  Curţii Constituţionale nu produce  efecte asupra acestui act normativ,  ci doar cu privire  la legea camerelor de comerţ şi industrie din România, supusă controlului de constituţionalitate anterior  promulgării, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. “a” din Constituţia României.

Susţinerile intimatei cu privire la caducitatea convenţiei arbitrale sunt  irelevante în prezenta cauză ce are  ca obiect verificarea validităţii clauzelor contractului de către instanţa judecătorească, investită chiar de către intimata – reclamantă, cu privire la modul de aplicare  a clauzei compromisorii.

1

42