Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la tribunalul din raza sa de domiciliu sau resedinta, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, potrivit prevederilor art. 252 alin.5 Codul muncii. Din modalitatea de reglementare a procedurii cercetării disciplinare rezultă că intenţia legiuitorului a fost de a nu permite salariatului să conteste, separat, în faţa instanţei de judecată, fiecare act întocmit de angajator pe parcursul derulării acestei proceduri, deoarece aceasta ar fi fost astfel fragmentată şi ar fi durat excesiv. Mai mult, este posibil ca la finalul cercetării disciplinare fapta să nu fie încadrată drept abatere disciplinară şi salariatul să nu fie sancţionat, astfel încât demersul de a contesta actele premergătoare să fie unul prematur şi chiar lipsit de interes.
Sentinţa civila nr. 1037/06.09.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 1030/121/2016, reclamanta SM, în contradictoriu cu intimata AL nr. 7xx, a solicitat anularea deciziei de reconvocare pentru cercetare disciplinară nr. X/2x.0x.2016, apreciind ca este lovită de nulitate absolută.
În motivare a arătat, în esenţă, că a solicitat să i se comunice şi referatul constatator depus de numitul PV, pretins preşedinte al pârâtei, dar de fapt preşedintele unei asociaţii fără personalitate juridică, aceasta persoana neavadn calitatea şi competenţa să constate pretinse abateri disciplinare pe care ea le-ar fi săvârşit. A indicat că nu a absentat nemotivat, că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, că nu a mai fost niciodată convocată la sediul nelegal, nefiind practic convocată, la sediul social al paratei, ci de numitul PV, la o adresă unde nu este sediul asociaţiei.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La termenul din 0x.0x.2016, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, asupra căreia s-a pronunţat cu prioritate, conform art. 248 alin.1 C.pr.civ., deoarece doar o acţiune admisibilă poate fi conexată alteia.
Instanţa a reţinut că prin reconvocarea pentru cercetarea disciplinară nr. x/2x.0x.2016, reclamanta a fost convocată să se prezinte la data de 0x.0x.2016, ora 18, la sediul din Galaţi, în vederea desfăşurării procedurii disciplinare. S-a mai precizat că cercetarea disciplinară se realizează că urmare a referatului constatator depus de preşedintele asociaţiei, PV, din care rezulta că reclamanta a absentat nemotivat şi nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu. S-a mai menţionat că reclamanta se va considera în preaviz de 15 zile lucrătoare din data de 2x.0x.2016 până pe data de 1x.0x.201x.
Potrivit art. 251 alin.1 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile Pentru a se preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile şi interesele legitime ale salariaţilor, Codul muncii reglementează în mod expres condiţiile de fond şi de formă în care angajatorul poate dispune din propria iniţiativă concedierea salariatului, cu efect de încetare a contractului individual de muncă, precum şi etapele cercetării disciplinare. In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Conform art. 252 alin. 2 Codul muncii în decizia de sancţionare se cuprind in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata, elemente pe care decizia contestată le conţine, astfel încât motivele de nelegalitate sau de netemeinicie invocate de contestator nu sunt întemeiate.
Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la tribunalul din raza sa de domiciliu sau resedinta, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, potrivit prevederilor art. 252 alin.5 Codul muncii.
Din modalitatea de reglementare a procedurii cercetării disciplinare rezultă că intenţia legiuitorului a fost de a nu permite salariatului să conteste, separat, în faţa instanţei de judecată, fiecare act întocmit de angajator pe parcursul derulării acestei proceduri, deoarece aceasta ar fi fost astfel fragmentată şi ar fi durat excesiv. Mai mult, este posibil ca la finalul cercetării disciplinare fapta să nu fie încadrată drept abatere disciplinară şi salariatul să nu fie sancţionat, astfel încât demersul de a contesta actele premergătoare să fie unul prematur şi chiar lipsit de interes.
Intenţia legiuitorului a fost de a supune controlului instanţei doar decizia de sancţionare, cadru procesual în care salariatul poate invoca atât aspecte de nelegalitate, dar şi de netemeinicie, referitoare la modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea disciplinară, precum nelegala sa convocare la cercetarea disciplinară, aspect de nelegalitate care ar putea conduce, dacă se verifică, la anularea deciziei de sancţionare. Întocmirea nelegală a unui act de procedură pe parcursul cercetării disciplinare nu conduce la anularea lui, ci reprezintă un motiv pentru a se pronunţa nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis exceptia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă actiunea având ca obiect anularea deciziei de reconvocare pentru cercetare disciplinară.
