Divorţ cu minori prin acord – exercitarea autorităţii părinteşti în comun , de către ambii părinţi conform art. 397 NCC
Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 18.08.2007, căsătorie înregistrată sub nr.292/18.08.2007 la Primăria Tecuci.
Aşa cum rezultă din certificatul de naştere depus la dosar, din căsătoria părţilor a rezultat minora J-D-M născută la data de -.
La termenul din 07.10.2014, părţile au convenit ca divorţul să se pronunţe prin acordul lor.
Conform art.374 alin.1 N. Cod Civil, divorţul prin acordul părţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
Instanţa a procedat în conformitate cu art.374 alin.3 N. Cod Civil verificând existența consimţământului soților şi în consecinţă va dispune desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor conform art.373 lit.a N. Cod Civil.
Conform disp. art.383 alin.3 Cod Civil, cum între părţi nu a intervenit nicio învoială cu privire la nume, urmează ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei şi anume acela de D.
Referitor la capetele de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorei, instanţa reţine următoarele:
Martora D G propusă de reclamantă a declarat că minora locuieşte cu mama şi bunicii materni în Galaţi de aproximativ 4 ani şi are condiţii bune de creştere şi educare. A mai arătat martora că pârâtul păstrează legătura cu minora, comunică pe internet, îi trimite diferite sume de bani în euro şi este ataşată de ambii părinţi.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantei din Galaţi, rezultă că aceasta locuieşte cu mama sa şi cu bunicii materni, într-un apartament proprietate personală compus din trei camere unde sunt condiţii foarte bune de creştere şi educare.
Se mai reţine că minora este înscrisă în clasa 0 la Şcoala Gimnazială nr.7 din Galaţi şi este sănătoasă, bine îngrijită şi dezvoltată conform vârstei.
Nu s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliul pârâtului din Tecuci, deoarece acesta este plecat din ţară, nefiind găsit de reprezentanţii autorităţii tutelare, iar în Italia nu are o reşedinţă stabilă.
Conform recomandării şi raportului per salariat (filele 64-65)reclamanta este salariată din anul 2010 la Fundaţia „A J” din G şi nu a creat probleme disciplinare sau profesionale.
Faţă de probele administrate, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada că are condiţii bune de creştere şi educare pentru minoră, că este o mamă responsabilă şi că munceşte pentru a-şi întreţine copilul, fiind ajutată şi de părinţii săi .
De asemenea, din probe rezultă că după despărţirea părţilor minora a locuit în chip statornic cu mama sa în mun. Galaţi unde merge la şcoală, dar că păstrează legătura şi cu tatăl său cu care comunică mereu pe internet şi care contribuie la întreţinerea minorei .
Nu rezultă din probele administrate că, pârâtul ar fi neglijat-o pe minoră sau că ar fi avut un comportament necorespunzător în asemenea măsură încât să se impună exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv reclamantei .
Faţă de aceste motive, instanţa apreciază că este în interesul superior al minorei ca autoritatea părintească să se exercite în comun de către ambii părinţi conform art. 397 NCC şi ca pe viitor aceasta să locuiască cu mama ei, urmând ca instanţa să se pronunţe în consecinţă în acest sens în condiţiile art. 402 NCC.
Conform art.402 NCC instanţa va stabili şi contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Astfel, având în vedere că locuinţa minorei urmează a se stabili la mama sa, aceasta va executa în natură obligaţia de întreţinere în conformitate cu art.530 al. 1 NCC.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere pentru minoră stabilită în bani, aşa încât instanţa va obliga pe pârât în acest sens în condiţiile art.530 alin. 2 NCC.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa va avea în vedere posibilităţile materiale ale celor doi părinţi şi va ţine cont de disp.art.529 NCC, conform cărora întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti şi că întreţinerea este datorată de părinte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Având în vedere aceste motive, instanţa va obliga pe pârât să plătească o pensie de întreţinere pentru minoră având ca bază de calcul venitul minim pe economia naţională , deoarece nu s-a făcut dovada că, pârâtul obţine un venit constant.
In ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată ,în cauză, instanţa a dispus disjungerea acesteia pentru a se soluţiona separat.
