Drepturi revoluţionari
Prin sentinţa civilă nr. 849/CA/14 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 5010/62/2009 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta DF în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială şi în consecinţă s-a anulat Hotărârea nr. 96/12.06.2008 emisă de pârâtă şi pârâta a fost obligă să emită o hotărâre pentru acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Prin Decizia nr.96/12.06.2008 emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petenta îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art.19 alin.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2008. S-a reţinut că aceasta nu dovedeşte faptul că a fost supusă la verificări, cercetări şi audieri de organele de partid, miliţie, securitate şi nici nu face dovada că soţul său a decedat ca urmare a participării la revolta muncitorească în conformitate cu art.20 alin.1 din actul normativ mai sus menţionat.
Potrivit art.19 alin.4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2008 dovada calităţii prevăzute la alin.3 se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte supunerea la presiuni, din partea securităţii sau a miliţiei, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat soţul, indiferent dacă această urmare s-a produs sau nu.
În speţă, reclamanta a făcut dovada faptului că, în calitate de soţ al persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, a fost supusă la presiuni din partea securităţii şi miliţiei, pentru stabilirea domiciliului obligatoriu în Braşov.
Rezultă astfel din declaraţiile martorilor BI şi BA că reclamanta nu avea voie să părăsească oraşul fără să anunţe organele de miliţie, precum şi că aceasta era, alături de soţul său, verificată, urmărită şi terorizată de organele de miliţie.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială dispunând conform dispozitivului sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivare, recurentul a arătat că prin Hotărârea nr. 96/12.06.2008 Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a respins cererea intimatei, precizând că aceasta nu a probat cu înscrisuri oficiale, eliberate de organele competente că în urma arestării soţului a fost supusă la presiuni din partea securităţii sau a miliţiei.
Recurenta a susţinut că sentinţa atacată este lipsită de temei legal şi că în forma în care a fost pronunţată nu poate fi pusă în aplicare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, şi art.19 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2008.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că soţul său a participat la revolta muncitorească anticomunistă din 15 Noiembrie 1987 şi că a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 849/CA/14 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ este în parte întemeiat.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada faptului că, în calitate de soţ al persoanei care a avut de suferit pentru participarea la revolta muncitorească anticomunistă din 15 Noiembrie 1987 a avut stabilit domiciliul obligatoriu, a fost supusă unor presiuni şi verificări din partea organelor de securitate şi de miliţie din acea perioada.
Aceste aspecte rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar, cât şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.
Înscrisurile depuse de intimata reclamantă în susţinerea acţiunii, respectiv avizul eliberat de Asociaţia 15 Noiembrie 1987, copia carnetului de muncă al soţului, DV, situaţia persoanelor anchetate pentru participarea la „actele huliganice din ziua de 15.11.1987 de la Braşov şi puse în libertate”, certificatul de căsătorie şi certificatul de deces al soţului reclamantei, Decizia nr. 153883/24.12.1991 a Casei de Pensii Braşov, din care rezultă că soţului reclamantei a beneficiat de prevederile Decretului –Lege nr. 118/1990, Hotărârea nr.1630/15 noiembrie 1991 a Comisiei Judeţene Braşov pentru Aplicarea Decretului –Lege nr. 118/1990 prin care s-a recunoscut soţului reclamantei calitatea de persecutat politic în perioada 17 decembrie 1987-10 ianuarie 1990, fac deplina dovadă a faptului că soţul reclamantei a participat la revolta muncitorească anticomunistă din 15 Noiembrie 1987 şi că a avut de suferit pentru această acţiune, fiind reţinut, anchetat, eliberat din funcţia deţinută la Întreprinderea de Autocamioane Braşov şi încadrat apoi la Întreprinderea Hidromecanica Braşov.
În aceste împrejurări şi intimata reclamantă a avut de suferit, fiind verificată în repetate rânduri de organele de miliţie şi neavând voie să părăsească localitatea, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor.
Această situaţie se încadrează în ipoteza reglementată de art. 19 alin. 2 lit. a şi alin. 3 din Legea nr. 341/2004 Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2008, astfel cum a reţinut instanţa de fond.
Cu toate acestea, în sentinţa atacată nu s-a precizat perioada pentru care reclamanta beneficiază de prevederile acestor acte normative cu caracter reparator şi data de la care i se cuvin aceste drepturi.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de recurenta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale, continuator al Direcţiei Muncii şi Protecţiei Sociale Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 849/CA/14 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 5010/62/2009, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că perioada pentru care intimata beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 6/2008 este 17 decembrie1987 – 22 decembrie 1989, iar data de la care i se cuvin aceste drepturi este 1 martie 2008 şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Decizia nr. 173/R/ 2 martie 2010
