Elementele obligatorii ale acţiunii în contencios administrativ, prin prisma prevederilor art.112 Cod procedură civilă. Lipsa menţiunilor privind persoana care are calitatea de pârât şi actul administrativ atacat.
Rolul activ al instanţei şi aplicarea prevederilor art. 1551 Cod procedură Civilă.
Prin sentinţa nr. 706/29.04.2008 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.30/96/2008, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de reclamantă şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita şi s-a dispus anularea parţială a Dec nr.1/04.07.2007 şi a înştiinţării de plată nr.193002000000928/11.04.2007 emis de Administraţia Finanţelor Publice Odorheiu Secuiesc cu privire la obligaţiile de plată în sumă de 768 lei stabilite în sarcina reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale cuprinse în actele atacate, având în vedere că suma de 1.368 lei cuprinsă în înştiinţarea de plată a făcut obiectul Deciziei de respingere a contestaţiei nr.9/06.02.2006 emisă de pârâta, act neatacat în justiţie de reclamantă, tribunalul constatând că această obligaţie fiscală nu mai poate fi contestată în justiţie, fiind incidentă în speţă autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale rămase în sumă de 768 lei stabilite în sarcina reclamantei, prima instanţă a reţinut că raportat la prevederile art.53 alin.1 lit.c şi art.54 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, anterior republicării, această sumă nu este datorată, întrucât nu s-a luat în considerare de organul fiscal reţinerea la sursă a impozitului de către SC”Z.I. IMPORT-EXPORT”SRL, cu care reclamanta a încheiat contract de comision.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs DGFP Harghita , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că reclamanta avea obligaţii de plată în favoarea bugetului de stat,obligaţii neîndeplinite şi pe care prin acţiune nu a reuşit să le conteste.
S-a invocat şi faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că o parte din sumele datorate au caracterul de accesorii ale debitului principal şi în consecinţă au soarta debitului principal.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a formulat o acţiune în contencios administrativ fără să respecte dispoziţiile prev. de art.112 C.pr.civ. cu privire la elementele obligatorii.
Astfel, nu a menţionat cine are calitatea de pârât şi nici care este actul administrativ atacat.
La dosar s-au depus două decizii emise de DGFP Harghita, fără a se menţiona dacă atacă vreuna dintre ele, precum şi aviz de plată şi înştiinţare de plată, fără menţiunea atacării vreuneia dintre ele.
Precizarea de acţiune de la fila 107 din dosarul de fond nu clarifică aceste aspecte.
Judecătorul de fond este în dubiu şi cu privire la calitatea de pârât în cauză a Administraţiei Finanţelor Publice Odorheiul Secuiesc pe care după ce o citează în cauză , prin încheierea de şedinţă din 25 martie 2008 o scoate din cauză.
Pe parcursul soluţionării cauzei reclamanta invocă şi o excepţie care vizează însă executarea silită, domeniu care excede analizei pe care o poate face instanţa de contencios administrativ. Cu toate acestea prima instanţă se pronunţă asupra acestei excepţii.
Revenind la obiectul cauzei, din motivarea hotărârii atacate reiese că prima instanţă a analizat decizia nr.1/2007 emisă de DGFP Harghita, pe care o şi anulează în parte.
Nu reiese însă din nici un act din dosar că reclamanta ar fi înţeles să atace acest act.
Astfel a analizat o decizie şi a anulat-o, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prima instanţă trebuia să solicite reclamantei sub sancţiunea prevăzută de art.155 ind.1 să stabilească cadrul procesual, respectiv să indice pârâţii şi actele administrative atacate.
Precizarea de acţiune depusă la fond nu respectă nici aceasta condiţiile prevăzute de art.112 C.pr.civ.
În aceste condiţii instanţa putea însă să aplice sancţiunea prev. de art.155 ind. 1 C.pr.civ.
Nefiind clarificat obiectul cauzei nu se poate considera că prima instanţă ar fi analizat fondul cauzei.
În consecinţă, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul deoarece procesul s-a soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În rejudecare prima instanţă va identifica solicitările reclamantei, respectiv va pune în discuţie obiectul acţiunii solicitând reclamantei să indice expres cu cine înţelege să se judece în calitate de pârât şi care sunt actele administrative atacate.
De asemenea, dacă va constata că actele atacate sunt acte administrative va verifica termenul de introducere al acţiunii în raport de acestea şi celelalte condiţii stabilite de legea contenciosului administrativ.
Dacă actele atacate ţin însă de etapa executării silite va pune în discuţia părţilor competenţa de soluţionare a acţiunii, având în vedere dispoziţiile art.371 şi urm C.pr.civ.
